colorant - 1. substanţă folosită pentru colorarea ţesuturilor sau a altor probe pentru examinarea la microscop. În coloraţia acidă- , colorantul este un radical acid, care colorează partea de frotiu care are reacţie bazică (alcalină). În coloraţia alcalină (bazică), colorantul este un radical bazic care este atras în zona cu reacţie acidă. Coloranţii neutri nu au afinităţi nici bazice, nici acide. Coloraţia de contrast este folosită pentru a colora o parte dintr-un ţesut neafectat de o coloraţia anterioară. Coloraţia de diferenţiere colorează diferit elementele unui eşantion. 2. (în farmacie) preparat lichid care se aplică pe piele sau pe mucoase în scop antiseptic, astringent sau analgezic;

coloraţie supravitală - aplicarea unui colorant pe un ţesut viu, în mod particular colorarea celulelor sangvine prelevate din organism;

coloraţie vitală - metodă de colorare a ţesuturilor vii prin injectarea unui colorant în organism. Sinonim: coloraţie intravitală;

colorimetru - aparat optic utilizat pentru determinarea concentraţiei unei soluţii după intensitatea absorbţiei fasciculului de radiaţii care străbate soluţia dată, în comparaţie cu o soluţie etalon. Este utilizat mai ales pentru măsurarea cantităţii de hemoglobină din sânge;

colostază - stază a materiilor fecale în colon, putând realiza un sindrom de ocluzie intestinală;

colostomie - deschiderea şi fixarea la piele a unui segment al intestinului gros, pentru drenajul sau decompresia acestuia. Porţiunea de colon care este supusă acestei intervenţii este în funcţie de zona obstruată. În colostomia iliacă, se practică un orificiu pe colonul ileopelvian, la nivelul, fosei iliace stângi, în vederea derivaţiei externe a conţinutului; în colostomia transversă, orificiul se practică în abdomenul superior. Colostomia poate fi temporară, care este închisă după câteva săptămâni sau luni, refăcând continuitatea colonului, sau permanentă, atunci când colonul terminal sau rectul au fost excizate. La gura de colostomie (stoma) se aplică o pungă pentru a evita murdărirea hainelor;

colostru - lichid seros cu proprietăţi speciale, secretat de glanda mamară în ultimele luni ale sarcinii şi încă 2-3 zile după naştere, transformându-se treptat în lapte. Conţine celule sangvine şi anticorpi;

calp-, colpo - element de compunere care introduce în termeni referirea la vagin. De exemplu, colpoplastie (chirurgie plastică a vaginului);

colpoperineorafie - intervenţie chirurgicală prin care se suturează vaginul şi perineul care au fost secţionate sau rupte;

colporafie - intervenţie chirurgicală de refacere a vaginului, în caz de prolaps al peretelui anterior al acestuia (colporafie anterioară) sau al peretelui posterior (colporafie posterioară);

colposcop - instrument optic folosit pentru examinarea vizuală a vaginului şi a colului uterin. Este utilizat pentru diagnosticul stărilor premaligne sau noninvazive ale colului uterin. Sinonim: vaginoscop;

colposuspensie - intervenţie chirurgicală prin care partea superioară a peretelui vaginului este fixată la peretele abdominal anterior cu un material de sutură neabsorbabil. Se realizează prin incizarea peretelui abdominal, în prolapsul peretelui vaginal, în special în prezenţa incontinenţei de stres;

colpotomie - incizare a peretelui fundului de sac anterior sau posterior al vaginului. În trecut era utilizată pentru confirmarea diagnosticului de sarcină ectopică, dar astăzi este înlocuită pe scară largă de laparoscopie;

columella (în anatomie) - formaţiune asemănătoare cu o coloană mică. De exemplu, columella cochleae (modiolus) este stâlpul central al cohleei, în jurul căruia se rotesc canalele spirale cohleare; columella nasi este marginea distală, mai cărnoasă, a septului nazal;

columna (coloană) - 1. stâlp de susţinere; 2. structură anatomică de formă alungită sau care, prin poziţia sa, joacă rolul unui stâlp. De exemplu, columnae griseae medulae spinalis (coarnele măduvei spinării) sunt diviziuni longitudinale ale substanţei cenuşii ale măduvei spinării; columnae renales (coloanele Bertin) reprezintă partea substanţei corticale a rinichiului cuprinsă între două piramide Malpighi;

colurie - prezenţa de bilă în urină, care apare când nivelul de bilă în sânge este crescut, în special în icterul obstrucţiv. Urina este închisă la culoare sau portocalie; în ea pot fi detectate săruri şi pigmenţi biliari. Sinonim: coleurie;

comă - stare patologică de inhibiţie profundă a activităţii nervoase superioare, caracterizată prin pierderea parţială sau completă a stării de conştienţă, a motilităţii voluntare şi a sensibilităţii conştiente, cu păstrarea funcţiilor fundamentale, circulaţia şi respiraţia;

comă diabetică non-cetozică hiperosmolară - comă indusă de un diabet zaharat prost tratat sau netralat, în care glicemia este excesiv de mare, cu deshidratare severă, dar fără producţie excesivă de cetone sau acidoză. Este mai frecventă la pacienţii vârstnici cu diabet zaharat tip 2; mortalitatea este de aproximativ 30%;

comă mixedematoasă - complicaţie a hipotiroidismului, care pune viaţa în pericol. Caracteristicile sale includ un istoric de hipertiroidism de lungă durată, comă cu hipotermie extremă (24-32,2°C), areflexie, convulsii, reţinere de C02 şi depresie respiratorie. Diagnosticul rapid, bazat pe aprecierea clinică, pe istoric şi pe examenul clinic, este imperios necesar deoarece decesul precoce este foarte probabil.

Factorii care precipită instalarea comei includ: expunerea la frig, boala, infecţia, traumatismul şi medicamentele inhibitoare ale sistemului nervos central. Testele de sânge arată hipotiroidism, hiponatremie, hipercolesterolemie, retenţie de C02 şi anemie.

Tratamentul se face cu doze crescute de tiroxină administrată intravenos până la ieşirea pacientului din comă, după care se trece la administrarea pe cale bucală. Pot fi necesare suportul respiraţiei şi administrarea de fluide intravenos; de asemenea, este necesară reîncălzirea treptată a pacientului;

comensualism - situaţie biologică în care microorganismele şi gazda se hrănesc împreună, fără să ajungă la raportul propriu-zis de parazitism;

comisură (commisura) - 1. fascicul de fibre nervoase care unesc aceleaşi structuri aflate în cele două părţi ale creierului sau măduvei spinării; 2. punctul de unire a unor structuri anatomice asemănătoare cum sunt: buzele, pleoapele, labia majoră, valvele cardiace;

commotio retinae (comoţia retinei) - tulburare edematoasă a retinei, asociată cu reducerea acuităţii vizuale, care urmează de obicei după un traumatism ocular. Sinonim: edem Berlin;

communicans - comunicare sau lectură. Termenul este aplicat în special vaselor de sânge sau fibrelor nervoase care leagă două structuri similare. De exemplu: artera communicans;

comoţie - tulburare consecutivă unui traumatism craniocerebral, caracterizată prin cefalee, confuzie şi amnezie. Dacă simptomele se prelungesc, apare sindromul postcomoţie. În acest caz, pot să nu apară lezări structurale ale encefalului, dar la examenul computer-tomografic se poate pune în evidenţă contuzia;

compartiment (în anatomie) - unul dintre spaţiile de la nivelul unui membru, mărginit de os, învelit de fascie şi care cuprinde muşchii şi alte ţesuturi;

compas - instrument format din două braţe de lemn sau de metal, unite la un capăt printr-un şurub în aşa fel încât unghiul pe care îl formează să poată fi variat; serveşte la trasarea de circumferinţe şi la măsurarea distanţei dintre două puncte. De exemplu, este utilizat în obstetrică pentru măsurarea diametrului pelvisului;

compatibilitate - gradul în care sistemele de apărare ale organismului tolerează prezenţa unei substanţe străine, cum este sângele transfuzat sau un organ transplantat. Compatibilitatea absolută există între gemeni identici: o transfuzie de sânge între gemeni identici nu determină formarea de anticorpi la primitor. În incompatibilitatea severă apar rapid reacţii imune pentru distrugerea oricărei agent necunoscut;

compensaţie - acţiunea de a înlocui orice diferenţă structurală sau funcţională. De exemplu, compensarea pierderii unui rinichi se face prin creşterea funcţiei celuilalt rinichi care este îndemn;

complement - sistem alcătuit din aproximativ 20 de proteine, prezent în ser, cu un rol important în rezistenţa organismului faţă de infecţii, în diverse reacţii imunologice şi imunopatologice. După ce are loc reacţia antigen- anticorp, complementul este activat pe cale chimică şi se leagă de complexul antigen-anticorp (fixarea complementului), contribuind la distrugerea celulelor străine şi la atragerea fagocitelor spre aria organismului unde are loc conflictul;

complex - 1. unitate alcătuită din mai multe elemente sau părţi; 2. (în psihanaliză) grup de idei apropiate, cu un tonus emoţional comun, în parte inconştiente, care pot influenţa intens reacţiile şi atitudinile individului în viaţă. Termenul a fost utilizat pentru prima dată de Jung;

complex major de histocompatibilitate - (MHC - major histocompatibility complex) serie de gene localizate pe cromozomul 6, din care fac parte şi antigenele HLA, foarte importante în determinarea histocompatibilităţii;

complianţă - variaţie de volum toracopulmonară pentru a produce o variaţie de presiune transpulmonară de o unitate. Se exprimă în litri/cm H20;

complicaţie - afecţiune sau condiţie care apare în timpul sau ca o consecinţă a altei boli;

compomer - material utilizat în stomatologie pentru obturaţii; este un hibrid între răşinile compozite şi ionomerii de sticlă;

compos mentis - sănătos psihic;

compresă - 1. mijloace utilizate specific pentru acoperirea suprafeţelor lezate ale corpului sau pentru absorbţia fluidelor. De asemenea, sunt folosite în timpul intervenţiei chirurgicale pentru absorbţia sângelui din plaga operatorie. Sinonim: tampon; 2. aplicaţie umedă constând din îmbibarea cu apă simplă sau unele adaosuri (ceaiuri, alcool etc.) a unei bucăţi de pânză de dimensiuni corespunzătoare regiunii de tratat. Compresa poate fi rece, caldă, sau alternantă;

compresie pneumatică intermitentă - tehnică de prevenire a trombozei la pacienţii care stau mult timp la pat. Se utilizează un dispozitiv care se poate umfla şi care se poate pune în jurul gambei, pentru a împiedica sângele să stagneze în vene;

compulsie - tulburare de comportament caracterizată printr-o pornire irezistibilă (obsesivă) de a îndeplini unele acte, la care subiectul nu poate să reziste. De exemplu, spălarea repetată din cauza fricii de contaminare;

conamen - încercare de sinucidere;

concentraţie - raportul dintre cantitatea de substanţă dizolvată şi cantitatea de solvent sau de soluţie;

concepţie - 1. ansamblu sau sistem de idei cu privire la probleme filosofice, ştiinţifice, tehnice, literare etc.; 2. (în ginecologie) fecundarea ovulului de către spermatozoid în trompa uterină;

concha (pl. conchae) - organ în formă de cochilie. De exemplu, concha auriculae este scobitura în formă de cornet pe care o determină cartilajul urechii externe; concha sphenoidalis este o lamă osoasă subţire, care formează jumătatea laterală a suprafeţei anteroinferioare a corpului osului sfenoid. Sinonim: cornet;

concordanţă - similaritate a oricărei caracteristici fizice care apare la gemeni;

concretio cordis - varietate anatomopatologică a pericarditei cronice constrictive, caracterizată prin îngroşarea şi simfizarea celor două foiţe ale pericardului seros. Sinonim: simfiza intrapericardică;

concreţiune - formaţiune de duritate variabilă, constând din precipitări de săruri în ţesuturi sau organe cavitare şi datorată unor procese metabolice viciate sau unor cauze inflamatorii;

condensare (a secreţiilor etc.) - îngroşare sau uscare prin evaporare sau deshidratare. De exemplu, pahicolie (îngroşarea secreţiei biliare);

condensare (sindrom de) - stare a plămânilor în care alveolele sunt umplute cu fluid produs de ţesutul inflamat, ca în pneumonie. Se diagnostichează prin percuţie, auscultaţie şi examen radiologic;

condensator (în microscopie) - dispozitiv optic format din mai multe lentile, cavitate a substanţei fundamentale;

condroclast - celulă care efectuează resorbţia cartilajului;

condrocraniu - craniu cartilaginos embrionar, care ulterior este înlocuit de ţesut osos;

condrodermatită nodulară cronică a urechii - nodul dureros al pavilionului urechii. Apare, de obicei, la persoanele de vârstă medie sau în vârstă, cel mai frecvent la bărbaţi; de obicei, apare după un traumatism; persoana respectivă nu poate dormi pe partea afectată; se tratează prin excizie chirurgicală. Sinonim: chondrodermatitis nodularis helicis, angiokeratomul pavilionului urechii;

condroitin sulfat - mucopolizaharid care este un constituent important al cartilajelor, oaselor şi al altor ţesuturi conjunctive. Este format din acid glucuronic  şi N-acetil-D-galactozamină;

condrom (chondroma) - tumoră benignă, relativ frecventă, a ţesutului cartilaginos, care apare în special la picioare şi mâini. Poate fi descoperit întâmplător la examenul radiologic sau poate constitui sediul unei fracturi patologice;

condromalacie - ramolirea (înmuierea), inflamaţia şi degenerarea unui cartilaj articular; Condromalacia rotulei (chondromalacia patellae) este cea mai frecventă formă; se manifestă prin durere în regiunea anterioară a genunchiului la alergat, urcatul scărilor etc. Tratamentul constă în fizioterapie şi evitarea factorilor agravanţi;

condrosarcom - tumoră malignă a ţesutului cartilaginos, care apare la nivelul unui os. La examenul radiologic apare aspectul caracteristic de „fulgi de zăpadă". Se localizează la nivelul scheletului axial, evoluează lent, dar infiltrează structurile învecinate; de obicei, este fatală. Tratamentul constă din excizie chirurgicală; aceste tumori nu sunt sensibile la radio- sau chimioterapie;

condyloma (pl. condylomata) - leziune hiperplazică. Condylomata accuminata (vegetaţiile veneriene) sunt leziuni hiperplazice ale tegumentului şi mucoaselor genitale, provocate de papilomavirusuri umane.

Apar ca leziuni polipoide moi, umede, mici, roz sau cenuşii, la nivelul vulvei, pereţilor vaginali, colului uterin şi perineului. La bărbat, se localizează în regiune de sub prepuţ, pe şanţul coronal, în meatul uretral şi pe corpul penisului. Tratamentul constă în aplicaţii locale cu podofilină sau acid tricloracetic. Condylomata lata se caracterizează prin papule hipertrofice, plate, roz pal sau cenuşii, situate la nivelul joncţiunilor muco-cutanate şi în plice, care apar în stadiul secundar al sifilisului;

confabulaţie - tulburare de memorie constând din reproducerea unor evenimente pe care pacientul nu le-a trăit. Apare în orice formă de pierdere a memoriei, dar în special în sindromul Korsakoff;

confectio (în farmacologie) - medicament în amestec cu miere sau sirop, pentru a-i îmbunătăţi gustul;

conflict (în psihologie) - stare psihică produsă de opunerea la dorinţe incompatibile sau de imposibilitatea de a alege una din două căi de soluţionare;

confluenţă (confluens) - loc sau formaţiune spre care converg, merg împreună. Confluens sinuum (teascul lui Herophilus) reprezintă confluenţa sinusurilor venoase craniene sagital-superior, drept, occipital şi transvers al durei mater, situat în regiunea occipitală;

congenital - termen care se referă la orice caracter sau afecţiune prezente la naştere. Un caracter anormal poate fi condiţionat la fel de bine de o mutaţie genică sau de factori de mediu;

congestie - prezenţa unei cantităţi mai mari de sânge într-o anumită regiune sau organe, datorită fie afluxului crescut, fie obstruării căilor de întoarcere venoase. Congestia se poate asocia cu edem (acumulare de lichid în ţesuturi). Tratamentul este al cauzei;

coniină - alcaloid extrem de toxic extras din cucută (Conium maculatum), care are ca acţiune paralizia nervilor, mai ales a celor motori. Coniina a fost introdusă în unele preparate medicamentoase pentru tratamentul astmului bronşic şi al tusei convulsive;

coniocortex - scoarţă granulară caracteristică ariilor senzoriale ale emisferelor cerebrale;

coniofag - celulă reticulară care a înglobat pulberi;

coniometru - dispozitiv utilizat pentru determinarea pulberilor în suspensie dintr-un volum cunoscut de aer;

conioză - proces provocat de pătrunderea în organism a pulberilor, cu fixarea lor reacţionată în ţesuturi şi scleroză consecutivă;

conizaţie - excizie chirurgicală, cu ajutorul unui colposcop, a unui fragment de ţesut în formă de con de la nivelul colului uterin. Se practică în cazul în care frotiul cervical a pus în evidenţă neoplazia intraepitelială cervicală (CIN): fragmentul este examinat microscopic pentru confirmarea sau infirmarea diagnosticului;

conjugare - unirea a două microorganisme, în care materialul genetic (ADN) este transferat de la unul la celălalt prin intermediul unor prelungiri de la celula donatoare „masculină" (pili de sex) care formează punţi cu celula receptor „feminină"; rolul exact al pililor nu este pe deplin cunoscut, dar se pare că au un rol esenţial în conjugare;

conjugata - (conjugata obstetricală, conjugata vera) diametrul promontopubian minim, măsurat de la partea cea mai proeminentă a osului sacru la simfiza pubiană. Deoarece acest diametru nu poate fi măsurat în timpul vieţii, el este estimat prin scăderea a 1,3-1,9 cm din conjugata diagonală, distanţa dintre marginea inferioară a osului sacru şi simfiza pubiană (aproximativ 12,7 cm). Când conjugata vera este sub 10,2 cm, naşterea pe cale naturală poate fi dificilă sau imposibilă, fiind necesară operaţia cezariană;

conjunctivă - membrană subţire care căptuşeşte pleoapele şi acoperă globul ocular până la cornee. Conjunctiva care căptuşeşte pleoapele conţine mai multe vase de sânge ca restul conjunctivei. Sinonim: tunică conjunctivă;

conjunctivită - inflamaţie acută sau cronică a conjunctivei, care începe să devină tumefiată, congestionată, cu apariţia unei secreţii apoase sau mucopurulente. Produce disconfort şi, de obicei, nu afectează vederea. Poate fi produsă de infecţii bacteriene sau virale (caz în care afectează rapid şi celălalt ochi), sau de iritanţi fizici sau chimici.

De obicei, se vindecă fără urmări în 1-3 săptămâni; infecţiile bacteriene răspund la tratament local cu antibiotice. Conjunctivita alergică (sau virală) este o inflamaţie acută sau cronică datorată unor alergeni specifici, cum ar fi polenul, praful, păr de animale etc. Se caracterizează prin prurit, iritaţii, congestie, secreţie apoasă şi sensibilitate la lumină. Sinonim: ochiul roşu;

conjunctivită cu incluziuni - boală cu transmitere sexuală produsă de Chlamydia trachomatis. Poate fi transmisă nou-născutului în timpul travaliului, apărând clinic la 5-13 zile după naştere. Diagnosticul se pune prin culturi celulare. Tratamentul în cazul conjunctivitei nou-născutului se face topic cu eritromicină; la adult se poate administra pe cale bucală tetraciclină sau doxiciclină timp de trei săptămâni;

conjunctivită vernală - conjunctivită de origine alergică, adesea asociată cu febra de fân sau alte forme de atopie. Sinonim: conjunctivită de primăvară;