Anual, tabagismul provoacă decesul a 3,5 mln oameni, ceea ce înseamnă circa 10000 decese pe zi. Mult timp, s-a bãnuit cã tutunul este un drog a cãrui folosire poate duce cu usurinţã la aparitia exceselor, şi cã nicotina era substanţa care le provoca. Controversă a rãmas puternicã pânã foarte curând.
Nicotina ajunge la creier mult mai rapid atunci când este inhalatã, decât atunci când este administratã intravenos. Este foarte usor absorbitã prin membranele subtiri ale cavitãtii bucale şi ale nasului si este la fel de eficientã când este folositã sub formã de tutun masticabil sau prizã.
Ca şi în cazul morfinei si heroinei, aparenta tolerare a substantei de cãtre organism duce la folosirea ei crescândã, “doza” rãmânând apoi stabilã pe o lungã perioadã de timp. Oprirea consumului drogului pe o scurtã perioadã de timp conduce la crearea unei stãri de discomfort si la accentuarea dorinţei de a-l consuma. Se abuzeazã adesea de droguri atunci când nu este sesizatã o dependenţã fizicã evidentã.
Oricum, multe droguri provoacã neplacere şi discomfort în perioade de abstinenţã, iar nicotina nu face excepţie. Studiile fãcute atât pe subiecţi umani, cãt si pe animale au arãtat cã efectul pe care îl are nicotina asupra organismului este suficient pentru a determina un consum susţinut.
Aceasta nu inseamnã cã trebuie ignoratã importanţa factorilor de ordin cultural si social. Ceea ce conteazã cu adevãrat este faptul cã efectele pe care le produce, fac din nicotinã o substantã idealã pentru a produce dependenţã si a conduce la excese, mai ales dacã avem in vedere faptul cã este atât de usor de procurat.
Tot în urma studiilor s-a constatat cã fumatul este o acţiune în urma cãreia fumãtorul devine dependent de drogul numit nicotinã. Când nicotina este inhalatã în plãmâni, fluxul sangvin arterial preia aceastã substanţã şi o transportã cãtre creier intr-un interval de zece secunde. Atât în cazul femeilor, cãt şi al bãrbatilor, rãspândirea tuturor afecţiunilor respiratorii cronice (bronsita, astm, afecţiuni respiratorii) este strâns legatã de nivelul fumatului.
Este un fapt cert cã fumatul poate afecta anumite aspecte ale sexualitãţii femeiesti. Fumatul a mai mult de o jumãtate de pachet de ţigãri pe zi este asociat cu un numãr ridicat de cazuri de infertilitate si sterilitate. Ciclul menstrual neregulat are o cotã ridicatã printre fumãtoare, numãrul potenţial de ani fertili este redus, iar menopauza se produce mai devreme.
Aproximativ 130.000 de oameni mor în fiecare an din cauza cancerului provocat de fumat. Numãrul de cazuri de femei bolnave de cancer pulmonar crescut. Fumatul este, de asemenea, cauza principalã în apariţia cancerului laringian, al gurii si al esofagului. Contribuie la aparitia cancerului vezicii urinare, a pancreasului si a rinichilor. Fumatul tigãrilor sau a pipei este adesea implicat în cancerul pulmonar, al gurii si esofagian.
Fumatul este unul dintre cei trei factori de risc majori în afectiunile coronariene ale inimii, celelalte douã fiind tensiunea ridicatã si colesterolul mãrit. Dintre toate sursele generatoare de boli sau moarte în lume, fumatul este prima care trebuie opritã. Copiii nãscuţi de cãtre mame fumãtoare cântãresc in medie cu 300 de grame mai puţin decât cei ai unei nefumãtoare.
Acest fapt este unul foarte important, deoarece greutatea la naştere este determinantã pentru evoluţia ulterioarã a copilului. Se pare cã aceastã scãdere a greutãţii este legatã de cantitatea mai micã de oxigen pe care o primeste fãtul intrauterin. Un alt efect este acela al mãririi posibilitãţilor de avort spontan. De fapt, acest risc este dublu in cazul fumãtoarelor.
Existã, de asemenea, o mare varietate de complicaţii posibile în timpul sarcinii si al travaliului, risc de hemoragii şi de declansare prematurã a nasterii. De asemenea, existã o legãturã certã intre fumat si cazurile de moarte infantilã.
Copiii nãscuti de la mame fumãtoare se pot dezvolta mult mai incet, sunt predispuşi disfuncţiilor cerebrale, pot avea o dezvoltare psihicã nearmonioasã si o inteligenţã sub medie. Fumatul este, in plus, un important factor de risc pentru stãri de mare agitaţie la copii.