Există două etape de manifestare a bolii: alcoolismul incipient şi dependenţa propriu-zisă; din nefericire, persoanele care suferă de alcoolism trec deseori de la prima formă la cea de a doua. Consumând frecvent băuturi spirtoase, anumite persoane pot deveni foarte uşor dependente de alcool (rezultatele cercetărilor medicale certifică faptul că unii oameni manifestă o predispoziţie ereditară în ceea ce priveşte consumul de alcool).

Dependenţa presupune disconfort fizic sau psihic în cazul abţinerii de la consumul de alcool, devenit obişnuinţă. Odată dependent, alcoolicul continuă să bea, în ciuda faptului că acest lucru îi pune în pericol cariera, viaţa familială şi sănătatea.

Pe termen lung, alcoolul poate cauza deteriorarea sau chiar distrugerea ficatului şi a celulelor nervoase, dereglarea metabolismului şi depresiile. Apariţia majorităţii simptomelor generate de alcoolismul cronic sunt consecinţe ale dereglării metabolismului. Să vedem ce substanţe alimentare contribuie la reducerea acţiunii toxice a alcoolului şi la diminuarea consumului lui.

În cazul abuzului de alcool, deficitul vitaminei A şi al zincului are drept consecinţă un şir întreg de dereglări, cum sunt, de exemplu, „orbul găinilor", dereglarea funcţiilor sexuale, pierderea simţului gustativ şi olfactiv. Combaterea deficitului acestor substanţe va contribui la înlăturarea simptomelor generate de insuficienţa lor.

Puteţi începe cu o dietă care să includă o cantitate mare de vitamină A (sau beta-caroten) şi zinc. Mai puteţi consuma zilnic zinc (150-200 mg) combinat cu vitamina A (5 000-10 000 UI) sau beta-caroten (15 000-20 000 UI), timp de cel puţin patru săptămâni. Puteţi urma acest tratament chiar şi mai mult, însă la primele simptome de hipervitaminoză trebuie să stopaţi administrarea preparatelor.

Abuzul de alcool poate provoca deseori insuficienţa vitaminelor din grupul B (îndeosebi a tiaminei, piridoxinei, acidului folic şi a vitaminei B12). Insuficienţa vitaminelor din grupul B are drept consecinţă un şir de afecţiuni ale celulelor pielii şi sângelui, dereglări ale proceselor schimbului energetic în organism, dar. ceea ce este cel mai important indiciu în cazul respectiv, este posibilă creşterea dorinţei de consum de alcool. Începeţi cu administrarea a 100 mg de vitamine B-complex zilnic.

Injectarea a 1 ml de vitamină B12 în combinaţie cu 0.25-0,5 ml de vitamină B-complex vă va asigura asimilarea eficientă a vitaminelor de către organism, evitând tractul digestiv. Unele vitamine din grupul B pot să reducă acţiunea nocivă a alcoolului asupra organismului şi vă pot ajuta să depăşiţi tendinţa permanentă (maladivă) de a consuma alcool.

În cazul alcoolismului cronic, cantitatea vitaminei PP (acidul nicotinic) din organism se poate micşora, ceea ce, în unele cazuri, poate provoca dereglări psihice (pierderea simţului orientării, alienarea şi altele). Respectarea dietei, care include multe produse cu conţinut bogat de acid nicotinic, şi administrarea suplimentară a vitaminei permit reducerea deficitului şi astfel diminuează nevoia de alcool şi acţiunea lui toxică asupra organismului.

Acidul nicotinic poate atenua durerea fizică cauzată de refuzul de a consuma alcool al persoanelor care au decis să nu mai bea. Consumaţi 250 mg de acid nicotinic de două ori pe zi în decursul a patru-şase săptămâni, În cazul unor rezultate nesatisfăcătoare, în următoarele patru-şase săptămâni puteţi creşte doza până la 500-1000 mg pe zi (o astfel de doză trebuie să fie administrată în câteva prize). Dacă nici în aceste condiţii nu veţi simţi ameliorări vizibile, va fi necesară creşterea dozei până la 2 sau chiar 3 g pe zi.

Administrarea acidului nicotinic poate provoca unele efecte secundare, cum ar fi, de exemplu, hemoragii. Din această cauză se recomandă ca doza vitaminei să fie crescută treptat şi, în măsura posibilităţilor, să fie menţinut doza minimă de vitamină care are efect pozitiv.

În cazul consumului abuziv de alcool, cauza insuficienţei vitaminei B1 (tiaminei) poate fi nu numai alimentaţia greşită, ci şi asimilarea şi acţiunea inadecvată a tiaminei în organism. Unele dereglări ale funcţiilor creierului şi sistemului nervos, atribuite acţiunii toxice a alcoolului, sunt. de fapt, efecte ale insuficienţei de tiamină.

Administrarea suplimentară a tiaminei are urmări favorabile în cazul diferitelor dereglări psihice: de la irascibilitatea crescută până la halucinaţii. În timpul experienţelor pe şobolani s-a constatat că atunci când rozătoarele urmau să aleagă între apă şi alcool, ele alegeau mai rar alcoolul dacă alimentaţia lor conţinea cantitatea suficientă de tiamină; în cazul în care animalele nu beneficiau de cantitatea necesară de tiamină. ele alegeau alcoolul în proporţie de 5 la 1.

Acest fapt demonstrează că administrarea tiaminei poate într-adevăr reduce consumul de alcool. Doza indicată este de 100 mg de tiamină zilnic (împreună cu vitamina B-complex, cum este recomandat mai sus).

Vitamina C (acidul ascorbic) nu numai că contribuie la neutralizarea şi eliminarea alcoolului din organism, dar reduce şi riscul de îmbolnăvire a ficatului în urma consumului de alcool. Aceste două efecte sunt interdependente, deoarece ficatul este organul care poate neutraliza substanţele toxice, făcându-le inofensive (procesul de dezintoxicare) şi eliminându-le apoi din organism (procesul eliminării).

Cu cât ficatul funcţionează mai bine, cu atât mai mult poate proteja organismul de toxine, cum este alcoolul. Consumaţi zilnic 3-5 g de vitamina C, în câteva prize pe parcursul zilei. Administrarea a 0,5-2 g de vitamina C cu o oră înainte de consumul alcoolului poate reduce efectul acţiunii nocive a alcoolului asupra ficatului.

Consumul permanent de alcool poate provoca, de asemenea, reducerea cantităţii altui antioxidant important şi protector al ţesuturilor: vitamina E. Insuficienţa vitaminei E măreşte riscul apariţiei disfuncţiilor muşchilor, inclusiv muşchiul cordului şi ficatului. Pentru prevenirea distrugerii organelor vitale, administraţi zilnic o cantitate minimă de de vitamina E.

După o săptămână se recomandă să verificaţi tensiunea arterială, căci administrarea vitaminei E poate provoca creşterea tensiunii arteriale. Dacă media a patru-cinci măsurări ale tensiunii arteriale, făcute în zile diferite, nu depăşeşte 140/90, puteţi creşte dozele săptămânal.

Deficitul zincului este semnalat în mod frecvent la persoanele care fac abuz de alcool şi apare nu numai din cauza insuficienţei alimentare, ci şi din cauza folosirii zincului în procesele de dezintoxicare şi descompunere a alcoolului. Nici alimentaţia normală nu asigură necesarul de zinc al organismului. În laborator şobolanii cu insuficienţă de zinc alegeau alcoolul mai frecvent decât cei care nu aveau această insuficienţă. În cazul oamenilor, aceasta ar însemna că deficitul de zinc contribuie la creşterea tendinţei de consum de alcool şi, invers, şansele reale de a învinge dependenţa de alcool vor creşte dacă veţi consuma alimente cu un conţinut suficient de mare de zinc.

Fiţi atenţi: consumul zincului sub formă de ioni poate provoca insuficienţa altor microelemente, îndeosebi a cuprului; această situaţie se poate evita consumând compuşi complecşi ai zincului.

Seleniul este necesar organismului pentru funcţionarea neutralizatorului radicalilor liberi, peptida glutation, care protejează ficatul de distrugere, acţionând împreună cu vitamina E. Alcoolicii deseori suferă de insuficienţa seleniului.

Insuficienţa magneziului poate apărea chiar şi în cazul consumului moderat de alcool. La rândul ei, reducerea cantităţii de magneziu provoacă atonii musculare şi diferite disfuneţii ale muşchilor, inclusiv ale muşchiului cordului. Puteţi consuma produse speciale (cum este pulberea de dolomit) care conţin calciu şi magneziu, câte jumătate de linguriţă de trei ori pe zi. Raportul dintre cantităţile de calciu şi magneziu în alimentaţie trebuie să fie de 2:1.

După cum au demonstrat cercetările, aminoacidul glutamină reduce dorinţa de a bea alcool. Aceasta poate avea drept consecinţă îmbunătăţirea somnului, diminuarea nevoii de a consuma alcool şi dispariţia senzaţiilor de panică. În cazul survenirii îmbunătăţirii, continuaţi administrarea aceleiaşi doze (uneori consumul poate fi întrerupt şi reluat numai la reapariţia simptomelor).

Deficitul altui aminoacid, al triptofanului, în cazul abuzului de alcool poate condiţiona evoluţia depresiilor, alterarea memoriei, agresivitatea şi apariţia tendinţelor de suicid. Administrarea suplimentară a triptofanului anihilează aceste simptome, precum şi dependenţa de alcool.

Carnitina este o „pseudovitamină" care ameliorează metabolismul grăsimilor în ficat şi-l poate proteja de acţiunea nocivă a alcoolului. Administraţi numai L-carnitina (şi nu D sau amestec DL).

Colina este o altă „pseudovitamină" care contribuie la reducerea acţiunii toxice a alcoolului asupra ficatului. Este important însă să ţineţi cont de faptul că administrarea colinei nu va putea stopa distrugerea ficatului în cazul continuării consumului de alcool.

Acizii graşi esenţiali. Acidul linoleic şi untura de peşte pot să atenueze durerile în cazul unei cure de dezintoxicare şi, de asemenea, protejează ficatul.

Pentru obţinerea unor rezultate bune este necesară echilibrarea macroelementelor de bază în alimentaţie. În scopuri profilactice sau curative poate fi luat un amestec de acid linoleic şi untură de peşte, în proporţie de 1:4, de 1-3 ori pe zi.

Deşi abuzul de alcool deseori are drept consecinţă carenţa vitaminei A şi dezvoltarea simptomelor corespunzătoare, administrarea acestei vitamine la alcoolici poate contribui uneori la distrugerea ficatului.

Alimentaţia cu conţinut bogat în zahăr şi amidon pur, care provoacă producerea cantităţilor mari de insulină, influenţează nivelul zahărului în sânge şi poate fi o cauză a nevoii de a bea alcool. Încă o observaţie evidentă, dar atât de importantă încât nu putem trece peste ea: a persista în consumul de alcool înseamnă să vă asumaţi riscul unor urmări din ce în ce mai grave pentru sănătatea dumneavoastră.