Hiriseni, r-nul Telenesti

Atestat la 20 dec. 1437. NOTĂ STATISTICĂ (apr. 2006). Distanţe: pînă la c-rul r-nal -13 km, pînă la st. c.f. Călăraşi - 40 km, pînă la Chişinău - 105 km prin Teleneşti (80 km prin Bravicea). Moşia satului - 2.200 ha.

În perioada de administrare judeţeană din 1999-2002, Hirişenii s-au aflat în componenţa com. Budăi.
La izvoarele pîrîului Hirişauca, afluent pe stînga al r.Cula, între dealuri pitoreşti cu vii şi livezi, se află o veche şi tihnită aşezare cu două biserici, una de lemn şi alta de piatră. Dealul ce urcă spre Hirova are 212 m înălţime, cel spre Budăi – 306 m, cel spre s.Codru - 307.

În preajma Hirişenilor, apa acumulată în 4 iazuri dă vlagă şi răcoare podgoriilor din jur. Siliştea „Hirişeni la Maiatin", în apropiere de Dereneu, a fost dăruită lui Mihail Dorogoi de către voievozii Iliaş şi Ştefan la 20 dec. 1437, urmaşi ai lui Alexandru cel Bun. La început i se mai spunea şi Hrişani. Mai apoi o întilnim într-o carte domnescă din 17 martie 1493, întărită la Suceava cu pecetea lui Ştefan cel Mare.

În 1667, siliştea e pomenită într-un act de proprietate al boierului Grigore Şanţa din Bogzeşti. Peste doi ani, la 1 iunie 1669, domnitorul Moldovei dă poruncă serdarurului de Orhei să cerceteze plîngerea lui Lupu şi Darie din Singureni, care se plîngeau că „răzeşii din Hirişeni ne strică hotarul". Iar la 23 iunie 1709 moşia rămasă de la Chiriac Sturza se împarte între copiii acestuia.

La 2 sept. 1736 "Hirişauca la Cula" apare ca „punct de hotar al moşiei Ţibirica", întărită de către voievodul Grigore Ghica lui Sandu Sturza. La 1 febr. 1762 „Hirişăuca din ţinutul Orhei" apare într-un zapis dat de răzeşi lui Miron stolnicul „pentru plata a şapte sute de lei ce au împrumutat de la el ca să facă Mănăstirea Hîrbovăţ". În 1772 moşia Hirişeni aparţinea stolnicului Vasile Balş.

Administraţia militară rusă, preocupată de strîngerea impozitelor, a repetat în 1774 recensămîntul populaţiei din Basarabia din 1772, la Hirişeni găsind 30 capi de familie. Scădere de la bir s-a făcut pentru preotul Maftei, pentru mazilul Ştefan Niculiţă şi 10 voluntari plecaţi cu oştirile ţariste asupra Imperiului Otoman.

Vornicul Vasile Bejenaru şi răzeşii din Hirişeni la 15 iulie 1800 depun mărturie că „moşia Carapuzască e stilpită" nu de ei, ci de Mănăstirea Hîrbovăţ. În 1803 la „Harişanii din ocolul Maiatin locuiau 43 de birnici cu familiile lor răzeşeşti. Pentru încălcări grave preotul Constantin Mogîldea, care „şedea prin crîşmă şi era cu pizmă asupra altui preot din sat", în 1809 a fost dus încătuşat la Consistoria din Iaşi. Bisericuta de aici, cu pereţii împletiţi din nuiele şi muruită cu lut, fusese sfinţită în 1778. Satul răzăşesc Hirişeni avea, în 1817, 60 de case, 2 preoţi şi o moară pe apa Hirişauca.

Recensămîntul oficial din 1859 a constatat în Hirişeni 111 case, 371 de bărbaţi şi 325 de femei. În acea perioadă Mănăstirea Hîrbovăţ poseda la Hirişeni, Hirova şi Onişcani 2.414 des. de pămînt.

Recensămîntul din 1897 trecuse în registre la Hirişeni 1.417 de persoane. În 1898 a fost deschisă şcoala de alfabetizare, luată peste un an în structura Ministerului Învăţămîntului Public.

Zamfir Arbore în Dicţionarul geografic al Basarabiei (Buc. 1904) cuprinde laconic, în două fraze, înfăţişarea şi bogăţia satului Hirişeni din volostea Teleneşti: „Are 250 de case, cu o populaţie de 1.260 suflete".

În 2005 a fost reconstruită biserica de piatră începută în 1912 şi sfinţită în 1938. Bisericuţa de lemn se păstrează şi astăzi în cimitirul vechi. Parohul Ion Harea (1923-1987) timp îndelungat a propovăduit aici lumina şi cuvîntul lui Dumnezeu. (Tudor Ţopa, Localităţile Republicii Moldova)