Silicoza « Sanatatea

Cea mai răspândită pneumoconioză colagenă este silicoza. Ea se situează pe locul întâi în cadrul morbidităţii mondiale prin boli profesionale. Definiţia acestei boli a fost dată de medicul milanez Visconti în anul 1870: Silicoza este o boală sclerogenă a plămânilor cu evoluţie cronică determinată de pătrunderea şi acumularea în plămâni a pulberilor care conţin bioxid de siliciu liber cristalin şi de reacţia plămânilor la prezenţa acestor pulberi.

Riscul de îmbolnăvire, în ordinea frecvenţei îmbolnăvirilor, îl prezintă industria minieră a neferoaselor, minele de cărbune, carierele de materiale silicioase, industria sticlei, porţelanului, prelucrarea uscată a minereurilor etc.

Gradul de acţiune fibrogenă a pulberilor de bioxid de siliciu depinde de:
- dimensiunea particulelor;
- concentraţia particulelor în aerul inspirat;
- durata de expunere la inhalarea acestor pulberi.

Pentru un diagnostic exact al silicozei este necesar a lua în considerare un complex de elemente, cel mai imporant fiind anamneza profesională care va releva:
- timpul de expunere la pulberi;
- gradul de concentraţie a pulberilor;
- dispersia particulelor de praf;
- efortul fizic solicitat.

Al doilea element este examenul clinic cu probele funcţionale respiratorii (capacitatea vitală, debitul respirator maxim şi proba de efort fizic).

Al treilea element este examenul radiologic.
Semnele principale ale silicozei. În debutul bolii apare dispnee doar la efectuarea unei munci fizice grele, ulterior - şi în stare de repaus. Tusea la începutul bolii are o origine reflexă, iar apoi apare din cauza afectării pleurei. Alt simptom sunt durerile toracice.

În silicoză este alterată starea generală a bolnavului. Apare astenie sporită la efort, tulburări de somn, cefalee, vertijuri, transpiraţie abundentă, apatie. În aspect clinic silicoza prezintă trei stadii de evoluţie. În stadiul I la bolnavi se observă dispnee uşoară în timpul eforturilor, dureri în regiunea toracelui, tuse uscată.

La examenul radiografic se atestă hiluri pulmonare mărite, o accentuare neînsemnată a desenului bronho-pulmonar, emfizem bazai şi un număr redus de noduri silicotice de 1-2 mm în diametru. În stadiul al II-lea nodurile silicotice sunt mai mari, până la 4 mm.

Se observă dispnee chiar la eforturi moderate, tuse, adesea aceste fenomene sunt însoţite de bronşită.
În stadiul al III-lea se formează noduri mari, apare fibroza difuză, se atestă caverne. Bolnavii prezintă dispnee pronunţată chiar în repaus, tuse cu expectoraţie abundentă. Apare insuficienţă respiratorie care se asociază cu insuficienţă cardiacă. În acest stadiu silicoza se asociază cu tuberculoza.

Silicoza este în general o boală cu evoluţie lentă, de la 5 până la 20 ani. Sunt însă şi forme de silicoză cu evoluţie rapidă, de 1-5 ani, care apare la muncitorii expuşi la pulberi cu o concentraţie mare de bioxid de siliciu liber, cu dispersie înaltă.