Este o substanţă minerală. Omenirea a apreciat importanţa cuprului ca metal din timpul erei de bronz. Dar, în calitate de component alimentar, necesar pentru sănătatea omului, istoria lui este cu mult mai scurtă. Abia în anul 1966 savanţii au confirmat existenţa unei maladii cauzate de deficitul de cupru.
Surse alimentare
Ficatul, produsele marine, alunele şi seminţele de floarea-soarelui, vişinele, cacao.
Funcţiile în organism
În cazul alimentaţiei normale, deficitul de cupru apare foarte rar; el se manifestă la oamenii care suferă de insuficienţă de proteine (anorexia sau foamea) şi, în cazuri excepţionale, când proteinele sunt eliminate prin rinichi.
Împreună cu fierul, cuprul participă la sinteza celulelor roşii din sânge; este componentul de bază al părţii exterioare a epiteliului fibrelor nervoase, colagenului, elementul cel mai important din structura proteinică a organismului; cuprul, de asemenea, influenţează mult producerea pigmentului tegumentar.
Interacţiuni
- Alcoolul poate amplifica deficitul de cupru.
- Gălbenuşul de ou poate împiedica asimilarea cuprului în intestine.
- În urma alimentaţiei bogate în fructoză (component atât al zahărului din fructe, cât şi al zahărului ca atare), poate surveni deficitul de cupru.
- Fierul poate reduce capacitatea de asimilare a cuprului.
- Molibdenul determină creşterea pierderilor de cupru prin căile urinare.
- Fitaţii (substanţele conjunctive ale frunzelor legumelor verzi şi cerealelor) pot reduce cantitatea de cupru asimilată din alimentaţie.
- Consumul suplimentar de vitamina C, în cantităţi mari, poate reduce capacitatea de asimilare a cuprului din alimentaţie, dacă vitamina C este conţinută de alimente. Este preferabil de administrat vitamina C separat.
De regulă, vă asiguraţi cantitatea necesară organismului consumând alimente bogate în cupru. În cazuri excepţionale, dacă aveţi nevoie suplimentar de el, consumaţi-l sub formă de compuşi complecşi, în cantităţi de 2-5 mg pe zi.
Simptomele insuficienţei
Alopecia (căderea abundentă a părului), anemia, erupţiile, emfizemul, oboseala, nivelul mărit al colesterolului, infecţiile frecvente, cantitatea redusă de celule albe în sânge, depresia, afectarea muşchiului cordului, osteoporoza (oasele înguste şi fragile).
Simptomele supradozării
Durerile musculare, iritabilitatea şi depresia (simptom întâlnit şi în cazul insuficienţei cuprului).
Securitatea utilizării
Cu excepţia unor boli foarte rare, în cazul cărora are loc acumularea cuprului (boala Wilson, de exemplu), intoxicarea cu cuprul acumulat din alimente este un caz extrem de rar întâlnit.