În pofida faptului că există o mulţime de tipuri de anemie, la baza tuturor acestor tipuri se află particularităţile alimentaţiei care este săracă în fier, acid folic sau vitamină B12 ori din care lipsesc deopotrivă toate elementele menţionate. Să vedem ce suplimente alimentare ne pot ajuta în cazul diferitelor tipuri de anemie.
Deficitul acidului folic provoacă în mod obligatoriu anemie, în timpul căreia se produc eritrocite mai mari, dar în cantităţi mici (anemie megaloblastică). Tratamentul adecvat restabileşte atât mărimea eritrocitelor, cât şi numărul lor. Suplimentarea acidului folic în alimentaţie poate fi utilă şi persoanelor care suferă de anemie drepanocitară (o formă ereditară de anemie, răspândită, după toate aparenţele, mai frecvent în rândul populaţiei negroide) sau chiar de anemie hiporegenerativă sau aplastică (o situaţie în care viaţa este pusă în pericol, întrucât măduva osoasă încetează producerea eritrocitelor).
În cazul în care consumaţi acid folic trebuie în mod obligatoriu să rugaţi medicul să vă supravegheze nivelul vitaminei B12 în sânge. Întrucât ambele substanţe pot fi cauza aceloraşi tipuri de anemii, insuficienţa uneia poate camufla deficitul alteia.
Deficitul riboflavinei poate cauza o anemie în care cantitatea de eritrocite să fie insuficientă, dar ele să aibă forma, culoarea şi mărimea normale. Începeţi tratamentul cu doza zilnică de 20-30 mg. După trei-şase săptămâni de administrare a riboflavinei, rugaţi medicul care vă tratează să mai verifice o dată cantitatea eritrocitelor. Dacă un tratament de şase săptămâni cu riboflavină nu are efect, trebuie să căutaţi altă cauză a anemiei.
Insuficienţa tiaminei provoacă o anemie caracterizată de o cantitate mică de eritrocite mari. Prescrierea tiaminei pentru completarea insuficienţei contribuie la tratarea acestui tip de anemie. Dacă anemia cu eritrocitele mari nu se tratează cu vitamină B12 sau acid folic, ea poate fi cauzată de carenţa tiaminei.
Printre multiplele dereglări cauzate de deficitul vitaminei A, primele care apar sunt legate de producerea hemoglobinei (pigmentul cu conţinut de fier al celulelor roşii ale sângelui, care transportă oxigenul). În cazul insuficienţei hemoglobinei, organismul nu poate produce eritrocite de mărime şi în cantităţi normale; din această cauză se instalează anemia.
Carenţa vitaminei B6 poate provoca uneori o anemie caracterizată de eritrocite mici, de un roşu pal, foarte asemănătoare cu cele întâlnite în cazul persoanelor cu deficit de fier. Administrarea vitaminei B6 ameliorează starea persoanelor care prezintă o astfel de anemie. Administrarea zilnică a vitaminei B6 acţionează benefic asupra celor care suferă de anemie drepanocitară (ameliorează starea febrilă şi îmbunătăţeşte formula sângelui).
Deficitul vitaminei B12 are drept consecinţă un tip foarte cunoscut de anemie, numită anemie pernicioasă (malignă), în timpul căreia se produc cantităţi insuficiente de eritrocite, însă de dimensiuni mari. Astfel de simptome, cum sunt slăbiciunea profundă, surmenarea şi judecata confuză, sunt însoţite de o formulă proastă a sângelui.
Vitamina C creşte capacitatea de asimilare a fierului; dacă o consumaţi în cantitate insuficientă, aceasta poate contribui la dezvoltarea anemiei caracterizată de eritrocite mici şi de culoare pală.
După toate probabilităţile, prescrierea vitaminei E face eritrocitele (a căror particularitate generală este predispunerea la distrugere) mai puţin fragile în cazul unor forme ereditare de anemie, cum ar fi anemia drepanocitară, anemia enzimopenică cu insuficienţa activităţii gluco-6-fosfat-dehidroge-nazei, anemia mediteraneană şi anemia bolnavilor la care se manifestă mucoviscidoza. Cauza care permite acestei vitamine să fortifice globulele roşii ale sângelui rezidă, după toate probabilităţile, în proprietăţile ei antioxidante.
În literatura de specialitate sunt descrise cazuri de anemie caracterizate de prezenţa de eritrocite mici de culoare pală (un tablou identic anemiei deficitului de fier), provocate de insuficienţa de cupru. Faptul că insuficienţa acestor două elemente ar trebui să provoace astfel de anemii este uşor explicabil din punct de vedere ştiinţific, întrucât pentru producerea hemoglobinei (pigmentul roşu, care are funcţia de transportator al oxigenului) organismul are nevoie atât de fier, cât şi de cupru. Eritrocitele devin mici şi de culoare pală din cauza cantităţii reduse de hemoglobină, insuficientă pentru a le face normale de culoare roşu-aprins.
În cazul alimentaţiei normale, deficitul de cupru este rar întâlnit. Însă unele produse, care provoacă diareea sau reduc capacitatea de asimilare a hranei, pot contribui la scăderea nivelului cuprului în organism, întrucât conţin anumite elemente care pot concura cu cuprul pentru asimilare. Astfel, utilizarea zincului sub formă ionică (adică sub formă de sare simplă anorganică) poate provoca un astfel de deficit de cupru, în timp ce administrarea zincului sub formă de complex nu are astfel de consecinţe.
Pe de altă parte, administrarea cantităţilor prea mari de cupru poate, de asemenea, provoca complicaţii, îndeosebi la persoanele care suferă de aşa-numita boala Wilson-Konovalov (distrofie hepatocerebrală), în cazul căreia acumularea cuprului în organism are loc prea repede. Creşterea continuă a cantităţii de cupru în ţesuturile creierului şi ficatului acestor bolnavi provoacă apariţia simptomelor grave, cum sunt coordonarea dificilă a mişcărilor, tremorul. dificultăţile în vorbire, salivarea abundentă şi emotivitatea sporită.
Nu se recomandă administrarea suplimentară a pastilelor sau capsulelor cu preparate de cupru până când medicul care vă tratează nu va face analizele necesare şi nu va stabili exact gradul de insuficienţă a cuprului. Mai bine optaţi pentru consumul crescut al produselor alimentare bogate în cupru şi care permit prevenirea deficitului (moluşte şi alte produse marine, ficat şi rinichi, carne de oaie tânără).
Fierul este elementul a cărui insuficienţă provoacă anemia întâlnită mai frecvent la femeile de vârstă reproductivă (perioada vieţii cu ciclu menstrual periodic) decât la bărbaţi. Cauza apariţiei acestei anemii este pierderea lunară a sângelui; în consecinţă, şi a fierului. Această pierdere depăşeşte cantitatea obţinută din alimentaţie. Anemia provocată de deficitul fierului este una dintre formele acestei maladii în care eritrocitele sunt mici şi de culoare pală.
La persoanele care suferă de anemie drepanocitară se înregistrează deseori un nivel scăzut al zincului. Cercetările au demonstrat că administrarea acestui element atenuează unele simptome (îndeosebi puseele frecvente de durere, care provoacă suferinţe mari). Fiţi atenţi: administrarea zincului sub formă ionică (de exemplu, sub formă de sulfat) poate provoca deficitul altor elemente, îndeosebi în cazul cuprului. Acest fapt poate agrava simptomele anemiei.
Laptele, deşi este util, poate provoca unor persoane simptome nefavorabile. Cel puţin la copii, anemia poate apărea din cauză că, în urma intoleranţei la laptele de vacă, în tractul gastrointestinal au loc pierderi de sânge puţin abundente, dar permanente, care pot fi depistate în fecale. Laptele matern nu provoacă de obicei o astfel de intoleranţă. Dacă constataţi instalarea anemiei la copil, e necesar să depistaţi şi această posibilitate de pierdere a sângelui. Sângele poate să nu fie vizibil cu ochiul liber, dar îl puteţi descoperi chimic, cu ajutorul unor testere speciale, pe care le puteţi procura din farmacii sau de la medicul care vă tratează. Dacă veţi găsi sânge în materiile fecale, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, pediatrului sau alergologului.
Abuzul de medicamente pentru reducerea acidităţii în stomac (cum este tagametul), utilizate pentru tratarea ulcerului sau a gastritei, poate provoca insuficienţa sucului gastric, iar în cazul acidităţii reduse în stomac nu puteţi asimila fierul în cantităţile necesare.