cacosmie - perceperea unui miros fetid. Poate fi subiectivă, halucinatorie, putându-se produce în afara oricărei excitaţii senzoriale, sau poate fi obiectivă, determinată de o afecţiune nazală, dentobucală, gastrointestinală etc.;

cadmiu - metal alb care poate produce iritaţii pulmonare grave dacă sunt inhalaţi vapori. Expunerea timp îndelungat poate produce şi afectarea rinichilor. Simbol: Cd;

caecum - 1. capătul orb al unui tub; 2. partea iniţială a colonului ca un buzunar orb sau fund de sac, situat în spatele valvei ileo-cecale; la partea superioară se continuă cu colonul, iar la cea inferioară cu apendicele vermifoim. Sinonim: cec;

cafeină - alcaloid, obţinut din cafea sau ceai, care are acţiune stimulantă, în special asupra sistemului nervos central. Este utilizată pentru îmbunătăţirea vigilenţei şi a activităţii mentale; de asemenea, are proprietăţi diuretice şi poate ameliora unele forme de cefalee. Se administrează frecvent în combinaţie cu aspirina sau codeina în preparatele analgezice;

calamine - preparat din carbonat de zinc utilizat ca astringent cutanat blând, sub formă de loţiuni, creme sau unguente;

calcaneu - cel mai voluminos os al tarsului, are formă prismatică. Se articulează cu osul cuboid anterior şi cu talusul superior. Sinonim: osul călcâiului;

calcar - termen pentru formaţiuni anatomice în formă de pinten. Calcar avis este o proeminenţă în peretele cornului posterior al ventriculului lateral, produsă de ridicătura planşeului fisurii calcarine. Calcar femorale este o lamă osoasă densă şi verticală, care porneşte de la partea postero-medială a diafizei femurale sub micul trohanter şi radiază lateral prin osul spongios către marele trohanter;

calcicoză - pneumoconioză provocată de inhalarea prafului de calciu; este caracterizată prin leziuni medulare şi difuze, cu reacţie sclerogenă; nu predispune la suprainfecţii. Termenul nu se mai foloseşte astăzi;

calcificare - proces biologic în care se produce o depunere de săruri de calciu în ţesuturi. În mod fiziologic, este întâlnită în cursul osificării, iar în mod patologic, ca urmare a unei leziuni inflamatorii, de obicei involutive şi necrotică;

calcinoză - impregnare calcară sistematizată a unui organ. Poate apărea doar la nivelul stratului adipos de sub piele sau poate fi mai răspândit;

calcitonină - hormon produs de celulele C din glanda tiroidă, care scade nivelurile calciului şi fosforului din sânge. Se administrează injectabil în tratamentul hipercalcemiei si al bolii Paget a oaselor;

calciu - metal esenţial dezvoltării şi funcţionării normale a organismului. Este un important constituent al oaselor şi dinţilor; matricea osoasă, constituită în principal din fosfat de calciu, conţine aproximativ 99% din cantitatea de calciu din organism. Concentraţia normală a calciului în sânge este de aproximativ 10 mg/100 ml, acest nivel fiindmenţinut constant de către anumiţi hormoni. Este un element esenţial în numeroase procese metabolice, cum ar fi funcţionarea nervilor, contracţia musculară sau coagularea sangvină.

Necesarul zilnic de calciu din dietă este de aproximativ 1 g, produsele lactate (lapte şi brânză) fiind principala sursă. Absorbţia sa în organism este facilitată de vitamina D, de aceea un deficit al acestei vitamine poate duce la apariţia unor afecţiuni ca rahitismul, osteoporoza sau osteomalacia. Scăderea calciului din sânge determină apariţia tetaniei. Excesul de calciu se poate depune în organism sub formă de calculi, în special la nivelul veziculei biliare si al rinichilor. Simbol: Ca;

calcoză - depunere de particule fine de cupru în ţesuturile globului ocular;

calcul coraliform - calcul urinar mulând cavităţile intrarenale şi luând în ansamblu formă de coral. Se asociază, de obicei, cu infecţii urinare, cel mai frecvent fiind incriminat Proteus vulgaris. Asocierea infecţiei la obstrucţie poate produce pionefroză şi, nedepistată, poate duce la abces perinefretic. Sinonim: calcul dendritic;

calculi biliari - concreţiuni pietroase, compuse din pigmenţi biliari, colesterol Şi săruri de calciu, în proporţii diferite, care se formează în vezicula biliară. Procesul de formare a calculilor (colelitiaza) apare când caracteristicile fizice ale bilei se modifică, astfel încât colesterolul este mai puţin solubil, dar şi inflamaţia cronică a veziculei biliare sau scăderea contractilităţii pot fi, de asemenea, incriminate. Calculii biliari pot să nu determine mulţi ani simptome. Cu toate acestea, pot determina durere acută sau pot trece în canalul biliar comun producând icter obstructiv sau colangită.

Frecvent, calculii sunt diagnosticaţi prin ultrasonografie, dar cei care conţin calciu pot fi văzuţi la examenul radiologic (calculi opaci). Colelitiaza se tratează frecvent prin excizia chirurgicală a veziculei biliare sau prin îndepărtarea doar a calculilor, care pot fi dizolvaţi prin administrarea de săruri biliare sau pot fi sparţi cu ajutorul ultrasunetelor. Dacă nu determină simptome, nu trebuie trataţi;

calculoză - prezenţa de calculi multipli în organism. Sinonim: litiază;

calculus - concreţiune formată în orice parte a organismului (mai frecvent în organele cavitare şi în canale). Cele mai frecvente localizări sunt vezicula biliară sau tractul urinar. Calculii din tractul urinar sunt, de obicei, compuşi din oxalat de calciu şi sunt adesea vizibili la examinarea radiologică. Dacă produc obstrucţie, calculii determină durere (colică).

Mulţi calculi se elimină spontan, dar uneori este necesară spargerea lor în bucăţi mici, prin litotripsie extracorporeală, sau sunt extraşi pe cale endoscopică sau, mai rar, prin metode sângerânde. Un alt loc de apariţie a calculilor este canalele glandelor salivare;

calibrator - 1. instrument utilizat pentru măsurarea mărimii unui tub sau a unei deschideri (bujie de măsurare); 2. instrument utilizat pentru dilatarea unei structuri tubulare, de exemplu esofagul (bujie dilatatoare);

calor - căldură: unul dintre cele patru semne clasice ale inflamaţiei unui ţesut, celelalte trei fiind: rubor (roşeaţă), dolor (durere) şi tumor (tumefacţie). O zonă inflamată are o temperatură mai crescută decât normal, datorită vasodilataţiei care duce la creşterea, fluxului sangvin;

calorie - unitate de măsură pentru căldură, reprezentând cantitatea de căldură necesară pentru ridicarea temperaturii unui gram de apă distilată cu un centigrad (de la 14,5° la 15,5°). O calorie mare (numită şi kilocalorie sau kilogram calorie) este egală cu 1.000 de calorii. Caloria este folosită şi pentru definirea valorii alimentare a diferitelor alimente. Cu excepţia acestui ultim aspect, caloria este astăzi înlocuită cu joulul (1 calorie = 4,1855 jouli);

calorimetru - 1. aparat pentru determinarea cantităţii de căldură produsă de organism în diferite condiţii; 2 aparat pentru determinarea valorii calorice a alimentelor;

calozitate - îngroşare localizată a tegumentelor, realizată prin hiperkeratoză rezultată în urma presiunii sau a frecăturilor. Tălpile şi palmele sunt cele mai frecvente sedii; uneori, poate deveni dureroasă. Cornul este un tip de calozitate;

cap aplecat, bărbie ridicată - manevră de deschidere a căilor aeriene la pacienţii inconştienţi. Pacientul se află în decubit dorsal, gâtul este extins, bărbia este trasă simultan în sus pentru
a trage o dată cu ea limba. Această manevră este folosită frecvent când trebuie făcută respiraţie gură la gură;

calus - neoformaţie de ţesuturi care apare pe locul unei soluţii de continuitate a osului (de obicei fractură). Iniţial, este format din cheaguri de sânge şi ţesut de granulaţie, care se transformă în cartilaj şi apoi se osifică. Formarea căluşului reprezintă o etapă esenţială în procesul de vindecare a unei fracturi osoase. Căluşul vicios este un calus care consolidează fragmentele unei fracturi în poziţie vicioasă: dezaxate, decalate, încălecate sau unghiulate;

calvaria - porţiunea-superioară a craniului, care corespunde porţiunilor superioare ale oaselor frontale, parietale şi occipital. Sinonim: calvarium;

calyx - (în anatomie) diviziune în formă de cupă a unei formaţiuni anatomice. Calyces renalis sunt colectoarelor extrarenale ale urinei, din a căror unire ia naştere bazinetul. Calyces renalis majores sunt diviziuni primare ale bazinetului (pelvisului renal), de obicei în număr de 2-3; calyces renalis minores sunt subdiviziuni cupuliforme ale calicelor renale mari, în număr de 4-13; fiecare primeşte una sau mai multe papile renale. Sinonim: calice;

camfor - terpenă biciclică, obţinută din lemnul de Cinnamomum camphora. Este utilizat sub formă de creme, unguente şi spray-uri ca antipruriginos;

câmp de tratament - (în radioterapie) zonă a organismului aleasă pentru radioterapie. De exemplu, „câmpul în pelerină" cuprinde gâtul, axilele şi toracele superior şi mijlociu - pentru tratarea maladiei Hodgkin. Radiaţiile se administrează pe o zonă bine definită prin focalizarea fasciculului de raze emise de aparat, protejându-se astfel zonele învecinate;

câmp vizual - zona din faţa ochiului care poate fi văzută de un ochi păstrând privirea fixă. Având amândoi ochii deschişi şi privind direct, este posibil să fie văzut orice obiect bine iluminat plasat oriunde în faţa ochilor, deşi sprâncenele şi genele reduc oarecum câmpul. Acesta este câmpul vizual binocular. Când un singur ochi este deschis, vorbim de câmpul vizual uniocular, care este restrâns spre interior de nas.

Dacă obiectul este mic sau slab iluminat, nu poate fi observat doar dacă se mişcă spre locul unde ochiul priveşte în momentul respectiv; de exemplu, apropierea de centrul câmpului vizual. }n mod similar, obiectele colorate nu sunt văzute la fel de bine dacă sunt depărtate de centru, ca obiectele de culoare albă aflate în acelaşi loc şi iluminate la fel.

Acest lucru se întâmplă deoarece retina nu este sensibilă uniform la diferite culori şi intensităţi; sensibilitatea retinei creşte spre centru (macula). Cea mai frecventă cauză de diminuare a câmpului vizual este glaucomul;

camptodactilie - malformaţie congenitală, care constă din flexiunea permanentă a unui deget, cel mai adesea degetul mic (V) de la mână, predominând la nivelul articulaţiei falangei cu falangina. De obicei, afectează ambele mâini, şi este observată în jurul vârstei de 10 ani; nu este nevoie de tratament;

Campylobacter - gen de bacterie spiralată Gram-negativă. Speciile de Campylobacter reprezintă cea mai comună cauză de toxiinfecţii alimentare, producând cefalee, greţuri, diaree şi vărsături care durează 3-5 zile;

canal - termen generic pentru formaţiuni anatomice tubulare. De exemplu, canalul suborbital este canalul care merge oblic prin planşeul osos al orbitei şi prin care trec artera şi nervul suborbital; canalul endolimfatic este un conduct membranos, care uneşte utricula cu sacula; canalul inghinal este un canal orientat oblic în jos şi medial de la inelul abdominal spre inelul inghinal subcutanat;

canal anal - porţiunea terminală a intestinului gros, care este înconjurat de muşchii defecaţiei (sfincterele anale). Canalul anal se deschide la exterior prin orificiul anal;

canal auditiv - canalul care leagă urechea externă de timpan. Sinonim: meat auditiv;

canal biliar - unul dintre canalele prin care se transportă bila din ficat. Bila este excretată din hepatocite printr-o multitudine de mici canale care se unesc şi formează canalul hepatic. Acesta se uneşte cu canalul cistic, care vine de la vezicula biliară, şi formează canalul biliar comun, care se deschide în duoden;

canal dentar inferior - canal osos situat în mandibulă de fiecare parte. Prin el trec nervul şi vasele dentare inferioare;

canal endolimfatic - canalul terminat în fund de sac care pleacă din saculă şi se uneşte cu canalul care vine de la utricula, în labirintul membranos al urechii;

canal hialoidian - spaţiu tubular median în corpul vitros, ocupat în viaţa intrauterină de artera hialoidiană şi ramurile sale. Sinonim: canalul Cloquet;

canal inghinal - canal pereche care leagă cavitatea abdominală cu scrotul la feţii de sex masculin. Reprezintă calea prin care testiculul coboară în scrot, după care în mod normal se obliterează;

canal nazo-lacrimal - canal prin care se drenează lacrimile din aparatul lacrimal în meatul nazal inferior;

canal toracic - unul din cele două mari trunchiuri ale sistemului limfatic. El primeşte limfa din membrele inferioare, abdomenul inferior, toracele stâng, partea stângă a capului, membrul inferior stâng şi se varsă în vena nenumită;

canale semicirculare - cele trei tuburi care iau parte la formarea labirintului membranos al urechii. Sunt în legătură cu echilibrul, fiecare canal înregistrând mişcările în planuri diferite. La baza fiecărui canal există o mică proeminenţă (ampula) care conţine creasta ampulară. Când capul se mişcă, lichidul din canale (endolimfa) presează pe creste care înregistrează mişcările şi transmit impulsul nervos la encefal;

canaliculită - inflamaţia unui canalicul, în special a canaliculului lacrimal;

canaliculus - canal anatomic de dimensiuni mici. De exemplu, canaliculi corticotympanici sunt canale scurte, care se întind de la canalul carotidian spre cavitatea timpanică; canaliculus biliari este un canal intercelular din cordoanele hepatice, servind pentru transportul bilei spre canalele biliare interlobulare; canaliculi lacrimale sunt conducte situate în grosimea porţiunii mediale a marginii libere a fiecărei pleoape şi care se întind de la punctul lacrimal spre sacul în care conduc lacrimile;

cancer - 1. termen general indicând tipuri de tumori maligne, caracterizate printr-o creştere autonomă, invazie locală cu distrugerea ţesuturilor normale şi răspândirea la distanţă prin metastazări multiple; 2. neoplasm de origine epitelială (epiteliom) sau conjunctivă (sarcom).

Metastazările la distanţă se pot produce pe cale sangvină sau limfatică sau prin cavităţile corpului, cum sunt cavitatea pleurală şi pericardică, astfel că apar tumori secundare (metastaze) la distanţă de tumora originală. Fiecare tip de tumoră primară are propriul său mod de comportament local şi de răspândire; de exemplu, metastazele osoase sunt foarte frecvente în cancerul de sân şi de prostată, dar sunt foarte rare în alte tipuri de cancere.

Factorii cauzatori sunt numeroşi, unii dintre ei bine cunoscuţi, de exemplu, fumatul ţigaretelor este asociat cu cancerul pulmonar, radiaţiile sunt asociate unor forme de sarcoame şi leucemii; de asemenea, multe virusuri sunt implicate în dezvoltarea unor tipuri de cancere. În mai mult din jumătate din cancere, gena p53 este afectată: funcţia sa principală este de a preveni diviziunea necontrolată a celulelor. Tratamentul cancerului depinde de tipul de tumoră, de localizarea sa primară şi de extinderea metastazelor;

cancer bazocelular - cea mai frecventă tumoră malignă cutanată. Are o dezvoltare extrem de lentă. BCC apare frecvent în zona centrală a feţei, în special la persoanele cu ten deschis la culoare; prevalenţa creşte în funcţie de expunerea la soare. Semnul iniţial este reprezentat de o pată sau o excrescenţă care nu se vindecă, şi care depăşeşte diametrul de 1 cm după cinci sau mai mulţi ani. Tratamentul constă în chiuretaj sau cauterizare, excizie chirurgicală, crioterapie sau radioterapie;

cancer cervical - cancer al colului uterin. Tumora se poate dezvolta din epiteliul de suprafaţă al cervixului (carcinom spinocelular) sau din epiteliul care căptuşeşte la interior canalul cervical (adenocarcinom). În ambele cazuri, tumora este invadantă în ţesuturile din jur, apoi în ganglionii limfatici de vecinătate şi în. organele vecine, cum ar fi vezica urinară şi rectul. În carcinomul in situ, tumora este limitată la epiteliu; nu există invazie în ţesuturile din jur, dar, dacă nu este tratat, poate deveni malign. Cancerul cervixului poate fi detectat în stadiile incipiente.

Manifestările cancerului cervical includ scurgeri vaginale, adesea urât mirositoare şi sangviolente. Tratamentul constă în radioterapie, intervenţie chirurgicală sau o combinaţie între ele; de asemenea, poate fi utilizată chimioterapia. Sinonim: carcinom cervical;

cancer de prostată - tumoră malignă (carcinom) a glandei prostată, o formă comună de cancer la bărbaţii vârstnici. La majoritatea bolnavilor, evoluează lent, mai mulţi ani, având simptome asemănătoare hipertrofiei benigne de prostată. Înainte de apariţia testului pentru antigenul prostatic specific, tumora invada adesea local, în ganglionii limfatici regionali şi metastaza în oase înainte de decelarea ei clinică.

O dată cu apariţia testului PSA (creşterea nivelului de PSA în sânge), cancerul de prostată poate fi decelat înainte ca tumora să devină simptomatică clinic. Dacă tumora este limitată la prostată, pacientul poate beneficia de prostatectomie, radioterapie radicală sau brahiterapie; la
pacienţii foarte vârstnici, poate fi suficientă monitorizarea dezvoltării tumorii.

Dacă tumora a depăşit prostata, poate fi utilizată terapia de deprivare androgenică; aceasta constă în analogi LHRH, anti-androgeni, castrare chirurgicală sau terapie cu estrogeni;

cancer de sân - tumoră malignă de sân, frecvent carcinom, rar sarcom. La bărbaţi apare rar, dar este frecvent la femei, în unele cazuri afectând ambii sâni. În ciuda cercetărilor aprofundat, cauza nu este cunoscută, dar în aproximativ 5% din cazuri există un istoric familial de cancer de sân.

Simptomul clasic este apariţia unui nodul la nivelul sânului, adesea nedureros; sângerarea sau o secreţie la nivelul mamelonului poate apărea rar. Uneori, primul semn este un ganglion mărit în axilă, datorat metastazării pe cale limfatică. De asemenea, tumora poate metastaza în oase, plămâni şi ficat. Tratamentul tumorii localizate este" chirurgical, urmate sau nu de radioterapie; citostaticele şi terapia hormonală sunt folosite ca terapie adjuvantă şi în tratamentul metastazelor;

cancer ovarian - tumoră malignă localizată în ovar, cel mai adesea fiind un carcinom. De obicei, cancerul ovarian nu este depistat în stadiile timpurii, când tumora are dimensiuni mici şi produce simptome nesemnificative. Incidenţa carcinomului ovarian este maximă la femeile în postmenopauză; tratamentul este chirurgical; majoritatea cazurilor pot beneficia, de asemenea, de chimioterapie şi/sau radioterapie.

În încercarea de a facilita o înţelegere mai bună a acestei boli, şi de aici, de a permite, un diagnostic precoce, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a publicat în anul 1992 o revizuire a Clasificării Histologice a Neoplasmelor Ovariene şi a leziunilor asemănător tumorale. Este pe cale de a se introduce un test screening cu ultrasunete pentru cancerul ovarian;

cancer pulmonar - cancer cu originea în epiteliul căilor respiratori (cancer bronşic) sau plămâni. Este un tip de cancer foarte frecvent întâlnit, în special în Marea Britanie, fiind puternic asociat cu fumatul şi expunerea la poluanţi atmosferici (de exemplu, azbestul). În stadiile timpurii, de cele mai multe ori nu există simptome, diagnosticul punându-se la o examinare radiologică de rutină. Tratamentul este chirurgical, cu excizia lobului sau chiar al plămânului afectat (mai puţin de 20% dintre cazuri au indicaţie chirurgicală); de asemenea, sunt indicate radioterapia şi chimioterapia;

cancrum oris - ulceraţie a buzelor şi cavităţii bucale;

candelă - unitate din SI pentru intensitatea luminoasă, egală cu intensitatea într-o direcţie dată a unei surse care emite o radiaţie monocromatică cu frecvenţa de 540 x 10 la put. 12 Hz şi care are o intensitate radiantă în acea direcţie de 1/683 wat per steradian. Simbol: cd;

Candida - gen de levuri (numite în trecut Monilia) din clasa Adelomycetes, care sunt saprofite ale tractului digestiv şi vaginului şi care, în anumite condiţii, pot provoca afecţiuni foarte variate, grupate sub denumirea de candidoze; cel mai frecvent implicată este Candida albicans;

candidoză - afecţiune frecventă cauzată de infestaţia cu levuri din genul Candida, în special Candida albicans; Locul de predilecţie este vaginul (vaginita candidozică), dar, de asemenea, se poate localiza la nivel cutanat sau în cavitatea bucală. Leziunile cutanate sunt roşii-strălucitoare cu mici pustule satelite, în timp ce la nivelul cavităţii bucale, leziunile apar în placarde de culoare albă localizate pe limbă şi mucoasa obrajilor.

Candidoză vaginală se manifestă prin prurit şi, uneori, o secreţie albă, vâscoasă. Candidozele apar, de obicei, la pacienţii trataţi cu antibiotice cu spectru larg timp îndelungat sau la cei irriunocompromişi;

canin - dinte monoradicular, situat pe arcadă între incisivul lateral şi primul premolar. Sunt 4 canini, 2 superiori şi 2 inferiori; existenţi atât în dentiţia de lapte (primară), cât şi în dentiţia permanentă; au coroana de formă conoidă, cu marginea incizată în V, rădăcină lungă, puternică;

caniţie - decolorare, albire dobândită a părului, apărând în mod fiziologic ca rezultat al procesului de îmbătrânire, începând de la tâmple, sau în mod prematur în diverse circumstanţe. Zone de albire pot apărea în alopecia areată sau în vitiligo;

cannabis - drog preparat din cânepă indiană (Cannabis sativa): este cunoscut şi sub alte denumiri: pot, marijuană, haşiş sau bhang. Fumat sau ingerat, produce euforie, halucinaţii, afectează percepţia şi starea de conştienţă, o dată cu trecerea timpului. Cannabisul are valoare terapeutică redusă şi utilizarea sa în scopuri medicale este ilegală, deoarece folosirea sa timp îndelungat produce afectarea creierului şi poate duce la utilizarea drogurilor puternice cum este heroina;

cantaridină - principiul activ din cantaridă (corpul uscat al insectelor coleoptere Lytta vesicatoria). Fiind o substanţă toxică şi iritantă, cantaridină produce vezicule pe piele şi în trecut era utilizată în medicina veterinară ca rubrefiant şi vezicant. Dacă este ingerată, produce greţuri, vărsături şi inflamaţia tractului urinar (care i-a creat şi reputaţia de afrodisiac). Este foarte periculos, putând duce la moarte;

cantoliză - intervenţie chirurgicală care constă în secţiunea unui ligament palpebral sau a unei comisuri palpebrale;

cantoplastie - intervenţie chirurgicală destinată alungirii fantei palpebrale;

cantorafie - sutură marginală a pleoapelor la nivelul cantusului extern;

cantus - termen pentru fiecare dintre cele două unghiuri de joncţiune a pleoapelor (intern şi extern). Sinonim: unghi palpebral;

canulă - instrument tubular de calibre diferite, utilizat pentru introducerea sau extragerea din organism de aer sau lichide. Canula poate conţine în interior un trocar care uşurează inserţia şi retragerea canulei;

caolin - substanţă argiloasă de culoare albă care conţine aluminiu şi silicon; este purificată şi transformată în pudră pentru a fi utilizată ca absorbant. Se administrează pe cale bucală în tratamentul diareei cronice. Este utilizată, de asemenea, în cataplasme şi pudre;

cap - 1. extremitatea superioară a corpului, formată din craniu şi faţă; conţine encefalul şi organele vederii, auzului, mirosului şi gustului; 2. termen generic pentru partea mai proeminentă sau de început a unei formaţiuni anatomice. De exemplu: capul coastei este situat pe extremitatea posterioară, prin intermediul căruia, coasta se articulează cu cele două corpuri vertebrale adiacente; capul duodenului este partea superioară a duodenului, care se evidenţiază la examenul radiologic baritat; capul pancreasului este porţiunea acestuia situată în partea dreaptă a cavităţii abdominale şi înconjurată de potcoava duodenală;

capacitate inspiratorie - parametru respirator, reprezentând valoarea volumului de rezervă inspiratorie plus aceea a volumului curent;

capacitate vitală - volumul maxim de aer pe care o persoană îl poate expira după o inspiraţie maximă. Se măsoară cu un aparat numit spirometru;

Capgras (sindromul lui) - falsă recunoaştere a unei persoane cunoscute, bolnavul considerând că aceasta este înlocuită cu o persoană străină care are aceeaşi înfăţişare. Sinonim: iluzia sosiilor. Este adesea, dar nu neapărat, o formă de schizofrenie paranoidă;

capilar - vas mic de sânge (5-20 µm diametru) care conectează cele mai mici ramificaţii ale arterelor cu cele ale venelor sau cele mai mici vase limfatice. În majoritatea ţesuturilor, capilarele formează reţele. Peretele lor este format dintr-un singur rând dens de celule, la nivelul lui având loc schimburile de oxigen, dioxid de carbon, apă, săruri etc. între sânge şi ţesuturi;

capitat (osul) - os de dimensiuni mai mari al articulaţiei mâinii. Se articulează cu osul scafoid şi osul lunat posterior, cu al doilea, al treilea şi al patrulea metacarpian anterior, şi cu osul trapezoid şi hamat lateral;

capitulum - cap mic sau mică proeminenţă la extremitatea unui os, care se articulează cu un alt os. De exemplu: capitulum humeri (condilul humeral) este o proeminenţă laterală a epifizei inferioare a humersului care se articulează cu cupuşoara radiusului;

capsulă - 1. înveliş conjunctiv, mai mult sau mai puţin diferenţiat, al unui organ sau al unei articulaţii. De exemplu: rinichii, glanda suprarenală, cristalinul etc. prezintă la exterior o capsulă. Capsula articulară este un înveliş fibros care înconjoară o diartroză. Capsula Glisson este o stromă conjunctivă care înconjoară ficatul; 2. înveliş pentru medicamentele lichide, semisolide sau pulberi, care se administrează în doze unitare; sunt preparate dintr-un amestec de gelatină, glicerină şi apă; 3. înveliş în general amorf, cu compoziţie chimică variată (polizaharide, polipeptide), care poate înconjura unele bacterii şi care împiedică fagocitarea lor; 4. denumire folosită pentru anumite fascicule de fibre nervoase, care înconjoară alte formaţiuni nervoase; de exemplu capsula internă este un fascicul de fibre nervoase care separă partea externă a talamusului şi nucleul caudat de nucleul lenticular; capsula externă este un fascicul de fibre nervoase care înconjoară marginea externă a nucleului lenticular; 5. recipient de formă emisferică folosit în laborator;

capsulă otică - cartilaj embrionar în formă de cupă din care mai târziu se va dezvolta labirintul osos al urechii;

capsulectomie - 1. capsulotomie cu excizia unei porţiuni din capsula articulară secţionată; 2. înlăturarea capsulei cristaliniene remanentă după o extracţie extracapsulară a cristalinului;

capsulită - inflamaţia capsulei care înconjoară o articulaţie;

capsulotomie - intervenţie chirurgicală care constă în secţionarea unei capsule. Capsulotomia cristaliniană (discizia capsulei critaliniene) constă în secţionarea acesteia. În operaţiile moderne
pentru cataractă, această capsulă nu este îndepărtată şi tinde, după luni sau ani, să devină opacă. Înainte de introducerea chirurgiei cu laser, cu ajutorul unui bisturiu subţire (cistitom) se practica un orificiu în jurul capsulei, care crea un loc de pătrundere a razelor luminoase spre retină. Astăzi, această intervenţie se efectuează de rutină cu YAG-laser, în ambulator;

caput succedaneum - tumefacţie temporară a ţesuturilor moi ale capului nou-născutului, care apare în timpul naşterii datorită compresiei exercitate pe muşchii gâtului de către uter;

caractere sexuale secundare - caracteristici fizice care apar după pubertate ca rezultat al maturizării sexuale. La băieţi, acestea sunt dezvoltarea părului facial şi pubian, şi îngroşarea vocii. La fete sunt creşterea părului pubian şi mărirea sânilor;

carantină - perioadă în care o persoană (sau un animal) este ţinută izolată cu scopul de a preveni răspândirea unei boli contagioase. În trecut, perioada de carantină era de 40 de zile, dar astăzi durata variază în funcţie de boala infecţioasă;

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment