Yitzhak Rabin « Sanatatea

(1922-1995)
General şi om politic israelian

Erou în vreme de război, martir în vreme de pace
Acest războinic, după ce a semnat pacea din realism, a fost răpus de un extremist din tabăra sa. Yitzhak Rabin a fost un lider discret. Luase obiceiul tăcerii în reţelele Haganah, organizaţie sionistă clandestină la care a aderat de la vîrsta de şaisprezece ani. În toate războaiele care au urmat, a obţinut reputaţia de a avea întotdeauna dreptate şi a sfîrşit prin a conduce statul-major.

Lider datorită competenţei şi inteligenţei, Rabin era înainte de toate soldat. Eficace şi destructiv, a conceput planul de atac al războiului din 1967, care nu a durat decît şase zile pentru că, încă de la sfîrşitul primului război mondial, inamicii Israelului nu mai aveau avioane. Rabin spusese: „Să le distrugem mai întîi avioanele, fără să-i prevenim". Şi Israelul a cîştigat războiul.

Îndrăzneala
În cel mai prost moment al războiului din Kippour, în 1973, atunci cînd, surprinse, armatele din Israel dădeau înapoi în faţa soldaţilor arabi, Rabin pusese la cale o paraşutare masivă în spatele poziţiilor inamice.

Acest atac din spate ar fi putut să priveze Israelul de ultima sa apărare, de ultimii soldaţi de elită. Sarcina a fost îndeplinită, cu eficacitate, într-un mod aspru şi ucigător. înaintarea egipteană a fost oprită, căci Sa-dat se temea de încercuirea şi capturarea avangărzii sale.

Ceva mai tîrziu, în timp ce la Entebbe un avion deturnat de luptătorii de gherilă palestinieni părea inaccesibil tuturor poliţiilor din lume, Rabin a recrutat comandoul care, după planul sau, a reuşit să ajungă în secret pe acest aeroport îndepărtat şi a eliberat ostaticii...

Simţul realităţii
„Artizanul păcii", cum îl numesc ziariştii americani, era cu atît mai credibil cu cît, lu-crînd la soluţionarea conflictului, toată viaţa îşi folosise iscusinţa pentru a cîştiga bătălii. în Israel, cînd s-a aflat că negocierile secrete cu Arafat urmau să pună în mişcare procesul de pace, nu s-a acceptat tratatul decît pentru că Rabin urma să-l semneze.
Totuşi, faptul că a strîns mâna lui Arafat, pe 13 septembrie 1993, urma să-l coste viaţa pe bătrînul conducător. În cursul unui miting, doi ani mai tîrziu, în cea mai mare piaţă din Tel Aviv, cel mai mare strateg al Israelului a fost ucis pe la spate de un fanatic religios israelian de douăzeci şi şapte de ani.

Negocieri
În Norvegia, prin intermediul intelectualilor israelieni şi palestinieni adunaţi datorită eforturilor Franţei, au fost iniţiate primele contacte. Shimon Peres, ministru al Afacerilor Externe al guvernului lui Rabin, a purtat discuţii care au avut drept consecinţă, pe 1 septembrie 1993, propunerea israeliană de recunoaştere oficială a OER Consternarea a fost atît de mare în Israel încît a fost nevoie de toată autoritatea lui Rabin pentru ca ideea restituirii progresive a teritoriilor ocupate de „Autoritatea palestiniana" să fie acceptată. Nici un alt om politic n-ar fi putut obţine consensul israelian în această problemă.