Conn (sindromul) - afecţiune caracterizată prin astenie, sete anormală (polidipsie), parestezii, poliurie şi hipertensiune arterială, datorate hiperproducţiei de aldosteron de către glanda corticosuprarenală. 2% din cazurile de hipertensiune arterială sunt datorate acestui sindrom. Sinonim: hiperaldosteronism primar;

consangvinitate - relaţie genetică existentă între indivizi care provin dintr-un strămoş comun;

consolidare (în ortopedie) - rezultatul vindecării cu succes a unei fracturi, în care fragmentele de os rezultate în urma fracturii s-au unit perfect prin formarea de ţesut osos nou. Consolidarea vicioasă apare datorită imobilizării incorecte sau apariţiei unei infecţii sau a unei boli osoase;

consolidare osoasă - formarea căluşului primitiv, etapă premergătoare vindecării definitive, etapă care survine o dată cu apariţia căluşului definitiv;

consolidare vicioasă - consolidarea unei fracturi într-o poziţie anormală. O complicaţie tardivă poate fi artroza articulaţiei învecinate. Ca tratament, poate fi necesară osteotomia pentru a corecta diformitatea şi pentru a preveni complicaţiile;

constipaţie - evacuare dificilă sau rară a materiilor fecale, sau scaune dure sau o senzaţie de evacuare incompletă. Frecvenţa evacuării materiilor fecale variază de la o persoană la alta, de aceea normalul este greu de definit în acest caz. Constipaţia apare la o persoană care anterior avea scaune regulate. Constipaţia recurentă se tratează prin creşterea conţinutului în fibre al dietei, laxative sau clismă. Fecalomul apare în special la bătrânii care stau la pat. Examenul rectal evidenţiază o masă fermă, uneori asemănătoare pietrei. Tratamentul constă în fragmentarea manuală pentru decomprimare, sub anestezie locală;

constrictor - orice muşchi care produce îngustarea unui orificiu sau a unui organ cavitar;

consultaţie la domiciliu - examinarea bolnavului şi acordarea tratamentului la domiciliul pacientului de către medicul de familie sau medicul specialist;

consumpţie - slăbire accentuată, cu pierderea forţei musculare şi topirea ţesuturilor; este întâlnită în toate bolile grave şi cu evoluţie prelungită, dar mai ales în tuberculoza pulmonară;

contact - 1. atingere; 2. (în epidemiologie) orice organism care a avut posibilitatea de a se infecta, aflându-se în apropierea unei surse de infecţie. Contactul poate fi direct (prin atingere) sau indirect (prin aer, materii fecale etc.);

contor de scintilaţii - aparat pentru măsurarea şi înregistrarea radiaţiilor într-un scintilator expus la radiaţii cu energie înaltă;

contraceptiv oral - preparat farmaceutic, care conţine unul sau mai mulţi hormoni sexuali feminini, administrat la femei pentru prevenirea concepţiei. Majoritatea contraceptivelor orale sunt combinaţii, ce conţin un estrogen, care blochează procesul normal de ovulaţie, şi progesteron, care acţionează asupra glandei hipofizei blocând controlul normal al ciclului menstrual. Progesteronul acţionează, de asemenea, pe mucoasa uterină şi asupra viscozităţii mucusului din colul uterin, astfel încât concepţia să fie împiedicată dacă ovulaţia s-a produs. Aceste contraceptive se administrează în fiecare zi, timp de 3 săptămâni şi se întrerup o săptămână, timp în care apare menstruaţia. Efectele adverse includ: cefalee, câştig în greutate, greţuri, modificări cutanate şi depresie. Există un risc redus de formare a cheagurilor sangvine în vene, în special la nivelul membrelor inferioare (care pot duce la embolie pulmonară); de asemenea, utilizarea pe perioade lungi poate duce la sterilitate. Riscul de apariţie a unei sarcini nedorite sub administrarea de contraceptive este foarte scăzut: 1 la 100 de femei/an. Riscul de apariţie a unei sarcini nedorite sub administrarea de contraceptive care conţin doar progesteron (cunoscute şi sub denumirea de minipilule) este uşor mai ridicat (1-2 la 100 femei/an), dar efectele adverse sunt mai reduse (datorită absenţei estrogenului). Alte forme de contraceptive hormonale includ cele administrate pe cale injectabilă sau implanturile);

contracepţie - metodă de prevenire a unei sarcini nedorite, care se poate realiza prin mai multe mijloace. Contracepţia hormonală (cu estrogeni şi progesteron, sau doar cu progesteron) acţionează prin prevenirea ovulaţiei; se realizează prin administrarea de pilule contraceptive, prin plasturi adezivi impregnaţi cu hormoni sau prin injecţii cu progesteron de 2-3 ori pe lună. Metodele mai recente includ implanturile subcutanate de hormoni sau dispozitivele intrauterine hormonale. Metodele utilizate pentru prevenirea fertilizării ovulului includ: coitul întrerupt, prezervativul, diafragma şi intervenţiile chirurgicale (ocluzia tubară şi vasectomia). Metodele care previn implantarea oului includ: dispozitivele contraceptive intrauterine; aceste metode pot fi utilizate înainte de penetrare, dar şi înainte de implantare. Cuplurile care din motive religioase nu pot utiliza contraceptivele mecanice sau hormonale, pot folosi metoda ritmului, în care penetrarea este limitată la acele zile ale ciclului menstrual când concepţia nu se poate realiza;

contracepţie postcoitală - metodă de prevenire a sarcinii după contactul sexual. Se poate realiza prin trei metode, care previn implantarea ovulului în uter: (1) metoda Yuzpe, care constă în două doze orale spaţiate de etinilestradiol combinat cu levonorgestrel (Schering PC4), luate în 72 de ore de la contactul neprotejat; (2) două doze orale spaţiate de levonorgestrel (Levonelle), luate în 72 de ore de la contactul neprotejat; şi (3) inserţia unui dispozitiv intrauterin de contracepţie în cinci zile de la la contactul neprotejat;

contractură - contracţie tonică, permanentă, a unui muşchi sau a unei grupe de muşchi din cauze patologice;

contracţie - scurtarea unui muşchi ca răspuns la un impuls nervos motor. Acesta produce tensiune în muşchi, care, de obicei, generează mişcare;

contraextensie - totalitatea mijloacelor folosite în cadrul unei extensiuni (tracţiuni) extemporanee sau continue, pentru a fixa bolnavul şi a nu permite să fie atras de forţa de extensiune. Se poate realiza prin legarea de pat, ridicarea picioarelor patului, contraextensia manuală sau cu aparate. Se poate utiliza în tratamentul fracturilor de femur. Sinonim: contratracţiune;

contraindicaţie - orice factor care se opune aplicării unei măsuri terapeutice. De exemplu, o pneumonie la un pacient reprezintă o contraindicaţie majoră pentru utilizarea anesteziei generale;

contralateral - relativ la partea opusă unui punct sau unei regiuni;

contralovitură - leziune care apare prin lovire în partea opusă. Aceasta se poate întâmpla, de exemplu, într-un traumatism produs în zona cefei, care produce o lovire a părţii anterioare a creierului de suprafaţa internă a cutiei craniene;

contrast - 1. opoziţie între două sau mai multe lucruri, stări, acţiuni etc.; 2. (în radiologie) raportul dintre alb şi negru al imaginii unui corp străbătut de radiaţii ionizante de un anumit volum, densitate şi număr atomic. Constituie una dintre caracteristicile imaginii radiologice;

controlul naşterilor - utilizarea contracepţiei sau sterilizării (atât la bărbaţi, cât şi la femei) pentru a preveni apariţia sarcinilor nedorite;

contuzie - leziune tisulară produsă sub acţiunea unui agent vulnerant, la care tegumentul rămâne integru, indiferent de leziunea ţesuturilor profunde. Contuzia cerebrală este o leziune cerebrală, cu modificări anatomopatologice ale creierului, consecutivă unui traumatism craniocerebral. Semnele clinice variază de la comoţie la comă, în funcţie de severitatea traumatismului;

conus ateriosus - partea superioară, în formă de con, a ventriculului drept al inimii, de la care pleacă trunchiul arterei pulmonare. Sinonim: con pulmonar, infundibulul cardiac;

convergenţă (în oftalmologie) - orientarea internă a axelor vizuale în actul vederii de aproape;

conversie (în psihiatrie) - reprezentarea unui „complex refulat" prin simptome neurologice sau somatice simulând o boală organică;

convexobazie - deformare constând din înfundarea spre fosa posterioară a scuamei osului occipital, apărând ca urmare a modificării direcţiei coloanei vertebrale în afecţiunile degenerative osteoarticulare vertebrale sau în boala Paget;

convulsie - succesiune de contracţii involuntare, puternice, ale unor grupe musculare (convulsii locale) sau ale întregii musculaturi (convulsii generalizate). Convulsiile ritmice la nivelul membrelor reprezintă o manifestare majoră a epilepsiei. Convulsiile fe
brile sunt provocate de febră la un sugar sau copil mic altfel sănătos;

convulsie febrilă - convulsie de tip epileptic asociată cu febra. Asemenea convulsii afectează mai mult de 40% dintre copii, frecvent cu vârste între 6 luni şi 6 ani, şi de obicei, durează mai puţin de 10 minute. Convulsiile febrile duc la retard mintal sau paralizie cerebrală, deşi riscul de a face epilepsie este de aproximativ 2%, în special când există şi alţi factori de risc, cum ar fi istoricul familial de epilepsie. Convulsiile pot fi recurente, dar riscul de a recidiva este micşorat prin măsurile de a reduce febra. Infecţiile subiacente sunt de obicei virale, dar trebuie excluse afecţiunile mai grave cum ar fi meningita;

Coombs (testul) - metodă de detectare a anticorpilor rhesus pe suprafaţa eritrocitelor care precipită proteine (globuline) în serul sangvin. Testul este utilizat în diagnosticul anemiei hemolitice la sugarii cu incompatibilitate Rh;

copcă chirurgicală - piesă din metal utilizată pentru unirea a două fragmente de ţesut. Pot fi folosite ca alternativă la sutura pentru anastomoză;

co-phenotrope - medicament, administrat pe cale bucală în tratamentul diareei. Este format dintr-o combinaţie de diphenoxylate hydrocloride (un opioid care scade peristaltismul) şi atropină (care relaxează musculatura netedă a intestinului) în raport de 100:1;

copil abuzat - copil maltratat. Poate fi abuz sexual, când copilul este implicat în activităţi sexuale cu un adult; abuz fizic, când copilul este supus unor pedepse exagerate sau este bătut; neglijenţa, când lipseşte îngrijirea de bază a copilului; şi abuzul emoţional, când lipseşte afecţiunea şi există ostilitate fată de copil;

copil albastru (cianotic) - nou-născut care suferă de o boală cardiacă cianogenă, cel mai frecvent tetralogia Fallot sau transpoziţia de vase mari, în care circulaţia nu se mai face normal. Ambele se caracterizează prin prezenţa de sânge parţial oxigenat (de unde culoarea cianotică) în circulaţia periferică, ceea ce duce la culoarea caracteristică a mucoaselor şi tegumentului. Adesea, este posibilă o corecţie chirurgicală în stadiile timpurii. Netratat, copilul poate supravieţui luni sau ani cu o cianoză persistentă;

copil conceput în eprubetă - copil născut ca urmare a unei fertilizări a ovulului mamei cu spermatozoidul tatălui în afara organismului;

copr-, copro - element de compunere care introduce în termeni referirea la fecale. De exemplu, coprofobie (teamă anormală de materii fecale);

coprocultură - cultivarea agentului patogen al unei boli infecţioase, de obicei digestivă, prin însămânţare pe medii adecvate a materiilor fecale prelevate cât mai curat şi cât mai recent, fie din scaunul emis spontan, fie direct din colon;

coprolalie - tendinţă patologică de a utiliza cuvinte obscene, scabroase. Sinonim: scatologie. Poate fi involuntară, ca de exemplu, în sindromul Gilles de la Tourette;

coprolit - formaţiune care ia naştere în intestinul gros, prin aglomerarea şi uscarea bolului fecal, ca urmare a resorbţiei lichidelor şi prin impregnarea cu săruri de calciu. Sinonim: calcul stercoral;

coproporfirină - compus porfirinic care se formează în timpul sintezei protoporfirinei IX, un precursor al hemoglobinei. Coproporfirină este excretată în materiile fecale în coproporfiria ereditară;

cor pulmonale (cord pulmonar) - insuficienţă cardiacă dreaptă, determinată de un baraj la nivelul micii circulaţii, cu evoluţie acută, subacută sau cronică. Se caracterizează prin hipertrofie ventriculară dreaptă;

cor triloculare - malformaţie congenitală cardiacă rară, în care există doar trei camere cardiace: un ventricul comun şi două atrii. Manifestarea principală este cianoza. Majoritatea pacienţilor decedează în copilărie;

cord - organ musculos cavitar situat în partea mediană stângă a toracelui, între cei doi plămâni, care asigură circulaţia sangvină în corp datorită contracţiilor sale regulate. Inima este formată din patru cavităţi conţinute într-un înveliş, pericardul, două ventricule şi două atrii, fiecare atriu fiind separat de ventriculul respectiv printr-o valvulă: la dreapta valvula tricuspidă (formată din 3 valve), iar la stânga valvula bicuspidă (sau mitrală, constituită din 2 valve). Valvulele se inseră pe peretele ventriculului corespunzător prin cordaje legate de protuberantele musculare numite stâlpi. Inima stângă este separată de cea dreaptă printr-un sept. Inima dreaptă, formată din atriul şi ventriculul drept, propulsează sângele dezoxigenat, prin artera pulmonară şi ramurile sale, până în plămâni (mica circulaţie). Inima stângă, formată din atriul şi ventriculul stâng, primeşte sângele oxigenat de la plămâni (prin venele pulmonare) şi îl propulsează prin aortă şi ramurile ei în tot organismul (marea circulaţie). Direcţionarea fluxului sangvin prin inimă este asigurată şi controlată prin valvulele cardiace. Peretele cardiac este format din trei straturi: endocardul (care căptuşeşte cavităţile inimii), miocardul (care constituie muşchiul cardiac) şi pericardul (stratul extern). Inima este un organ contractil: mişcările sale sunt generate şi se propagă datorită ţesutului nodal. Sinonim: inimă;

cord artificial - pompă de titaniu care este implantată în organism pentru a prelua funcţia unui ventricul stâng ineficient la pacienţii cu boli cardiace. Aceasta permite ventriculului bolnav să-şi recapete funcţia. Pompa este alimentată de o baterie externă, fixată pe corpul pacientului, baterie care se leagă de pompă prin fire ce trec prin tegumentul pacientului. Prima dată, pompa a fost implantată în abdomen, dar aparatele mai recente sunt suficient de mici pentru a fi introduse în cordul pacientului;

cord stâng hipoplazic - afecţiune cardiacă congenitală în care partea stângă a cordului este nedezvoltată. De asemenea, prima porţiune a aortei este afectată. Nou-născuţii afectaţi dezvoltă frecvent insuficienţă cardiacă gravă, din primele zile de viaţă extrauterină. Diagnosticul poate fi confirmat prin ecocardiografie. Prognosticul este în general, sumbru - majoritatea nou- născuţilor mor în primele săptămâni de la naştere - dar cazurile mai uşoare pot fi tratate chirurgical. Reprezintă cea mai frecventă cauză de deces prin boli cardiace la nou-născut;

cordectomie - operaţie prin care se extirpă o coardă vocală pe care s-a dezvoltat o tumoră limitată. Extirparea poate fi şi parţială (cordectomie parţială);

cordocenteză - scoatere a unei mostre de sânge fetal prin introducerea unui ac prin peretele abdominal al mamei, sub ghidaj ecografic, în vena ombilicală. Sângele este utilizat pentru efectuarea unei analize cromozomale sau altor teste pentru a determina prezenţa unor anomalii congenitale;

cordom (chordoma) - tumoră disembrioplazică, destul de rară, formată în porţiunea cervicală sau sacrală a coloanei vertebrale şi la baza craniului (clivus blumenbachii) din resturile coardei dorsale; se poate maligniza uneori, dând naştere unui condroblastom;

cordon ombilical - structură tubulară care face legătura dintre făt şi mamă (de la ombilicul cutanat al fătului la faţa internă a placentei). Conţine două artere, care transportă sânge la placentă şi o venă care duce sângele la făt. De asemenea, conţine resturi ale canalelor ombilical şi alantoidian;

cordopexie - intervenţie chirurgicală prin care se fixează coarda vocală la cartilajul tiroid, în cazul unei paralizii bilaterale a dilatatorilor glotei, pentru asigurarea respiraţiei. cordotomie secţionarea chirurgicală a unora sau mai multor tracturi din măduva spinării pentru suprimarea unor dureri rebele la tratament;

corectopie - sediu anormal al orificiului pupilar. Poate fi congenitală sau poate apărea după o inflamaţie a irisului urmată de apariţia unei cicatrice. Sinonim: ectopie pupilară;

coree - termen care desemnează mişcări involuntare cu caracter segmentar, aritmice, rapide, dezordonate, lipsite de finalitate. Se produc la nivelul capului, feţei sau membrelor. Reprezintă simptomul unor boli ale ganglionilor bazali, dar poate apărea şi ca efect secundar la administrarea unor medicamente pentru parkinsonism sau în sevrajul fenotiazinic. Aceste mişcări sunt caracteristice bolii Huntington, în care se asociază şi demenţa progresivă;

corelaţie - metodă de analiză a dependenţei statistice între două sau mai multe variabile aleatorii. Corelaţia poate fi: directă sau inversă; parţială sau multiplă; liniară sau neliniară;

coreofrazie - tulburare de limbaj caracterizată prin emiterea unor fraze fără nici un sens;

corion (chorion) - membrană fetală situată la exterior, constând dintr-un epiteliu trofoblastic exterior, mărginit intern de mezodermul extraembrionar. Porţiunea sa viloasă, vascularizată de vasele sangvine alantoice, formează partea fetală a placentei;

corioretinopatie - termen care desemnează orice boală a globilor oculari care implică atât coroida, cât si retina;

corioretinopatie centrală seroasă - afecţiune caracterizată printr-un edem seros de formă circulară, care ocupă zona maculară şi care se traduce prin micropsie, metamorfopsie, voalarea câmpului vizual şi apariţia unui scotom central de mici dimensiuni. Poate duce la detaşarea retinei în zona maculară. Cauza este necunoscută. Afectează bărbaţii tineri;

coristom - tumoră embrionară dezvoltată din coristii, resturi embrionare rătăcite în diferite organe (de exemplu, fragmente de suprarenală în rinichi). Chistul dermoid este un exemplu de coristom;

coriză - infecţie virală acută, de obicei afebrilă, a tractului respirator, cu inflamaţia uneia sau a tuturor căilor respiratorii, incluzând fosele nazale, sinusurile paranazale, faringele, laringele şi, uneori, traheea şi bronhiile. Sinonim: infecţii respiratorii superioare, răceală banală, guturaiul;