Printre infecţiile respiratorii virale destul de frecvent se întâlneşte şi varicela sau cum se mai spune în popor "vărsatul de vânt". Această infecţie este răspândită pe glob, înregistrându-se în 85-95% cazuri la copii, preponderent până la 7 ani.

Varicela este o maladie infecţioasă acută din grupul infecţiilor respiratorii şi antroponoze, provocată de un virus filtrant, care se transmite de la omul bolnav la cel sănătos pe calea aero-picături, caracterizându-se clinic prin simptome de intoxicaţie şi apariţia erupţiilor polimorfe pe tegumente.

Varicela este cunoscută din antichitate, însă agentul patogen a fost presupus numai în 1911 de către savantul Aragao, fiind confirmată etiologia virală prin anii 40 ai sec. XX, iar în 1972 - s-a ajuns la concluzia, că acest virus mai poate provoca la om şi herpesul Zoster.

Agentul patogen al varicelei este un virus din familia Herpesviridae şi genul Alphaherpesviridae, care se caracterizează printr-o răspândire şi afectare accelerată a celulelor dermale infectate. Totodată el mai are o particularitate de a vieţui în forma latentă destul de îndelungat, preponderent în celulele ganglionilor nervoşi. Mai menţionăm, că acest virus conţine moleculele de acid dezoxiribonucleinic, cu dimensiuni de 120-200 nanometri.

El este destul de sensibil în condiţiile mediului ambiant, distrugându-se rapid sub acţiunea razelor solare, temperaturii de +100°C, a diferitor dezinfectanţi în concentraţii obişnuite, însă rezistă un timp îndelungat la temperaturi joase şi îngheţuri repetate.

Sursa de infecţie o prezintă bolnavii cu varicela şi herpes Zoster. Maladia , analizată este o antroponoză obligatorie. Bolnavul cu varicela este periculos din punct de vedere epidemiologie, începând cu ultima zi a perioadei de incubaţie şi până la 5-a zi din momentul apariţiei ultimului element eruptiv. Bolnavul cu herpes Zoster poate servi ca sursă de infecţie în dezvoltarea varicelei numai după un contact foarte apropiat şi de lungă durată cu persoana sănătoasă.

Calea de transmitere a virusului varicelic este preponderent cea de aero-picături, adică prin intermediul strănutului, tusei, graiului şi a sărutului. De menţionat, că infecţia dată se răspândeşte la o depărtare de 20 metri şi mai mare, deplasându-se în alte încăperi de la un etaj la altul pe căile de ventilaţie şi alte comunicaţii.

Unii savanţi nu exclud definitiv infectarea cu virusul varicelic prin intermediul diferitor obiecte (jucării, lenjerie de corp, pat, veselă etc), însă fără o importanţă epidemiologică esenţială. Sunt descrise cazuri în bibliogarfia de specialitate de infectare intrauterină cu virusul varicelei a fătului de la mama bolnavă în timpul sarcinii.

Maladia decurge sporadic şi sub forme de focare epidemice, care mai frecvent se înregistrează în colectivităţile preşcolare şi şcolare de copii. La adulţi varicela se întâlneşte mult mai rar, însă totuşi e posibilă.

După suportarea varicelei se formeză o imunitate dură şi îndelungată, la mulţi pentru toată viaţa. Cazuri de varicela repetată sunt foarte şi foarte rare.

Virusul varicelei, pătrunzând în organismul uman prin mucoasa căilor respiratorii superioare, evident se multiplică. Mai apoi prin căile limfatice el ajunge în ganglionii limfatici regionali, ulterior - în torentul sangvin. Virusemia conduce la dezvoltarea maladiei propriu-zise, care decurge cu afectarea mucoaselor şi a pielii, deoarece virusul are un tropism deosebit către aceste ţesuturi.

Perioada de incubaţie a varicelei o constituie 11-21 zile, mai rar 23 zile. Maladia debutează acut cu o perioadă prodromală, pentru care sunt caracteristice simptome de intoxicaţie. Ele, fiind mai avansate în dependenţă de gravitatea bolii, şi au o durată de 1-2 zile.

În majoritatea cazurilor aceste simptome sunt slab pronunţate, exprimându-se prin ascensiuni termice, cefalee, vertijuri, frisoane, moleşeală, slăbiciune generală, dereglări de somn şi dispoziţie, inapetenţă. La o bună parte din bolnavi maladia se începe deodată cu apariţia erupţiilor pe mucoasă şi piele, fără perioada prodromală, mai des fiind însoţită de o ridicare moderată a temperaturii corpului.

Elementele eruptive au următoarea evoluţie: rozeola-papula-vezicula-pustula (ultima mai frecvent se întâlneşte la adolescenţi şi adulţi) - crusta-cicatriciul (la o mică parte din bolnavi cu pustule, dacă au înlăturat forţat crusta). Rozeola, de regulă, cu diametrul de 2-4 mm timp de câteva ore se transformă în papulă, apoi în veziculă.

Ultima conţine un lichid străveziu, care numai uneori (mai ales la adulţi) poate deveni tulbure, adică se transformă în pustulă cu conţinut purulent. Dimensiunile acestor elemente cu cavitate, pot fi diverse de la 1-2 până la 5-6 mm în diametru, la spargerea ori lezarea cărora lichidul se elimină în exterior, iar ele se lasă în jos, pronunţându-se nesemnificativ deasupra dermei înconjurătoare. E necesar de menţionat, că nu totdeauna papulele se transformă în vezicule.

Totodată pe parcursul a câtorva zile mai are loc şi apariţia altor elemente eruptive noi, adică erupţiile apar în valuri ori puseuri. De aceea o particularitate specifică a varicelei, spre deosebire de alte boli eruptive, constă în polimorfilismul erupţiilor pe unul şi acelaşi segment al dermei. Adică, pe un segment de dermă al aceluiaşi bolnav (spre exemplu pe faţă) pot fi observate în acelaşi timp rozeole, papule, vezicule şi cruste.

Apariţia haotică a erupţiilor în varicelă poate fi însoţită de un prurit cutanat, răspândindu-se pe tot corpul, având fundalul pielii iniţial nemodificat. Elementele mai frecvent sunt multiple la număr, extinzându-se pe gât, faţă, cap (inclusiv partea piloasă), uneori şi pe palme şi tălpi, nemaivorbind de celelalte părţi ale organismului. Perioada eruptivă se poate menţine până la 10 zile, uneori şi mai mult (în cazul apariţiei pustulelor).

De menţionat, că o dată cu erupţiile pe piele de multe ori mai apar elemente eruptive şi pe mucoasa cavităţii bucale, mai rar pe mucoasa altor organe. Elementele eruptive pe mucoase (sau enantema) sunt alcătuite din rozeole, care rapid se transformă în vezicule, ce ulterior se macerează, transformându-se în afte. Această stomatită aftoasă se manifestă prin usturime şi dureri la deglutiţie, şi masticaţie, prin sealoree, dereglări de dispoziţie, digestie etc.

La adulţi varicelă se caracterizează printr-o intoxicaţie mai pronunţată, prin prezenţa mai frecventă a perioadei prodromale, prin ascensiuni termice mai pronunţate şi de o lungă durată, prin prezenţa frecventă a perioadei de pustulizare, printr-o decurgere mai gravă şi apariţia mai frecventă a unei complicaţii nefaste cum este - meningoencefalita, spre deosebire de copii.

La gravide maladia se poate transmite la făt prin intermediul transplacentar, ce duce la dezvoltarea diferitor vicii congenitale, iar în fazele precoce - la avorturi spontane.

Maladia mai frecvent decurge sub formă uşoară şi medie, însă la o parte mai mică de pacienţi poate avea un caracter grav şi chiar foarte grav. La mulţi boala poate evolua sub forme hemoragice, gangrenoase sau buloase şi se poate complica mai des. Cele menţionate se întâlnesc mai frecvent la persoanele, care nu se adresează la timp medicului după ajutorul medical sau se ocupă cu autotratamentul.

Din complicaţiile posibile pot fi specifice (meningoencefalita şi pneumonia) şi nespecifice (asocierea florei microbiene - gingivite, stomatite, conjunctivite, cheratite, otite purulente, septicemii etc). Încă o dată ţinem să menţionăm, că complicaţiile enumerate apar mai frecvent la pacienţii nesupravegheaţi de personalul medical.

Pacienţii cu forme uşoare se tratează la domiciliu, iar cei cu forme medii, grave şi foarte grave, de asemenea şi cu diverse complicaţii - în secţiile de boli infecţioase.

Una din măsurile profilactice primordiale constă în depistarea precoce a bolnavilor şi izolarea lor la domiciliu ori în secţiile de boli infecţioase. Bolnavul trebuie să fie izolat până la momentul căderii a ultimei cruste. În colectivele preşcolare de copii, contactanţii, care n-au suportat varicelă, se izolează timp de 21 de zile.

Încăperile, unde s-au aflat bolnavii, se aerisesc şi în ele se efectuează o deridicare umedă, fără utilizarea dezinfectanţilor. Măsuri de profilaxie specifică până la momentul de faţă încă nu sunt elaborate.