Urechea medie este zona urechii cuprinsă între timpan (membrană cu rol în captarea vibrațiilor sonore) și labirintul osos ce adăpostește nervul acustic. Urechea medie comunică cu faringele prin intermediul trompei lui Eustachio, prin care se produc egalizarea presiunilor la acest nivel, precum și drenajul urechii medii. Există însă și reversul mecanismului fiziologic - în timpul infecțiilor nazofaringiene (rinofaringite, adenoidite, sinuzite), trompa se poate inflama și împiedica astfel drenajul.
Virusurile sau bacteriile responsabile de o infecție locală se pot extinde și auricular. Existență unor vegetații adenoide, a deviațiilor de sept sau a unui teren alergic întrețin obstrucția tubară. În plus, anumite particularități anatomice ale copilului – trompa lui Eustachio este mai scurtă, mai îngustă și dispusă orizontal – contribuie, de asemenea, la apariția bolii.
Lichidul astfel apărut determină o presiune dureroasă pe timpan și în cazurile cu evoluție negativă îl poate perfora, producând scurgeri seroase sau purulente la exterior. Lichidul acumulat, dar ulterior și distrugerea timpanului induc hipoacuzie (scăderea auzului).
Simptomele otitei medii
Otita medie debutează de obicei după o răceală, cu o durere intensă în profunzimea urechii. Copilul mic, care nu își poate descrie simptomele, prezintă o stare de iritație și nervozitate, cu plâns continuu, nu doarme, nu mănâncă (deglutiția, mestecatul intensifică durerea), își freacă capul de pernă sau se trage de ureche. Deficitul de auz devine evident - el nu percepe vorbele celor apropiați, mărește sonorul televizorului, vorbește tare, e neatent la persoanele din jur. Starea sa generală este de obicei alterată, cu febră, cefalee, grețuri, vărsături. Dacă boala evoluează, apare otoreea, o scurgere prin conductul auditiv, care pe moment micșorează febra și reduce durerea, menținând însă hipoacuzia.
Diagnosticul otitei medii
Intensitatea simptomelor aduce de cele mai multe ori copilul la medicul de familie sau la pediatru. Pentru precizarea diagnosticului este necesar un consult la un medic specialist ORL, eventual, în cazurile mai complicate, o audiogramă. De asemenea, se pot recomanda analize ale sângelui (hemoleucogramă, VSH etc.).
În afară de aceste cazuri de otite, în care agenții patogeni își au originea la nivel nazofaringian, există și așa-zisele otite specifice, care survin pe parcursul unor maladii infecțioase, cum ar fi gripa, rujeola, varicela, scarlatina, oreionul și în care gravitatea evoluției și simptomatologia se confundă cu cea a afecțiunii determinante.
Tratamentul otitei medii
În majoritatea cazurilor, manifestările otitei acute cedează după aplicarea unor măsuri simple, nefiind necesară folosirea antibioticelor. În multe cazuri, maladia este de etiologie virală, iar antibioticele sunt ineficiente. În anumite situații - existența altor infecții respiratorii concomitente, vârsta mică a copilului, existența altor episoade de infecție auriculară recente, antibioticele sunt indicate, cu respectarea dozelor și perioadei de administrare.
Pentru a combate durerea se utilizează antialgice și antiinflamatoare, cu recomandarea insistentă de a nu se da aspirină copiilor și tinerilor până la 18 ani, deoarece există posibilitatea producerii unei afecțiuni grave, sindromul Reye. Dacă nu există scurgere auriculară, la recomandarea medicului, se pot pune picături cu efect calmant în ureche. Se face drenarea secrețiilor nazale, fie prin aspirație (la copilul mic), fie învățând copilul mai mare să își sufle corect nasul, comprimând pe rând o nară și suflând cu putere în cealaltă.
Căldura uscată aplicată local (săculeți sau prosoape încălzite, dar nu fierbinți, plasate la urechea bolnavă) are, de asemenea, un efect calmant. În anumite cazuri este necesară practicarea unor intervenții chirurgicale, fie pentru realizarea drenajului la exterior, fie pentru îndepărtarea unor factori favorizanți, cum ar fi vegetațiile adenoide.
Uneori, fie din cauza unui tratament insuficient, fie din cauza unor factori locali, otita se cronicizează. În situația dată, otoreea (scurgerea auriculară) persistă peste 6 săptămâni. Lipsa durerii și starea generală bună a copilului nu trebuie să ne determine să neglijăm scurgerea auriculară, deoarece hipoacuzia care însoțește acest simptom va deveni permanentă. Trebuie să ne prezentăm cu copilul la medic.
Măsuri de prevenire a otitei
Pentru a preveni apariția otitei se recomandă tratarea corectă a afecțiunilor respiratorii, vaccinarea la timp, menținerea unui microclimat corespunzător în jurul copilului, fără factori poluanți, alăptarea copilului minimum 6 luni pentru asigurarea imunității. Când copilul este hrănit cu biberonul, el trebuie ținut așezat, nu culcat, pentru un drenaj corect.