Alcoolismul acut (betia) poate produce o afectare neuropsihică cu înlăturarea constrângerilor si inhibitiilor, crescând probabilitatea unui comportament cu risc (agresiunea, delicventa, suicid, accidente de circulatie).
Aspectul clinic al alcoolismului acut diferă, cu importante deosebiri individuale, de la om la om. Se deosebesc mai multe tipuri de băutori. Sub influenţa alcoolului unii devin melancolici, pasivi, nostalgici, lacrimogeni. Alţii se manifestă ca palavragii inofensivi, lăudăroşi. Se cunosc şi taciturni, singuratici, care beau fără companie. Mulţi se manifestă prin acţiuni dezordonate, deliruri, violenţe, infracţiuni.
Alcoolismul cronic este o toxicomanie, consecintă a consumului excesiv si sistematic. Alcoolismul cronic nu se instalează dintr-o dată, ci trece prin câteva faze caracteristice. Se deosebesc următoarele faze:
- Faza prealcoolică este cea în care „se pregăteşte terenul” şi poate să dureze de la câteva luni la doi ani. În acest răstimp, omul caută motivaţii speciale şi curcumstaţiale pentru a putea să consume alcool. Toleranţa faţă de alcool creşte şi individul işi dă seama că devine tot mai legat de băutura pe care o caută.
- Faza prodromală, cu durata între şase luni şi patru ani, se caracterizează prin aviditate după primele pahare şi prin consum „în secret”, pentru ca în acest fel băutorul să-şi devanseze porţia şi aparent să nu consume mai mult decât ceilalţi din societate. În aceeaşi fază încep să apară unele tulburări de memorie.
- Faza crucială, care urmează, este cea a pierderii controlului, când apare o necesitate fizică de a bea. În această perioadă conflictele cu familia şi colegii de muncă devin mai frecvente. Treptat, omul se izolează, neglijează alimentaţia.
Faza cronică a alcoolismului începe cu îngerarea matinală a băuturii, cu ebrietate în cursul zilei. Facultăţile intelectuale, simţul moral scad.
Toleranţa la băutură slăbeşte, apar semne organice de suferinţă, apoi şi psihozele alcoolice. O formă particulară este dipsomania: la intervale de 4-5 zile sau de 2-3 săptămâni apare o dorinţă irezistibilă pentru băutură.
Poate induce:
- afectarea tubului digestiv: gastrită atrofică, duodenită, enterocolită, pancreatită cronică cu tulburări secundare ale digestiei si absorbtiei; steatoză hepatică, hepatită cronică, ciroză hepatică, cancer hepatic.
- afectarea SNC: tulburări de perceptie si memorie, euforie, depresie afectivă, susceptibilitate exagerată, scăderea vointei, pasivitate, egocentrism, dementă în cazurile grave (acestea duc la afectarea mediului familial, socio-profesional).
- afectarea SN periferic: manifestări polinevritice.
- afectarea aparatului cardio-vascular.
- scăderea duratei de viată.
- afectarea fătului în cazul mamelor alcoolice: deficiente fizice (greutate mică la nastere, malformatii), mortalitate infantilă, deficiente psihice si mai târziu în viată dezadaptare socială.