Profilaxia cancerului in Republica Moldova

Combaterea cancerului reprezintă pe plan mondial o problemă stringentă atât medicală cât şi socială, prin faptul sporirii din an în an a numărului de bolnavi oncologici depistaţi primar, creşterii invalidităţii şi mortalităţii în urma afecţiunilor neoplasice, în special în rândul populaţiei de vârstă tânără.

Problema profilaxiei cancerului reprezintă o problemă socială majoră pentru toate ţările lumii, atât prin numărul mare de persoane afectate de cancer, cât şi prin faptul utilizării unor sume enorme de finanţe la tratarea şi îngrijirea acestei categorii de bolnavi.

Poate oare fi preântâmpinată dezvoltarea cancerului?
Bineânţeles da, dar din nefericire nu întotdeauna, din care cauză tot mai des se pune în discuţie problema diminuării riscului de înbolnăvire prin cancer. În acest context o importanţă deosebită o are profilaia maladiilor neoplasice, primară şi secundară. Profilaxia primară este orientată la înlăturarea cancerogenezei – procesului de apariţie a cancerului, în primul rând a contactului cu substanţele cancerigene.

Cancerogeneza în majoritatea ţesuturilor parcurge un proces ---- care poate să se dezvolte în organismul unui on cu fon genetic, sub influenţa factorilor nocivi ai mediului.O importanţă deosebită în profilaxia primară o au modificarea factorilor atât interni, cât şi externi, care pot provoca cancerul.

Profilaxia primară include următoarele măsuri:
- abandonarea fumatului;
- limitarea consumului de alcool;
- normalizarea greutăţii corporale;
- respectarea regimului alimentar;
- stabilirea unui regim de muncă şi odihnă favorabil;
- activitate fizică regulată.

Aceste măsuri pot avea acţiune la orice stadiu de dezvoltare a cancerogenezei, până la apariţia tumorii care poate fi depistată histologic.

Profilaxia secundară are drepr scop depistarea şi tratarea maladiilor precanceroase, precum şi tratamentul în stadiile iniţiale a cancerului, în scopul preîntâmpinării progresării şi decesului prin cancer.

Măsurile profilactice secundare includ un şir de investigaţii care pot fi efectuate bolnavilor din diferite grupuri de risc. Cu cât riscul într-n grup populaţional este mai mare, cu atât metodele profilactice trebuie să fie mai intensive.

Ca o metodă de preântâmpinare a dezvoltării maladiilor precanceroase şi canceroase, precum şi involuţiei proceselor precanceroase se foloseşte pe larg chimioterapia, ce include folosirea unor cantităţi specifice de anumite substanţe chimice ce au această acţiune. Chimioterapia este mai uşor realizabilă, deoarece este mai uşor să controlezi administrarea medicamentului, decât să convingi bolnavul să respecte o anumită dietă şi un anumit regim de alimentaţie.

Dietă şi regimul alimentar pot contribui esenţial la diminuarea riscului de dezvoltare a cancerului.

Aceste principii sunt:

1. Profilaxia obezităţii. Frecvenţa dezvoltării unor tumori maligne este invers proporţională cu efortul fizic, care poate duce la pierderea caloriilor primite odată cu măncarea.

2. Micşorarea cantităţii de grăsimi în mâncare. Datele epidemiologice şi experimentale au confirmat faptul că există o legătură directă între folosirea în alimentaţie a grăsimilor şi frecvenţa dezvoltării cancerului mamar, al intestinului gros şi prostatei.

3. Includerea în alimentaţia zilnică a diferitor legume şi fructe, care asigură organismul cu celuloză, vitamine şi minerale, preântâmpină dezvoltarea cancerului.

4. Întrebuinţarea alimentelor bogate în celuloză, care acţionează şi asupra componenţei chimice a bilei, limitând astfel durata de mistuire şi absorbţie a hrănii, prin aceasta micşorându-se contactul posibililor factori cancerigeni cu mucoasa intestinului.

5. Limitarea consumului de alcool, deoarece consumul exesiv poate genera cancerul cavităţii bucale, esofagului, ficatului şi glandei mamare.

6. Limitarea întrebiunţării alimentelor afumate şi celor ce conţin nitriţi. Afumăturile pot contribui la formarea substanţelor cancerigene în mâncare, iar la interacţiunea nitriţilor cu proteinele în mediul acid al stomacului se formează nitrozoaminele, care sunt foarte cancerugene.

Datele epidemiologice demonstrează că există o legătură directă între consumul de grăsimi şi mortalitatea de cancer mamar, al intestinului gros şi prostatei în diferite ţări ale lumii.

La bolnavii cu cancer pulmonar, chiar şi în stadiile iniţiale de dezvoltare, în cazul unei alimentări corecte, se micşorează nivelul retinolei A şi B carotinei în plasmă. Experienţele au demonstrat că la persoanele care consumă în cantităţi mari alimente ce conţin B carotină frecvenţa dezvoltării cancerului era foarte mică.

Vitamina C, la rândul ei, are şi ea o inportanţă mare în profilaxia cancerului gastric, al esofagului, cavităţii bucale şi pancreasului, unele date indicând şi la un asemenea efect în cazul cancerului mamar.

Diminuarea spectaculoasă pe parcursul ultimilor 50 de ani a nivelului morbidităţii prin cancer gastric se datorează şi sporii accesului la produse citrice în decursul întregului an cu creşterea nivelului vitaminei C în alimente. (Centrul National Stiintifico-Practic de Medicina Preventiva din RM)