Siliciul « Sanatatea

Date importante
Este un submicroelement. Deşi siliciul, elementul chimic cel mai frecvent întâlnit pe Pământ, a fost descoperit în anul 1848, savanţii au înţeles rolul lui pentru sănătatea oamenilor şi animalelor abia în 1972. În pofida abundenţei acestui element în natură, cea mai mare cantitate de siliciu este conţinută de nisip.

Surse alimentare
Boabele de grâu integrale, plantele rădăcinoase, produsele din crupe nedecorticate şi pielea puilor.

Funcţiile în organism
Din punct de vedere chimic, siliciul se aseamănă cu „fratele" său, carbonul. Rolul principal al siliciului constă în participarea la reacţiile chimice care unesc părţile componente ale ţesuturilor fibroase ale organismului, colagenul şi elastina, făcându-le puternice şi elastice. De asemenea, are un rol important şi în determinarea structurii oaselor.

Interacţiuni
Unele componente alimentare pot influenţa capacitatea de asimilare a siliciului de către organism. Din categoria acestora fac parte structurile fibroase, molibdenul, magneziul şi fluorul.

Mod de administrare
Până în momentul de faţă nu există recomandări în privinţa utilizării acestui component alimentar. Cantitatea optimă de folosire este de 20-40 g pentru maturi. Încă nu s-au efectuat cercetări privind administrarea acestui preparat copiilor. Puteţi asimila fără probleme cantitatea necesară de siliciu din alimentele consumate.

Simptomele insuficienţei
Nu există nici o informaţie în privinţa oamenilor, iar în cazul animalelor insuficienţa de siliciu le provoacă dezvoltarea anormală a oaselor şi slăbirea ţesuturilor fibroase. Putem presupune că asemenea simptome vor avea şi oamenii, în special copiii, în cazul deficitului de siliciu, dar, deocamdată, nu există date sigure despre aceasta.

Simptomele supradozării
Nu sunt cunoscute.

Securitatea utilizării
Este un submicroelement absolut inofensiv.