Introducere
Boala Creutzfeldt-Jakob (BCJ) face parte din grupul infectiilor lente provocate de prioni. Pentru toate maladiile incluse în acest grup (în total sunt descrise 4 boli infectioase lente provocate de prioni, care se înregistreaza în populatia umana: curu, BCJ, sindromul Gerstmann - Streusler si leucospongioza amiotrofica) este caracteristic tabloul clinic de afectare a sistemului nervos central, care se manifesta prin modificari degenerative - stari spongioase (status spongiosus), caracterizate prin vacuole microscopice si depuneri de amiloid (prion) proteic în substanta cenusie a creierului. Caracterul transmisibil pentru toate maladiile incluse în acest grup a fost demonstrat experimental.

Agentii patogeni a acestor maladii - prionii , sunt niste structuri infectioase anucleinice de natura proteica, termostabili.
Encefalita spongioasa (boala Creutzfeldt-Jakob)
Din cele 4 boli infectioase lente de etiologie prionica în prezent cea mai actuala din punct de vedere a riscului de raspândire în populatia umana este BCJ. Semnificatia epidemiologica a BCJ a sporit considerabil în rezultatul depistarii la sfârsitul secolului trecut a unei noi variante a BCJ.

Desi BCJ a fost cunoscuta si descrisa înca în anii 20 ai secolului trecut, aceasta maladie si pâna în prezent este putin studiata. Catre anul 1968 în literatura mondiala de specialitate au fost publicate informatii despre 180 cazuri de îmbolnavire, iar urmatorii 10 ani - peste 2000 de cazuri. Incidenta prin BCJ actualmente înca nu este monitorizata în multe tari din lume.

Pâna la sfârsitul secolului XX erau descrise 3 variante ale BCJ. Aceste 3 variante pot fi calificate drept o clasificare epidemiologica a BCJ, deoarece sunt bazate mai mult pe mecanismul dezvoltarii si manifestarile procesului epidemic al maladiei.

Clinica si diagnosticul BCJ
Sindromul clinic principal al BCJ este cel al dementei multifocale progresive rapid evolutive, de obicei cu mioclonii.

Durata medie a bolii de la începutul manifestarilor clinice pâna la sfârsitul fatal inevitabil este de 4-6 luni. Majoritatea bolnavilor (pâna la 90%) decedeaza pe parcursul a 12 luni, însa au fost înregistrate si cazuri unice de supravietuire a pacientilor 2 si mai multi ani. De obicei aceste cazuri se înregistrau în formele familiale si la persoanele tinere.

Pentru etapa initiala a bolii pot fi caracteristice manifestari clinice de insomnie, confuzie, modificari comportamentale, senzatii fizice neobisnuite; dereglari ale memoriei, coordonarii si vederii.

Paralel cu avansarea bolii, se manifesta o progresare rapida a dementei. In majoritatea cazurilor se înregistreaza miscari involuntare si neregulate denumite mioclonus, mersul devine nesigur, în continuare se afecteaza vorbirea, apar slabiciuni musculare, se înrautatesc vederea si coordonarea. Pacientul pare speriat si rigid.

La etapa finala a bolii pacientul pierde toate functiile mentale si fizice, se dezvolta coma. Cauza decesului de obicei este infectia - pneumonia, care se dezvolta la bolnavul imobil, aflat timp îndelungat la pat.

La bolnavi se înregistreaza deasemenea semne psihiatrice - mai frecvent depresia si mai rar psihoze caracteristice pentru schizofrenie.

La 50% pacienti cu diagnosticul BCJ, la etapa incipienta a bolii au fost descrise simptoame senzitive neobisnuite de „viscozitate a pielei".

Diagnosticul BCJ se bazeaza pe manifestarile clinice mentionate - evolutia progresiva a maladiei si esecul de a stabili în diagnosticul deferential un alt diagnostic fac suspecta BCJ. Diagnosticul de BCJ trebuie deasemenea de suspectat când la un pacient adult se dezvolta progresiv dementia si mioclonusul. De regula, pentru stabilirea diagnosticului sunt necesare câteva teste.

Din metodele traditionale poate fi folosita electroencefalografia (EEG). La EEG frecvent se observa caracteristice anormale a activitatii bioelectrice, înregistrate în stadiile avansate a bolii, însa acest test nu-i suficient pentru confirmarea diagnosticului BCJ.

A fost propus testul pentru depistarea proteinei 14-3-3 în lichidul cerebrospinal. S-a demonstrat, ca acest test este folositor în diagnosticul BCJ, însa rata testelor fals-pozitive atinge 5-10%.

Rezultatele examenului la rezonanta magnetica nucleara (RMN) pot fi deasemenea utile pentru stabilirea diagnosticului BCJ - când sunt depistate semnale de o intensitate sporita în gangliul bazal pe imaginile T2 - RMN.

Confirmarea diagnosticului necesita biopsia creierului sau autopsia în rezultatul carora pot fi depistate modificari caracteristice pentru BCJ în tesutul cerebral.

În acelasi timp, costul si riscul înalte de lucru cu tesutul cerebral reduc frecventa realizarii acestui test.

Biopsia creierului este limitata si de gradul invaziv înalt al procedurii, cât si de riscul rezultatului fals-negativ, daca materialul a fost colectat din aria neafectata.

Caracterul incurabil al BCJ reduce importanta clinica al diagnosticului. Stabilirea diagnosticului BCJ însa este foarte importanta pentru evaluarea incidentei, functionarea unui sistem eficace de supraveghere epidemiologica; stabilirea factorilor si conditiilor de risc si elaborarea unui complex de masuri adecvate de reducere a riscului de raspândire în primul rând a nv BCJ în populatia umana.

In legatura cu raspândirea epizootica a encefalopatiei spongioforme a bovinelor în populatia animalelor cornute mari, în anul 1990 în Marea Britanie a început sa functioneze sistemul de supraveghere a BCJ. Scopul acestei supravegheri a fost identificarea modificarilor în tabloul BCJ care pot indica la asocierea BCJ cu encefalopatia spongioforma a bovinelor.

În rezultatul supravegherii au fost raportate 10 cazuri de BCJ înregistrate în Marea Britanie în anii 1994 si 1995. Rezultatele analizei acestor 10 cazuri au fost publicate în revista Lancet (1996; 347: 921 25).

Cazurile descrise au fost depistate la persoane relativ tinere si au avut manifestari clinice, care n-au fost caracteristice pentru cazurile de BCJ sporadica înregistrate anterior în Marea Britanie. Vârsta la decesul a 8 bolnavi a fost 19-41 ani (în medie 29) si a 2 pacienti 18 si 31 ani. Durata bolii a fost 7,5-22,5 luni (în medie 12 luni).

În rezultatul analizei a 185 cazuri de BCJ sporadica înregistrate dupa luna mai 1990, a fost stabilita vârsta medie a bolnavilor de 65 ani si durata medie a bolii - 4 luni.

Particularitatile manifestarilor clinice: la 9 pacienti au fost depistate modificari comportamentale ca semne clinice precoce. La 4 pacienti unul din simptoamele precoce a fost disestezia, iar la l pacient - dureri persistente în picioare. La 9 pacienti ca semn precoce al bolii a fost semnalata ataxia, la toti pacientii s-a dezvoltat progresiv dementia. în faza tardiva a bolii la 7 bolnavi s-a manifestat mioclonusul, iar 3 pacienti au avut horeoatetoza. Modificarile în EEG caracteristice pentru BCJ sporadica n-au fost depistate nici la un pacient.

În toate cazurile diagnosticul a fost confirmat în urma examenului neuropatologic - au fost depistate modificari spongioase si placile PrP. In baza investigatiilor efectuate (în 2 cazuri biopsia cerebrala si în 8 cazuri - necropsia) au fost depistate modificari spongioase uniform repartizate în scoarta creierului. Modificarile spongioase, lipsa neuronilor si astrocitoza au fost mai evidente în gangliul bazal si talamus, iar în creier si cerebel au fost prezente doar sub forma de focare.

Cea mai caracteristica modificare neuropatologica în toate cazurile a fost prezenta placilor PrP. În 8 cazuri placile erau repartizate extensiv în creier si cerebel, cu un numar mai redus în gangliul bazal, talamus si hipotalamus. Multe din aceste placi aveau o densitate eozinofilica în centru cu o zona periferica palida.

În rezultatul investigatiilor imunocitochimice au fost depistate placi PrP cu dimensiuni mai mici, care se manifestau prin depozite unice si multicentrice. Depozite de PrP au fost depistate si sub forma de repartizare pericelulara în scoarta creierului si în stratul molecular al cerebelului.

Toate particularitatile clinico-morfologice descrise denota posibilitatea, ca aceste cazuri reprezinta o noua varianta de BCJ.

Mai târziu, - în conformitate cu standardele de supraveghere recomandate de Organizatia Mondiala a Sanatatii (1999) despre aplicarea în practica a definitiilor de caz au fost descrise urmatoarele variante ale BCJ.

BCJ sporadica
(prima informatie în a.1921), este raspândita în Australia, Franta, Elvetia, Marea Britanie, Suedia, Finlanda, Israel, Japonia, SUA si alte tari. Frecventa înregistrarii îmbolnavirilor constituie l caz la l milion de locuitori. Preponderent (90% din cazuri) sunt depistate în grupa de vârsta a populatiei de 55 - 75 ani. Surse de infectie sunt animalele (bovinele, ovinele).

Molipsirea se realizeaza în rezultatul consumarii produselor preparate din came, creierul animalelor infectate. E posibila molipsirea în rezultatul alimentarii cu diferite produse de mare (moluste, stridii).

Incidenta prin forma sporadica a BCJ este un indicator al intensitatii circulatiei agentului cauzal în populatia animalelor, iar riscul mai înalt de molipsire a fost stabilit în urma folosirii în hrana a produselor termic neprelucrate sau insuficient prelucrate.

Definitiile de caz a BCJ sporadice
a) Caz posibil:
- dementie progresiva si
- durata bolii mai mica de 2 ani si
- cel putin 2 din urmatoarele 4 simptoame clinice: mioclonus, dereglari vizuale sau cerebelare, disfunctii piramidale/extrapiramidale, mutism achinetic.

b) Caz probabil:
(în lipsa unui diagnostic de alternativa în baza unei investigatii de rutina)
- dementie progresiva, si
- cel putin 2 din urmatoarele 4 simptoame clinice: mioclonus, dereglari vizuale sau cerebelare, disfunctii piramidale/extrapiramidale, mutism achinetic si
- electroencefalografia tipica, o maladie de orice durata si/ori
- proba pozitiva 14-3-3 pentru lichidul cefalorahidian si durata manifestarilor clinice pâna la deces mai mica de 2 ani.

c) Caz confirmat:
- confirmarea neuropatologica si/ori
- confirmarea proteinei prionice proteazorezistente (PrP) si/ori
- prezenta fibrilelor scrapie - asociate.

BCJ familiala
(prima informatie în a. 1924) sunt înregistrate cazuri familiale în mediul a 3 generatii ce confirma predispunerea genetica la maladie. O anumita importanta în manifestarea maladiei pot avea si conditiile de trai - modul de viata si conditiile sanitaro-igienice nefavorabile.

Definitia de caz de BCJ familiala:
BCJ probabila sau confirmata plus BCJ probabila sau confirmata în mediul rudelor apropiate si/sau
dereglari neuropsihice plus mutatia specifica pentru aceasta maladie a PrP.

BCJ iatrogena
(descrisa în a. 1974) particularitatea de baza a acestei variante este molipsirca pacientilor si personalului în institutiile medicale (varianta nosocomiala).

In ultimii ani se constata o tendinta de sporire a numarului de cazuri de aceasta varianta a BCJ. Sunt descrise cazuri de molipsire si îmbolnavire a recipientilor de transplant de cornee, dura mater, a pacientilor în rezultatul implantarii electrozilor, anterior folositi pentru stereoelectroencefalografie la pacienti cu BCJ. Sunt de asemenea înregistrate multiple cazuri de molipsire a personalului medical (chirurgilor, neurochirurgilor, stomatologilor) si de îmbolnavire la persoane tratate cu hormonul hipofizar. Raspândirea nosocomiala a BCJ este determinata în mare masura de rezistenta înalta a agentului cauzal, care nu se inactiveaza în urma sterilizarii instrumentelor, preparatelor medicale prin metodele de rutina.

Definitia de caz de BCJ iatrogena:
sindromul cerebelar progresiv la un recipient de hormon pituitar uman de provenienta cadaverica sau
caz de BCJ sporadica cu stabilirea riscului de molipsire

BCJ varianta noua:
în rezultatul depistarii unui numar sporit de cazuri de encefalita spongioasa la bovine în Marea Britanie în a. 1996 a fost stabilit ca aceasta maladie în populatia umana este manifestarea unei noi variante a BCJ (nv BCJ). Noua varianta a BCJ mai poate fi numita si varianta epidemica a BCJ, deoarece exista un risc sporit de raspândire în mediul populatiei umane prin produsele alimentare de origine animaliera (carne, produse din carne, creier ). Riscul înalt de raspândire a nvBCJ în mediul populatiei umane este determinat de situatia epizootologica nefavorabila în populatia animalelor, în primul rând a bovinelor si comercializarea internationala a carnii si produselor din came contaminate. La rândul sau agravarea situatiei epizootologice în ultimii ani în tarile Europei de Vest în mare masura a fost cauzata de implementarea tehnologiilor noi (intensive) de producere a carnii bazate pe folosirea în hrana animalelor a fainii, granulelor pregatite din cadavre, resturile diferitor animale (carne, oase).

Astfel, la sfârsitul secolului XX si începutul secolului XXI populatia din multe tari s-a pomenit în fata unui pericol real de raspândire epidemica a acestei maladii incurabile.

Definitia de caz a nvBCJ:
Au fost recomandate mai multe definitii de caz a nvBCJ. Treptat însa aceste definitii au fost revazute, completate si modificate în conformitate cu rezultatele cercetarilor efectuate în ultimii 4-5 ani. Ultima definitie de caz a nvBCJ a fost propusa de OMS în anul 2001. Conform acestei definitii simptoamele posibile a nv BCJ sunt repartizate în 4 grupuri. Prezenta diferitor combinatii de simptoame din cele 4 grupuri este folosita pentru definitiile de caz confirmat, probabil si posibil:

I
A. Dereglari neuropsihice progresive
B. Durata bolii mai mare de 6 luni
C. Investigatiile de rutina nu presupun un diagnostic alternativ BCJ
D. Lipsa în anamneza a factorilor de risc iatrogenic
E. Lipsa informatiei despre cazuri familiale.

II
A. Simptoame psihiatrice timpurii (depresie, fobie, apatie, abstinenta, delir)
B. Simptoame persistente a senzatiei de durere (simploame de durere adevarata si/ori disestezie)
C. Ataxie
D. Mioclonus sau corec sau distonie
E. Dementia

III
A. Electroencefalograma nu indica la manifestari tipice a BCJ sporadice (complexe periodice trifazice generalizate cu o frecventa de aproximativ unul pe secunda)
B. Semnal talamic (pulvinar) bilateral înalt în investigatia cu Rezonanta Magnetica Nucleara

IV
A. Rezultat pozitiv al biopsiei tonsilelor (biopsia tonsilelor nu este recomandata ca investigatie de rutina, nici în cazurile electroencefalografiei cu manifestari tipice a BCJ sporadice, dar poate fi utila în cazuri suspecte când manifestarile clinice sunt compatibile cu BCJ si investigatia cu Rezonanta Magnetica Nucleara nu depisteaza semnalul talamic (pulvinar) bilateral înalt.

Caz confirmat de nvBCJ: IA si confirmarea neuropatologica a nv BCJ (modificari spongioase si depuneri extensive de PrP cu placi rosii în tesutul cerebral si cerebelar)

Caz probabil de nv BCJ: Manifestarile grupului I plus primele 4 manifestari din grupul II si plus manifestarile grupului III sau manifestarile grupului I plus manifestarile IVA.

Caz posibil de nv BCJ: Manifestarile grupului I plus primele 4 manifestari din grupul II si plus IIIA.

Particularitatile epiciemiologice actuale ale BCJ determina necesitatea realizarii unor masuri adecvate de combatere si profilaxie a acestei maladii. Selectarea masurilor rationale si eficiente se bazeaza pe functionarea permanenta a unui sistem de supraveghere epidemiologica.

Elaborarea si implementarea în practica a sistemului de supraveghere epidemiologica a BCJ este dictata de:

- stabilirea unei noi variante a BCJ, care poate avea o raspândire mult mai intensiva decât cele 3 variante descrise anterior;
- agravarea situatiei epizootologice si epidemiologice în multe tari europene;
existenta reala a riscului de raspândire a nv BCJ în Republica Moldova ;
- impactul social si economic major al nvBCJ (lipsa tratamentului si profilaxiei specifice, invaliditatea si mortalitatea înalta);
- lipsa conditiilor de diagnostic a BCJ si a personalului medical pregatit în acest domeniu;
- necesitatea perfectionarii colaborarii internationale cu OMS, alte organisme internationale si state în realizarea masurilor de depistare si prevenire a raspândirei BCJ.

Obiectivele supravegherii epidemiologice a BCJ 1-a etapa actuala sunt:
- prevenirea importului si raspândirii nvBCJ pe teritoriul Republicii Moldova;
- depistarea cazurilor de BCJ în Republica Moldova, analiza lor si elaborarea masurilor adecvate de profilaxie.

Aceste 2 obiective constituie parti componente care se completeaza una pe alta si realizarea lor în cele din urma determina eficacitatea sistemului de supraveghere epidemiologica.

Prevenirea importului si raspândirii nv BCJ
In prezent incidenta prin nvBCJ în tarile europene este monitorizata si controlata de OMS. Conform regulilor generale de functionare a sistemului de supraveghere epidemiologica OMS colecteaza permanent informatia despre înregistrarea cazurilor de nvBCJ în populatia umana cât si informatia despre raspândirea acestei maladii în populatia animalelor.

Informatia colectata este analizata si diseminata tarilor europene pentru analiza, adoptarea deciziilor si elaborarea masurilor adecvate. Reiesind din practica ultimilor 5-6 ani masurile de prevenire a importului si raspândirii nvBCJ dintr-o tara în alta, au mai frecvent un caracter de restrictie si se reduc la stoparea importului din tara afectata a carnii, altor produse, care potential pot fi factori de transmitere a maladiei. Durata masurilor de restrictie se stabileste în dependenta de durata riscului de raspândire a maladiei în tara afectata.

Depistarea cazurilor de BCJ
Tendintele de înrautatire a situatiei epidemiologice la BCJ, care se manifesta pe parcursul ultimilor 5-6 ani dicteaza necesitatea elaborarii si functionarii sistemelor nationale de supraveghere a BCJ.

Obiectivele concrete ale acestui sistem de supraveghere sunt:
- depistarea cazurilor de BCJ;
- înregistrarea cazurilor;
- studiul si confirmarea cazurilor;
- analiza si interpretarea informatiei;
- elaborarea si întreprinderea masurilor antiepidemice, de control si informatie retroactiva (fcedback).

Pentru realizarea efectiva a obiectivelor mentionate si functionarea stabila a sistemului national de supraveghere este necesara respectarea anumitor conditii:
- asigurarea functionarii unui sistem informational bazat pe folosirea în practica a definitiilor standard de caz;
- identificarea personalului care participa la realizarea sistemului de supraveghere, instruirea si controlul activitatii;
- elaborarea formularelor de înregistrare si metodologiei de analiza a cazurilor;
dirijarea resurselor.

Reiesind clin structura sistemului de asistenta medicala în general si structura sistemului de medicina preventiva în special - cât si particularitatile clinico-epidemiologice a BCJ, varianta cea mai rationala si efectiva de supraveghere este bazata pe functionarea ei la 3 niveluri: teritorial, national si international.

Nivelul teritorial - institutiile medicale ale acestui nivel sunt primele care pol avea contact cu o persoana bolnava de BCJ. Personalul medical din institutiile acestui nivel poate avea cunostinte si experienta insuficienta despre BCJ, despre folosirea definitiei standard de caz.

La nivelul teritorial se vor realiza urmatoarele activitati:
- depistarea completa a cazurilor suspecte (posibile , probabile) de boala, folosind definitiile respective standard de caz si tratamentul simptomatic;
ancheta epidemiologica a cazurilor si analiza datelor colectate;
- informatia retroactiva (feedback) a institutiilor medicale;
- informatia organelor administratiei publice locale, altor institutii nemedicale si populatiei.

Nivelul national
La acest nivel se concentreaza informatia din toate teritoriile administrative, în baza rezultatelor analizei epidemiologice a cazurilor raportate se vor elabora si realiza 2 grupuri de activitati:

1) dirijarea si perfectionarea întregului sistem de supraveghere a BCJ în tara: perfectionarea si elaborarea unor noi documente legislative, normative instructiv - metodice;

- instruirea si reciclarea personalului medical;
asigurarea investigatiilor de confirmare a diagnosticului de BCJ (functionarea unui laborator national sau efectuarea investigatiilor în laboratoare regionale, internationale de referinta);
- evaluarea functionarii, eficacitatii si calitatii activitatilor de colectare si analiza a informatiei;
elaborarea masurilor adecvate de profilaxie a BCJ (prevenirea importului nv BCJ, reducerea riscului de raspândire a variantei nosocomiale a BCJ etc.). La efectuarea acestor activitati se va tine cont de particularitatile generale a BCJ, caracterul dezvoltarii lente a maladiei, durata lunga a perioadei de incubatie etc.;
- informatia retroactiva (feedback) a institutiilor nivelului teritorial;
- colaborarea cu institutiile serviciului veterinar de stat.

2) participarea în realizarea supravegherii internationale (regionale) a BCJ:
- informarea OMS despre cazurile de BCJ; confirmate sau suspecte; altor organisme internationale;
- implementarea metodelor de diagnostic si supraveghere a BCJ, recomandate de OMS;
- colaborarea directa cu serviciile de supraveghere, departamente, Ministerele Sanatatii a diferitor tari în baza unor masuri internationale comune elaborate clc OMS, ate organisme internationale, cât si în baza unor acorduri, conventii directe;
- diseminarea informatiei OMS despre situatia epidemiologica internationala la BCJ institutiilor medicale si populatiei;
- elaborarea unor proiecte pentru obtinerea granturilor de finantare a investigatiilor moderne de diagnostic de laborator si supraveghere epidemiologica a BCJ.

Toate informatiile trebuie sa se bazeze pe definitiile standarde de caz.

Cazurile de deces în rezultatul maladiilor cu manifestari clinice care corespund definitiilor standard de caz suspect (posibil, probabil) urmeaza sa fie controlate pentru a identifica cazurile de BCJ care n-au fost depistate cu ajutorul supravegherii de rutina.

Volumul minimal de informatie pentru fiecare caz include urmatoarele elemente:
- varianta BCJ;
- vârsta, sexul bolnavului, locul nasterii, profesia;
data îmbolnavirii, data decesului;
- manifestarile clinice.

Analiza datelor, comunicarilor si prezentarea includ:
- numarul de cazuri de diferite variante a BCJ, repartizarea cazurilor în diferite grupuri profesionale si teritorii administrative;
- numarul de cazuri de deces în dependenta de an si vârsta; repartizarea cazurilor în dependenta de sexul bolnavilor.

Folosirea datelor pentru elaborarea deciziilor în urmatoarele directii:
- stabilirea dinamicii si tendintei incidentei prin BCJ (reprezentarea grafica - scheme, diagrame);
- stabilirea cazurilor care necesita investigare suplimentara;
- identificarea factorilor de risc;
- elaborarea masurilor si controlul îndeplinirii.

Unele masuri de prevenire a raspândirii BCJ iatrogene, recomandate de OMS
Asistenta stomatologica
Studiile epidemiologice n-au stabilit existenta unui risc major de raspândire nosocomiala a BCJ în rezultatul efectuarii diferitor proceduri de tratament stomatologic.

In scopul excluderii riscului de transmitere iatrogena a BCJ în rezultatul tratamentului stomatologic a unui pacient cu diagnosticul confirmat sau suspect de BCJ se recomanda: acordarea asistentei medicale cu instrumente si echipament de o singura folosinta.

Sondele, frezele dentare si alte instrumente care pot fi contaminate cu tesut neurovascular urmeaza sa fie nimicite dupa folosire (prin ardere) sau decontaminate.

Procedurile de tratament cu risc de contaminare a instrumentelor cu tesut neurovascular se planifica la sfârsitul zilei de lucru pentru efectuarea unei curatari si decontaminari mai extensive.

Asistenta chirurgicala
Personalul medica! trebuie sa fie informat despre planificarea operatiei chirurgicale unui pacieni cu diagnosticul confirmat sau suspect de BCJ fot personalul care va participa la operatie trebuie sa cunoasca bine masurile de precautie si sa fie adecvat instruit.

Masurile principale de protectie si prevenire a raspândirii nosocomiale a BCJ în timpul procedurilor chirurgicale includ:
- efectuarea tuturor procedurilor de tratament chirurgical în sectii de operatii;
- participarea la efectuarea interventiilor chirurgicale a unui numar minimal necesar de personal medical;
- folosirea în timpul operatiei a materialelor sterile de folosinta unica ca: halate chirurgicale impermiabile cu sort plastic; manusi; masti; ecrane sau ochelari de protectie, ctc;
- înlaturarea si pastrarea cu precautie a tuturor materialelor care nu se folosesc;
- folosirea unui singur torent pentru instrumente;
prelucrarea tuturor materialelor de protectie folosite, lichidelor, instrumentelor, incinerarea este metoda preferabila;
- marcarea tuturor mostrelor cu eticheta „Pericol biologic";
- curatarea suprafetelor.

Folosirea instrumentelor chirurgicale
Stabilirea metodelor de folosire a instrumentelor chirurgicale este bazata pe gradul de contaminare a tesutului si modul de folosire ulterioara a instrumentelor. De exemplu, în cazul contactului cu tesuturi intensiv contaminate se vor utiliza instrumente de o singura folosinta. Daca nu este posibila folosirea instrumentelor getabile, instrumentele obisnuite urmeaza sa fie distruse dupa utilizare sau se asigura dezinfectia lor.

Folosirea instrumentelor contaminate cu lichidul cefalo-rahidian este similara celor care au fost în contact cu tesuturi intensiv contaminate.

Masurile generale de curatire a instrumentelor si suprafetelor de lucru includ:
- pastrarea instrumentelor umede pâna la curatare si dezinfectare;
- curatarea instrumentelor cât mai repede posibil dupa folosirea lor pentru a evita uscarea tesuturilor, sângelui si altor lichide biologice pe ele;
- evitarea amestecarii instrumentelor, care au avut contact cu tesuturi necontaininate cu cele folosite pentru operatia la tesuturi cu un grad înalt de contaminare;
- reutilizarea instrumentelor numai dupa dezinfectarea lor;
- instrumentele, care se voi curata în procesoare automate trebuie sa lic mai întâi dezinfectate;
suprafetele de lucru (mesele) trebuie sa fie acoperite cu materiale, care se vor supune arderii, sau suprafetele de lucru se vor dezinfecta;
- familiarizarea personalului, care lucreaza cu substante chimice ca hidroxid de sodiu (NaOH) si hipoclorit de sodiu (NaOCl), cu masurile de protectie;
- respectarea cerintelor instructiunilor de pastrare si folosire a echipamentului.

Securitatea muncii în laboratoare
Masurile generale de protectie a personalului care lucreaza în laboratoare includ:
- interzicerea folosirii hranii, bauturilor, fumatului; pastrarii produselor alimentare sau folosirii cosmeticii în laborator;
- folosirea salopetelor de o singura folosinta numai în laborator. In cazul folosirii multiple a salopetelor ele se vor dezinfecta;
- folosirea ochelarilor, mastilor sau altor obiecte pentru protectia ochilor, fetei de stropi si particule;
- folosirea manusilor în toate cazurile de lucru cu material care poate fi contaminat. Folosirea manusilor din material mai rezistent la efectuarea autopsiilor, colectarii materialului intensiv contaminat;
- salopetele, manusile, mastile si alte mijloace de protectie se vor dezinfecta sau vor didistruse;
- evitarea sau minimalizarea folosirii instrumentelor ascutite (ace, cutite, foarfece, obiecte de sticla de laborator); folosirea instrumentelor de o singura folosinta, evitarea formarii aerosolilor în timpul cercetarilor de laborator;
- arderea sau decontaminarea materialelor contaminate, mostrelor;
- informarea sefului laboratorului despre toate accidentele care prezinta pericol de molipsire si înregistrarea lor în forma scrisa;

Seful laboratorului este responsabil de existenta si functionarea unui sistem de securitate respectat de tot personalul.

La efectuarea investigatiilor materialului cu grad înalt sau redus de contaminare, colectat de Ia bolnavii cu diagnosticul confirmat sau suspect de BCJ, se vor respecta urmatoarele masuri de precautie:
- examinarea materialului colectat în laboratoare speciale. Materialul biologic cu un grad înalt de contaminare va fi examinat de specialisti din laboratoarele în care se efectueaza cercetarile la BCJ;
- toate probele materialului colectat se marcheaza cu eticheta „Pericol biologic";
- îmbracamintea de lucru de o singura folosinta se îmbraca în urmatoarea ordine: a) sorturile plastice de-asupra halatelor impermeabile; b) manusile; c) mastile; d) ecrane sau ochelari proiectivi;
folosirea în toate cazurile posibile a echipamentului de o singura folosinta;
- incinerarea instrumentelor care au avut contact cu tesuturi intensiv contaminate;
- acoperirea suprafetelor de lucru cu material impermeabil de o singura folosinta cu distrugerea lui prin ardere dupa utilizare;
- decontaminarea fixativelor si lichidului ramas sau prelucrarea lor cu materiale absorbante (rumegus) si arderea;
- adoptarea unor reguli stricte de activitate în laboratoarele unde se examineaza un numar mare de probe pentru a evita pericolul de contaminare reziduala de la materialele ramase, de exemplu: limitarea accesului la echipamentul de laborator, folosirea microtoamelor si materialelor de laborator specializate, decontaminarea deseurilor înainte de transportarea lor pentru incinerare.

Proceduri de decontaminare
Agentul patogen al BCJ este foarte rezistent la metodele fizice si chimice de dezinfectie si sterilizare, folosite pentru nimicirea agentilor patogeni ai altor boli infectioase. Variabilitatea eficacitatii metodei depinde în mare masura de natura si starea fizica a tesuturilor contaminate. De exemplu, gradul de contaminare poate fi mentinut prin uscare sau fixare cu alcool, formalina ori glutaraldehida. Astfel, materialele contaminate nu trebuie sa fie expuse la actiunea reagentilor fixatori si trebuie sa fie pastrate la umezeala pâna la procedura de dezinfectie prin scufundare în solutia de dezinfectant.

Dezinfectia instrumentelor
Persoanele responsabile de efectuarea dezinfectiei trebuie sa tina cont de gradul de contaminare a instrumentelor cu tesut si de modalitatea ulterioara de folosire a instrumentelor. Astfel, metodele cele mai eficace urmeaza sa fie folosite pentru prelucrarea instrumentelor, folosite în institutii chirurgicale la pacienti cu BCJ si care ulterior se vor mai folosi pentru efectuarea operatiilor chirurgicale la sistemul nervos central sau coloana vertebrala. In acest caz trebuie utilizate cele mai eficace si potrivite metode de dezinfectie pâna cercetarile efectuate nu vor demonstra riscul folosirii instrumentelor dezinfectate.

S-a mentionat, ca metoda cea mai sigura de dezinfectie este distrugerea instrumentului chirurgical folosit prin incinerare. In timp ce aceasta strategie poate fi aplicata universal la dezinfectarea instrumentelor de folosinta unica este evident faptul ca ea nu poate fi aplicata în cazul dezinfectiei instrumentelor si materialelor care nu sunt de o singura folosinta.

Instrumentele pentru folosire multipla trebuie în primul rând sa fie curatate mecanic si pe urma supuse dezinfectiei. Curatarea mecanica va contribui la înlaturarea si protectia instrumentelor de deteriorarea cauzata de tesuturile aderente. Materialele folosite pentru curatarea instrumentelor sunt considerate deseuri contaminate. Dupa decontaminare instrumentele se supun sterilizarii. Exista opinii (putine la numar), ca instrumentele trebuie sa fie decontaminate înainte de curatare si dupa aceea supuse sterilizarii.

În toate cazurile posibile se recomanda folosirea a 2 sau mai multe metode de inactivare în orice procedura de sterilizare. De exemplu, în cazul folosirii NaOH si temperaturii înalte (consecutiv sau simultan), sterilizarea este foarte eficace si este recomandata pentru prelucrarea instrumentelor pe suprafata carora se pot afla ramasite de tesut cerebral partial uscat, în acelasi timp hidroliza bazei la temperatura înalta contribuie la scindarea macromoleculelor biologice în subunitati constituente, asigurând astfel procesele de inactivare si curatare a instrumentelor.

S-a stabilit însa, ca instrumentele chirurgicale, echipament complex si scump, ca aparatele de monitorizare intracardiaca, endoscoapele fibro-optice, microscoapele, etc. nu pot fi prelucrate cu ajutorul metodelor mentionate, în acest caz, pentru a evita contaminarea suprafetelor acestor instrumente, ele trebuie protejate prin ambalarea cu materiale proiective de o singura folosinta. Partile demontabile ale instrumentelor (freze) rezistente la procesele de sterilizare urmeaza sa fie prelucrate în autoclav si cu NaOH.

Înainte de folosirea unor noi metode de prelucrare se recomanda consultarea cumparatorului. Curatarea instrumentelor si materialelor în aparate automate de spalare trebuie sa fie efectuate numai dupa decontaminarea lor.

Decontaminarea suprafetelor de lucru
Reiesind din rezistenta sporita a agentului patogen al BCJ si persistenta lui îndelungata, este important de a acoperi suprafetele de lucru, cu materiale de o singura folosinta pentru a evita contaminarea elementelor mediului înconjurator necatând la faptul ca posibilitatea molipsirii omului de la elementele spatiului de lucru n-a fost stabilita.

Suprafetele contaminate cu agentii patogeni a BCJ pot fi dezinfectate prin spalarea timp de o ora în curent de solutie NaOH sau hipoclorit de sodiu cu spalarea ulterioara cu apa.

Decontaminarea deseurilor si materialelor de curatare contaminate
Decontaminarea deseurilor lichide si reziduurilor solide trebuie sa se efectueze respectând aceleasi masuri de precautie la prelucrarea oricarui material contaminat cu agentul cauzal al BCJ. Spatiul de lucru trebuie selectat pentru controlul mai usor si dezinfectia lui ulterioara. Toate deseurile lichide si solide trebuie sa fie colectate si prelucrate ca deseuri contaminate.

Lichidul folosit pentru curatare trebuie sa fie decontaminat în situ adaugând NaOH sau hipoclorit de sodiu si dupa prelucrare poate fi înlaturat ca deseurile obisnuite a spitalului. Absorbentii (de exemplu rumegusul) se folosesc pentru stabilizarea lichidului care se va transporta la incinerare si se adauga la lichid dupa decontaminarea lui.

Metodele si instrumentele de curatare trebuie sa fie selectate pentru a minimaliza dispersarea contaminarii prin stropi, abur si scurgere. O atentie deosebita se va acorda la folosirea periutelor si altor instrumente de curatare. Instrumentele de curatare dupa utilizare se distrug sau se supun dezinfectiei.

Dupa terminarea procedurii de curatare, toate ramasitele inclusiv materialele de folosinta unica vor fi colectate si decontaminate. Se recomanda incinerarea. Statia de curatare, la rândul sau, dcasemenea se supune decontaminarii.

Protectia individuala a personalului care efectueaza procedurile de decontaminare
Personalul implicat în efectuarea dezinfectiei si decontaminarii instrumentelor ori suprafetelor care au fost în contact cu tesuturile pacientilor cu BCJ trebuie sa poarte salopete de o singura folosinta, manusi, masca, ecrane de protectie.

Toate persoanele implicate în realizarea procedurilor de dezinfectie si decontaminare trebuie sa fie familiarizate si sa cunoasca masurile de precautie si protectie. Contactul direct cu instrumentele contaminate pe parcursul procesului de transportare si curatire trebuie sa fie minimal.

Metodele de decontaminare utilizate la encefalitele spongioase transmisibile
Cea mai sigura metoda pentru a înlatura orice risc de molipsire de la instrumentele ori materialele contaminate este nefolosirea lor mai departe si distrugerea prin incinerare.

În unele situatii pot fi folosite unele metode descrise mai jos, care sunt mai putin eficace. Dupa cum s-a mentionat instrumentele si alte materiale trebuie sa fie mentinute umede în perioada de timp dintre expunerea la materialele infectate si procesele ulterioare de decontaminare si curatare.

Urmatoarele metode de baza sunt recomandate în prezent, în cazul aparitiei unor noi date metodele expuse pot fi revazute.

Incinerarea
- Se foloseste pentru prelucrarea tuturor instrumentelor, materialelor si reziduurilor;
- Metoda preferata pentru toate instrumentele expuse la contaminarea cu tesuturi ce contin o concentratie înalta de agenti patogeni;

Metode de autoclavare/chimice pentru prelucrarea instrumentelor rezistente la temperaturi înalte.
- Scufundarea în solutie hidroxid de sodiu (NaOH) si sterilizarea în autoclav la temperatura 121°C timp de 30 minute: curatirea, spalarea cu apa si efectuarea sterilizarii de rutina conform standardelor aprobate;
- Scufundarea în solutie 1N NaOH sau hipoclorit de sodiu timp de l ora, transferarea instrumentelor în apa, sterilizarea în autoclav la 121°C timp de l ora;curatarea si efectuarea sterilizarii de rutina;
- Scufundarea în solutie de NaOH sau hipoclorit de sodiu timp de l ora, spalarea cu apa, transferul într-un vas deschis si sterilizarea în autoclav la 121°C timp de o ora; curatarea si efectuarea sterilizarii de rutina;
- Scufundarea în solutie NaOH si fierberea la presiunea atmosferica timp de 10 minute, curatarea, spalarea cu apa si efectuarea sterilizarii de rutina;
Scufundarea în solutie hipoclorit de sodiu (de preferinta) sau NaOH (de alternativa) la temperatura camerei pe l ora; curatarea , spalarea în apa si efectuarea sterilizarii de rutina;
- Autoclavarea la 134°C timp de 18 minute.

Metode chimice pentru prelucrarea suprafetelor si instrumentelor sensibile la temperaturi înalte.
- Scufundarea (acoperirea) în solutie 2N NaOH sau hipoclorit de sodiu timp de l ora, uscarea si spalarea cu apa;
- Daca suprafetele nu sunt rezistente la prelucrarea cu NaOH sau hipoclorit de sodiu prin curatare se înlatura majoritatea agentului patogen si aditional.

Metode de autoclavare/chimice pentru prelucrarea obiectelor uscate
- obiectele mici uscate care rezista la prelucrarea cu NaOH sau hipoclorit de sodiu trebuie în primul rând scufundate în una din solutiile mentionate mai sus si se autoclaveaza la 121 C timp de o ora;
- obiectele uscate mari sau de orice dimensiune, dar care nu pot fi prelucrate cu NaOH sau hipoclorit de sodiu trebuie autoclavate la 134°C timp de o ora

Informatii despre autoclave si preparatele chimice
- Autoclavele în care aerul este înlocuit cu aburi printr-un dispozitiv în partea inferioara a camerei; se folosesc pentru decontaminarea generala si sterilizarea solutiilor si instrumentelor;
- Autoclavele în care aerul este extras prin vacuum si înlocuit cu aburi. Acest tip de autoclave este optimal pentru sterilizarea instrumentelor curate, îmbracamintei, prosoapelor si altor materiale uscate folosite în chirurgie. Aceste autoclave nu sunt potrivite pentru sterilizarea lichidelor;
- Hidroxid de sodiu (NaOH) - solutie l N Na OH contine 40g NaOH într-un litru de apa. Solutia 1N NaOH usor reactioneaza cu CO2 din aerul atmosferic formând carbonati, care neutralizeaza NaOH si micsoreaza proprietatile ei dezinfectante. Solutia 10N NaOH nu absoarbe CO2 si de aceea, solutia de lucru 1N NaOH trebuie sa fie proaspat pregatita din Na OH solid sau prin dilutia solutiei l N NaOH.
- Hipoclorit de sodiu (solutie NaOC1) este un preparat solid în diferite concentratii în diferite tari si astfel, dilutii standarde nu pot fi specificate.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment