Infecţia citomegalică este o maladie din grupul infecţiilor respiratorii provocată de un virus, care se transmite de la omul bolnav la cel sănătos pe căi multiple şi se caracterizează clinic prin manifestări diverse, mai frecvent latente, asimptomatice, mai rar - variate tablouri clinice, în funcţie de vârstă şi de imunocompetenţă a gazdei, iar histologic - prin prezenţa celulelor mari cu incluziuni voluminoase în diferite ţesuturi şi organe.

Conform datelor bibliografice de ultimă oră infecţia cu virus citomegalic este extrem de răspândită. 80-100% din populaţia adultă din diferite ţări prezintă anticorpi specifici către virusul acestei maladii. În imensă majoritate boala citomegalică, conform datelor de studiu ale unor savanţi, decurge sub forme latente inaparente sau asimptomatice şi mai rar - prin forme manifeste.

În prezent infecţia citomegalică este considerată ca o importantă problemă de sănătate publică din următoarele motive:
  • Frecvenţa sporită a infecţiilor congenitale, printre care boala citomegalică se consideră ca o boală majoră ale malformaţiilor congenitale;
  • Caracterul de infecţie virală persistentă cu posibilităţi de reactivare în stări de imunodepresie, dezvoltate după administrarea diferitor preparate imunodeprisive ori după infectarea cu virusul imunodeficienţei umane (HIV/ SIDA), frecvenţa căreia se află în ascensiune sporită pe glob, inclusiv şi în Republica Moldova în ultimii ani;
  • Frecvenţa sporită cu care participă virusul citomegalic la patologia posttransfuzională şi posttransplantică de organe (sindromul mononucleozei, posttransfuzional şi hepatită citomegalică etc).
Pentru prima dată această maladie a fost descrisă în 1931 de către M. Ribert, care a depistat la un copil mort nişte celule gigantice în epiteliul canalicului renal şi a glandelor salivare. Ulterior a fost presupusă etiologia virală a acestei maladii, care s-a confirmat de către savanţii englezi prin anii 1956-1960.
Virusul citomegalic se atârnă la familia Herpesviridae, genul Citomegalovirus (CMV).

Ca şi alte virusuri din această familie CMV e capabil de a provoca infecţie persistentă cu decurgere latentă şi de a reactiva în condiţii de slăbire a imunităţii organismului gazdă. În formă latentă virusul citomegalic se păstrează în celulele secretorii (glandele salivare, mai cu seamă cele parotidiene), în celulele limforeticulare, în rinichi, alte ţesuturi şi organe. De menţionat, că virusul este sensibil la temperaturi ridicate şi joase, la mediul acidic, eter, rămânând mai viabil la temperatura de cameră. Sursa de infecţie o constituie omul bolnav ori purtător de acest virus.

De la aceste persoane virusul citomegalic se elimină în mediul ambiant cu saliva, urina, laptele, secreţiile vaginale, sperma şi alte eliminări. Infectarea are loc pe calea aero-picături (prin intermediul strănutului, tusei, graiului, strigătului, sărutului etc), prin contact habitual, inclusiv şi cel sexual, prin consumul laptelui de la mama bolnavă sau purtătoare de acest virus.

Actualmente este confirmată calea de infectare transplacentară a fătului de la mamă, cât şi intranatală (în timpul naşterii), când copilul contaminează căile de naştere mamare infectate. Conform datelor bibliografice riscul de infectare a nou-născutului de mamele bolnave sau purtătoare de CMV constituie 25%. În ultimii ani este de asemenea confirmată posibilitatea de molipsire cu virusul citomegalic după hemotransfuzii şi transplante de organe.

De menţionat, că 0,5-2% din toţi nou-născuţii sunt infectaţi cu CMV, dintre care la 10% maladia are semne clinice de la naştere, iar la ceilalţi copii -simptomatologia bolii apare pe parcursul primilor 10 ani de viaţă. Infecţia citomegalică, spre deosebire de alte maladii respiratorii, nu se caracterizează prin focare epidemice şi nu are răspândire sezonieră. O particularitate a virusului citomegalic mai constă în faptul, că el rămâne viabil chiar şi în organismul imun, de la care infecţia se poate răspândi la alte persoane, inclusiv şi la nou-născuţi.

Mecanismele de afectare a organismului uman în citomegalie încă nu-s bine cunoscute. Poarta de intrare a virusului citomegalic o constituie mucoasa căilor respiratorii superioare, căilor sexuale, uneori a tractului digestiv, mucoasele altor organe. Ulterior virusul pătrunde în torentul sangvin şi atacă mai cu seamă epiteliul glandelor salivare, a altor glande secretarii, localizându-se în ele şi provocând maladia propriu-zisă. În cazuri de imunodeficienţă cu geneza diferită are loc generalizarea infecţiei în toate ţesuturile şi organele, inclusiv şi a sistemului nervos central.

Perioada de incubaţie în infecţia citomegalică încă nu e posibil de determinat, deoarece maladia nu are un tablou clinic caracteristic şi nu poate fi depistată la timp. Totodată ea mai frecvent decurge sub formă latentă, asimptomatică, care nu are simptome clinice şi poate fi confirmată numai prin metode de laborator, care abia se transpun în practica medicală.

Forma manifestă acută decurgere ca un proces localizat mai des asemănător cu gripa sau mononucleoză infecţioasă. Mai rar se întâlneşte hepatita citomegalică cu simptome caracteristice clinico-biochimice care regresează timp de o săptămână. Ultima a devenit posibilă de delimitat din rândurile multiplelor hepatite virale frecvent înregistrate în Republica Moldova odată cu implementarea în practica medicală pe scară largă a metodelor specifice serologice sensibile.

Forma generalizată de citomegalie se dezvoltă, de regulă, la copiii până la 3 luni şi la persoanele imunonecompetente (după acţiunea medicamentelor citostatice, la bolnavii cu tumori maligne, după transplant de organe, la bolnavii cu imunodeficienţă primară ori secundară, inclusiv HIV/SIDA). Ea decurge foarte grav cu afectarea pulmonilor, rinichilor, tractului digestiv, inclusiv şi a ficatului, a sistemului nervos central, care se pronunţă mai frecvent prin dezvoltarea encefalitei. Conform datelor bibliografice pneumonia citomegalică destul de frecvent se dezvoltă la copiii bonavi de HIV/SIDA.

Forma acută congenitală de citomegalie, la infectarea mamei în termenii timpurii de gravitate, duce la moartea embrionului şi avortarea lui. În termenii mai tardivi ai sarcinii afectarea fătului se exprimă prin dezvoltarea sindromului hemoragic cu hemoragii masive în dermă, aproape în toate organele interne, inclusiv şi în creier. Se mai dezvoltă o hepatită gravă şi o anemie hemolitică. Aproape la toţi nou-născuţii se depistează afectări cerebrale cu calcificări şi dereglări de circulaţie a lichidului cefalo-rahidian.

În forma cronică congenitală de citomegalie se depistează o fibroză a organelor interne, care decurge cu o infiltraţie celulară şi o metamorfoză citomegalică a lor. Aceste modificări morfopatologice sunt însoţite de hidrocefalie, microcefalie, uveită, opalescenţa cristalinei, a corpului vitros etc. Toate cele enumerate duc la o miopie, micşorarea intelectului, dereglări locomotorii, care şi îmbracă tabloul clinic destul de variat a acestei forme de citomegalie.

Diagnosticul şi tratamentul infecţiei citomegalice rămâne încă destul de dificil şi se efectuează în dependenţă de patologia preponderentă în secţiile de boli infecţioase, pediatrice sau neurologice.
În legătură cu tabloul clinic destul de variat şi nespecific a maladiei citomegalice, inclusiv cu predominarea formelor latente, asimptomatice, diagnosticul de laborator noi îl considerăm obligatoriu.
În formele generalizate şi congenitale frecvenţa letalităţii şi invalidităţii rămâne destul de avansată, care în ţara noastră încă nu este argumentată, descifrată şi delimitată.

În plan profilactic sunt necesare respectarea măsurilor de igienă personală şi tehnică aseptică în secţiile de obstetrică şi pediatrie pentru protecţia gravidelor şi a sugarilor de contacte cu persoanele bolnave sau purtătoare de virusul citomegalie. Investigarea donatorilor de sânge, plasmă, alte derivate sangvine, spermă, organe, piele la markerii virusului citomegalie şi evitarea donării ingredientelor enumerate seropozitive recipienţilor seronegativi la citomegalie.

De asemenea rămâne importantă şi în Republica Moldova investigarea femeilor gravide, a nou-născuţilor cu diferite patologii congenitale, a persoanelor imunodeficiente de diversă etiologie, a altor grupuri de risc, la markerii virusului citomegalie pentru trasarea măsurilor profilactice şi de tratament.

În caz de necesitate deosebită se va proteja recipientul de transplant de organ seronegativ la infecţia citomegalică ori persoana cu imunodeficienţă la care există riscul de molipsire cu acest virus, prin adminstrarea imunoglobulinei specifice de la persoane hiperimune (titrul de anticorpi către CMV peste 10.000 un.) în doze mari şi a preparatelor antivirale.

Actualmente se elaborează un vaccin specific contra maladiei citomegalice, care se află încă în faza de experiment. E foarte probabil, că acest vaccin să protejeze bolnavii de imunodeficienţă de diversă origine, însă utilizarea lui în combaterea infecţiei citomegalice la gravide, după opinia unor savanţi, va fi puţin promiţătoare.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment