cot - articulaţie „în balama" între osul braţului (humerus) şi oasele antebraţului (radius şi ulnă). Reprezintă un sediu frecvent pentru fracturi şi dislocări;

cotul jucătorului de golf - inflamaţia originii tendonului flexorului comun la nivelul epicondilului medial al humerusului (epicondilita medială), produsă de suprasolicitarea muşchilor antebraţului. Tratamentul constă în repaus, medicaţie antiinflamatorie sau infiltraţii cu corticosteroizi;

cotul tenismanului - inflamaţie dureroasă a originii tendonului extensorului comun de la epicondilul lateral al humerusului, determinată de suprasolicitarea muşchilor antebraţului. Tratamentul constă în repaus şi injecţii locale cu corticosteroizi. Dacă simptomele nu se remit, poate fi indicată intervenţia chirurgicală;

coulomb - unitate din SI, care măsoară sarcina electrică; este egal cu cantitatea de electricitate care traversează într-o secundă secţiunea unui conductor străbătut de un curent electric constant de un amper. Simbol: C;

Cowper (glandele) - glande mici, pereche, care se deschid în uretră Ia baza penisului. Secreţia lor ia parte la formarea spermei, dar mai puţin decât secreţia prostatei şi a veziculelor seminale. Sinonim: glandele bulbo-uretrale;

cowperită - infecţie (de obicei, gonococică) a glandelor Cowper, determinând o tumefacţie perianală juxtamediană;

cox-, coxo - element de compunere care introduce în termeni referirea la articulaţia şoldului. De exemplu, coxalgia (durere la nivelul articulaţiei şoldului);

coxa (pl. coxae) - şoldul sau articulaţia şoldului;

coxal (osul) - os plan, voluminos şi neregulat, torsionat ca o elice. Este format prin fuziunea 3 oase: ilionul, pubele şi ischionul. Se articulează cu femurul la nivelul acetabulumului situat pe ilion, în care intră capul femurului. Între pubis şi ischion, sub şi uşor în faţa acetabulumului se află un orificiu mare numit gaura obturatorie (foramen obturator). Oasele coxale, drept şi stâng, iau parte la formarea pelvisului;

Coxiella - gen de rickettsii care produce boli la animale şi oameni. Se transmite la om pe cale respiratorie şi produce boli caracterizate prin inflamaţia plămânilor, fără erupţie tegumentară. Specia Coxiella bumetti produce febra Q;

Coxsackie (virusul) - virus ARN, care se multiplă în tractul gastro-intestinal. Există aproximativ 30 de tipuri diferite. Virusurile Coxsackie tip A produc boli mai puţin severe, cum ar fi infecţii ale mâinilor, picioarelor şi cavităţii bucale, deşi unele pot cauza meningite şi infecţii faringiene grave. Virusurile Coxsackie tip B produc inflamaţia sau degenerarea ţesutului cardiac, cu apariţia miocarditei sau a pericarditei, şi a ţesutului nervos, producând meningita sau encefalita. De asemenea, pot afecta musculatura peretelui toracic, bronhiile, pancreasul, tiroida sau conjunctiva; recent, s-a sugerat că ar putea fi implicate în producerea diabetului zaharat la copii şi în bolile de neuron motor;

crampă - contracţie involuntară, dureroasă şi tranzitorie, a unui muşchi sau grup muscular. Uneori, este produsă de un dezechilibru electrolitic, dar cel mai adesea se datorează oboselii, unei posturi incorecte sau stresului. Crampa profesională apare în legătură cu practicarea îndelungată a unei profesiuni şi este caracterizată prin contractura funcţională a muşchilor care, în mod obişnuit, execută manevra profesională respectivă. O formă tipică de crampă profesională este crampa scriitorului (grafospasmul);

crani-, cranio - element de compunere care introduce în termeni referirea la craniu. De exemplu, cranioplastie (chirurgia plastică a craniului);

craniofaringiom - tumoră encefalică dezvoltată din resturile pungii Rathke în şaua turcească, care determină un sindrom de compresiune tumorală şi un sindrom de insuficienţă hipofizară globală. Pacientul poate prezenta diabet insipid prin reducerea secreţiei de vasopresină. Un examen radiologic al craniului poate arăta calcificări în interiorul tumorii şi modificarea structurii normale a cutiei craniene din vecinătatea glandei hipofize;

craniometrie - tehnică de măsurare a dimensiunilor cutiei craniene;

craniometru - instrument pentru măsurarea dimensiunilor craniului;

craniopagus - gemeni uniţi la nivelul craniului. Sinonime: dicephalus, cephalopagus. Poate fi: craniopagus frontalis, occipitalis, parietalis;

craniostenoză (craniostenosis) - grup de malformaţii ale craniului care constau în închiderea prematură a suturilor şi fontanelelor, ceea ce duce la dezvoltarea anormală a cutiei craniene şi, consecutiv, a creierului;

craniosynostosis (craniostoză) - fuzionarea prematură a unor oase ale cutiei craniene, de obicei înainte de naştere, ceea ce duce la dezvoltarea anormală a creierului. În funcţie de sutura craniană care se osifică prima, craniul este alungit antero-posterior, asimetric etc. (oxicefalie, turicefalie);

craniotom - instrument folosit pentru craniotomie;

craniotomie - 1. excizie chirurgicală a unei porţiuni din cutia craniană, efectuată pentru a expune creierul şi meningele în scop explorator sau pentru a face o biopsie în scopul scăderii presiunii intracraniene (ca în hematomul subdural); 2. defect osos cranian temporar, produs pe cale chirurgicală la un făt mort în timpul unei naşteri dificile, pentru ca travaliul să continue;

craniotoracopagus - făt dublu teratologic format prin alipirea craniilor şi a toraeelor;

craniu - scheletul capului şi al feţei, care este format din 22 de oase. Poate fi împărţit în scheletul cutiei craniene, care conţine encefalul, şi scheletul feţei, inclusiv maxilarul inferior (mandibula). Cutia craniană este formată din 8 oase. Frontalul, cele două parietale, occipitalul şi cele două oase temporale formează bolta craniană (calvaria), ce sunt formate din două straturi subţiri de ţesut osos compact, între care se află un strat de ţesut osos spongios (diploe). Celelalte două oase ale craniului, sfenoidul şi etmoidul, formează baza craniului. Cele 14 oase care formează scheletul feţei sunt oasele nazale, lacrimale, cornetul nazal inferior, maxilarul, zigomaticul şi palatinul (fiecare fiind pereche). Toate oasele craniului, cu excepţia mandibulei, sunt articulate prin articulaţii imobile. Craniul conţine cavităţi în care se găsesc globii oculari şi nasul. La nivelul bazei craniului există un orificiu de dimensiuni mari (foramen magnum) prin care trece măduva spinării pentru a se continua cu bulbul rahidian;

creastă (cristă) - proeminenţă liniară situată în special pe un os. De exemplu, crista galii este porţiunea endocraniană a lamei perpendiculare a osului etmoid; crista iliaca este marginea superioară, îngroşată şi mărită a ilionului; crista ampullaris este un relief situat pe convexitatea ampulei canalului semicircular, unde vin ramurile terminale ale nervului vestibular;

creastă neurală - una dintre cele două benzi de ţesut ectodermic care flanchează cele două lame neurale la embrion. Celulele neurale migrează, din ele dezvoltându-se celulele nervoase senzitive şi celulele nervoase periferice ale sistemului nervos autonom;

creatinază - sistem enzimatic care catalizează catabolismul oxidativ al creatinei, transformând-o în creatinină. Este activată de prezenţa unor săruri minerale (bicarbonaţi, fosfoacizi). Sinonim: creatinoxidază;

creatină - produs al metabolismului proteic, care se găseşte în muşchi. Forma sa fosforată, creatinfosfatul (fosfocreatină, fosfagenul) constituie un component care înmagazinează
energie în muşchi şi serveşte pentru a menţine cantităţile adecvate de ATP (sursa de energie pentru contracţia musculară);

creatinină - derivatul deshidratat al creatinei, cu care coexistă în muşchi, şi care este excretată prin urină;

creatinkinază - enzimă implicată în descompunerea creatinei la creatinină. Izomerii ei îşi au originea în creier şi tiroidă (BB), muşchii scheletici (MM) şi muşchiul cardiac (MB). Orice afectare a acestor ţesuturi produce creşterea nivelului izomerului în ser, putând fi utilizat ca marker diagnostic, în special în infarctul de miocard;

creatinurie - prezenţa creatinei în urină în cantităţi crescute;

creatorrhoea - trecerea în fecale a unei cantităţi excesive de compuşi azotaţi datorită insuficienţei digestiei sau absorbţiei la nivelul intestinului subţire. Apare mai ales în insuficienţa pancreatică;

Crede (metoda) - 1. metodă de exprimare manuală a Uterului pentru eliminarea placentei prin presiune abdominală, după expulzarea fătului. Astăzi, această metodă a fost înlocuită pe scară largă de metoda Brandt Andrews; 2. metodă de profilaxie a conjunctivitei gonococice la nou-născut prin instilarea în ochi la naştere a unei picături de soluţie de nitrat de argint 1%;

creier mijlociu - parte a creierului care se dezvoltă din vezicula cerebrală mijlocie; este constituit din lama tectală, tegumentul şi pedunculii cerebrali, şi este străbătut de apeductul cerebral. Sinonim: mezencefal, mesencephalon;

cremă - formă de unguent răcoritor şi decongestiv, care conţine excipienţi graşi, apă şi pulberi inerte;

cremă protectoare - preparat folosit pentru protecţia pielii împotriva iritanţilor solubili în apă (de exemplu, detergenţi, produşi de degradare ai urinei). Se aplică frecvent sub formă de cremă sau unguent şi adesea conţine un silicon (cum ar fi dimeticone); se folosesc frecvent în ameliorarea diferitelor afecţiuni ale pielii, inclusiv escarele şi dermatitele;

cremnocel - proeminenţa unei hernii în labia mare la femeie;

cremnofobie - teamă excesivă de prăpăstii;

crenocit - eritrocit crenelat întâlnit în acantocitoză;

crepitant (ral) - zgomot pulmonar umed, care apare la nivelul alveolei pulmonare, în inspiraţie, şi care nu se modifică cu tusea. În mod normal, ralurile crepitante nu se aud;

crepitaţie - zgomot specific, perceput la frecarea fragmentelor osoase dintr-un focar de fractură şi care este asemănătoare cu frecarea in vitro a două suprafeţe rugoase;

CREST (sindromul) - afecţiune caracterizată prin asocierea: calcinoză, fenomen Raynaud, disfuncţie esofagiană, sclerodactilie, telangiectazie. Reprezintă o variantă de scleroză sistemică şi se poate asocia cu hipertensiunea pulmonară severă;

cretinism - formă gravă a hipotiroidismului congenital, caracterizat prin idioţie, tulburări de creştere, tulburări trofice;

Creutzfeldt-Jakob (boala) (CJD - Creutzfeldt-Jakob disease) - afecţiune progresivă a sistemului nervos central, caracterizată prin demenţă progresivă şi mioclonii, care poate să fie izolată sau familială. Este o formă a encefalopatiei spongiforme umane, în care decesul apare după 3-12 luni de evoluţie. Nu există un tratament eficace. Agentul cauzator pare a fi o proteină prionică anormală care se acumulează în creier şi produce distrucţia ţesuturilor. În general, afectează adulţii între 40 şi 65 de ani. Forma familială este autosomal dominantă (15% din cazuri) şi se caracterizează printr-o vârstă mai redusă la debut şi o durată mai lungă a bolii. O variantă a CJD a fost legată de consumul sau contactul cu carne provenită de la vite posibil infectate cu agentul encefalopatiei spongiforme bovine (BSE); în aceste cazuri, simptomatologia este necaracteristică, constând în vârsta redusă la debut, urmată de progresia lentă şi o durată mai lungă a bolii;

crezol - antiseptic puternic, eficient împotriva multor microorganisme şi utilizat ca dezinfectant general în soluţii saponate. În concentraţii mici, este folosit pentru conservarea soluţiilor injectabile. Soluţia cu crezol poate fi iritantă pentru piele, iar dacă este înghiţită, are efect coroziv, producând dureri, greţuri şi vărsături;

cri-, crio - element de compunere care introduce în termeni noţiunea de frig;

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment