Ursul - obicei practicat la Sărbătorile de Anul Nou. Are la bază o tradiţie populară străveche, fiind răspândită la geto-daci, la romani şi alte popoare. Iniţial obiceiul ţinea de cultul vânatului. Conform unor credinţe, ursul avea puteri miraculoase. El putea ajuta omul şi chiar îi trata durerile de şale.

Personajul care reprezintă Ursul poartă mască zoomorfă, fiind îmbrăcat cu un cojoc pe dos. El este însoţit de un ţigan-ursar. Acompaniat de fluier, vioară, tilincă sau alt instrument muzical, ursul interpretează un dans specific după care trebuie să calce pe şale gospodarul casei urate.

Personaje: ursul, fierarul, ţiganul, gazda.

Ursul substituie un important zeu al Panteonului românesc. Sunt cunoscute mai multe sărbători legate de numele ursului: Moş Martin, Martinii de Toamnă, Martinii de Iarnă, Ziua Ursului, Sâmbăta Ursului.

Ursitoarele ungeau la naştere copiii cu untură de urs - pentru a fi voinici, sănătoşi şi rezistenţi. Copiii bolnavi de speriat erau afumaţi cu păr de urs, bărbaţii, pentru a nu-i durea spatele peste an, erau călcaţi de urs ş. a.