dezoxiriboză - pentoză prezentă în nucleotidele acidului dezoxiribonucleic. Derivă din riboză, prin reducere în poziţia 2 (5). Formulă chimică: C5H10O4. Sinonim: ribodezoză;

dezvoltare psihosexuală - procesul prin care un individ devine matur din punct de vedere al sentimentelor şi comportamentului său sexual. Identitatea genului, comportamentul sexual şi alegerea partenerului sexual sunt cele trei arii majore ale dezvoltării;

dhobie (pruritul) - infestaţie cutanată fungică, localizată în special în zona inghinală, dar care se poate extinde şi pe fese şi coapse. Este produsă de dermatofiţi, de obicei Tricophyton rubrum, T. interdigitale şi Epidermophyton floccosum; Denumire medicală: tinea cruris;

diabet - boală metabolică, ce se caracterizează prin sete excesivă şi poliurie;

diabet insipid - afecţiune metabolică rară, caracterizată prin sete excesivă şi poliurie severă. Este datorată deficienţei hormonului hipofizar vasopresină (hormon antidiuretic) care reglează reabsorbţia apei Ia nivelul rinichilor. Se tratează prin administrarea de hormon;

diabet labil - diabet zaharat de tip 1, greu de ţinut sub control, în care modificări minore ale stilului de viaţă duc la atacuri recurente de hipo- sau hiperglicemie. Cele mai frecvente cauze ar fi erorile terapeutice, tulburările emoţionale, bolile intercurente etc.;

diabet zaharat - afecţiune a metabolismului carbohidraţilor, în care glucidele din organism nu sunt oxidate pentru a produce energie din cauza insuficienţei sau lipsei hormonului pancreatic numit insulină. Ca urmare, creşte nivelul glucozei în sânge (hiperglicemie) şi în urină (glicozurie). Simptomele includ sete excesivă, pierdere în greutate, polifagie şi poliurie. Utilizarea grăsimilor reprezintă o sursă alternativă de energie care duce la perturbarea echilibrului acido-bazic, acumularea de corpi cetonici în sânge (cetozemie) şi, eventual, la comă diabetică. Se pare că există o predispoziţie ereditară la diabet; afecţiunea poate fi declanşată de o serie de factori, printre care un rol important îl deţine stresul. Diabetul care debutează în copilărie sau în adolescenţă este, de obicei, mai grav decât cel al cărui debut este la vârsta adultă. Acest tip de diabet se numeşte diabet zaharat de tip 1 (sau diabet insulino-dependent), pacientul neavând capacitatea (sau aceasta este foarte mică) de a produce insulină; toată viaţa acest pacient va fi dependent de injecţiile cu insulină. În diabetul zaharat de tip 2 (non-insulinodependent sau diabetul adultului), care de obicei debutează în jurul vârstei de 40 de ani, pancreasul are o oarecare capacitate de a produce insulină, dar aceasta este inadecvată pentru nevoile organismului; în unele cazuri, organismul devine rezistent la efectele insulinei. Tratamentul acestui tip de diabet constă în medicamente hipoglicemiante orale sau insulină. În ambele tipuri de diabet, dieta trebuie bine controlată, cu ajustarea cantităţii de carbohidraţi la nevoile organismului. O dietă sau o medicaţie greşit calculată poate duce la apariţia hipoglicemiei. Complicaţiile pe termen lung ale diabetului includ afectarea vaselor sangvine, ceea ce duce la tulburări oculare (retinopatia diabetică), renale (nefropatia diabetică) şi nervoase (polinevrita diabetică);

diabet zaharat gestaţional - diabet zaharat tranzitoriu care apare în timpul sarcinii. Diabetul gestaţional sau diabetul de sarcină se traduce printr-o hiperglicemie (exces de zahăr în sânge) cauzată de o insuficienţă a secreţiei de insulină de către pancreas. Această formă de diabet este cel mai frecvent detectată în a doua jumătate a perioadei de sarcină, copilul fiind găsit mai mare decât este normal, ori în timpul unui examen de urină care pune în evidenţă o glicozurie (prezenţa de glucoză în urină); totuşi, o glicozurie postprandială (după o masă) este obişnuită în timpul sarcinii şi nu semnifică un diabet. Pentru a evita riscurile la care este supus fătul (malformaţii, dezvoltare prea rapidă), sarcina trebuie să fie supravegheată cu stricteţe. Diabetul de sarcină poate apărea adesea şi la sarcinile următoare, femeia având risc crescut de a dezvolta mai târziu un diabet tip 2. Se tratează la fel ca şi diabetul zaharat; aproximativ 30% dintre femeile afectate necesitând insulină. Sinonim: diabet zaharat tip 3;

Diabetes UK - principala asociaţie britanică de sprijin al bolnavilor diabetici şi al celor care lucrează în acest domeniu;

diabetul tânărului cu debut la maturitate (MODY - maturity onset diabets of the young) - formă rară de diabet zaharat produsă prin tulburări genetice cunoscute; este un diabet zaharat de tip 2 care apare la tinerii sub 25 de ani. Insulina nu este eficientă la acest tip de diabet;

diaclast - instrument chirurgical utilizat în zdrobirea şi extragerea craniului fetal. Se utilizează rar pentru extragerea feţilor morţi prin canalul de naştere. Sinonim: cranioclast;

diafiză - corpul unui os lung, format dintr-un cilindru de os compact, străbătut pe toată lungimea sa de un canal larg, numit cavitate medulară, în care se află măduva osoasă;

diafizită - inflamaţia diafizei unui os, în cursul unei boli infecţioase sau a unei boli reumatismale. Poate duce la tulburări ale dezvoltării osului şi deformare;

diaforetic - medicament care face să crească secreţia glandelor sudoripare, cum ar fi pilocarpina, care le stimulează direct. Medicamentele antipiretice, de asemenea, au acţiune diaforetică, ce ajută la scăderea temperaturii corpului. Sinonim: sudorific;

diaforeză - proces de transpiraţie abundentă;

diafragmă - 1. (în anatomie) perete despărţitor musculos la exterior şi tendinos la centru, care separă cavitatea toracică de cavitatea abdominală. Diafragma este ataşată la coastele inferioare de fiecare parte, şi la stern şi coloana vertebrală în partea anterioară, respectiv posterioară. Faţa superioară convexă formează baza cavităţii toracice, iar faţa inferioară concavă formează plafonul cavităţii abdominale. În diafragmă se găsesc hiatul esofagian (prin care trec esofagul, nervii vagi şi ramurile esofagiene ale vaselor gastrice stângi), hiatul aortic (prin el trec aorta şi ductul toracic) şi orificiul venei cave (prin el trece vena cavă). Diafragma este principalul muşchi inspirator, prin contracţia sa mărindu-se cele trei diametre ale toracelui: vertical, transversal şi antero-posterior. În expiraţie, diafragma se relaxează şi urcă spre cavitatea toracică. Prin această contracţie, diafragma intervine în importante acte fiziologice ca râsul, sughiţul, căscatul şi favorizează micţiunea, defecaţia, vomă; 2. diafragmă contraceptivă - membrană de cauciuc, montată pe un inel suplu, care se plasează în fundul vaginului, acoperind colul uterin. Când este asociată cu o substanţă spermicidă este un foarte bun contraceptiv: indicele de eşec este de 2-10 sarcini pe an la 100 de femei;

diafragmă „în cort" - bombarea diafragmei, care este un semn radiologic de peritonită;

diagnostic - procesul de determinare a naturii unei boli pe baza semnelor şi a simptomelor, a rezultatului examenelor de laborator şi imagistice;

diagnostic diferenţial - diagnostic care constă în compararea semnelor şi simptomelor de boală prezentate de bolnav cu semnele şi simptomele asemănătoare ale altor boli, în vederea înlăturării diverselor diagnostice apropiate. De exemplu, durerea abdominală poate fi cauzată de un număr mare de boli, care trebuie excluse pentru a ajunge la diagnosticul corect. Diagnosticul diferenţial este o etapă care precede stabilirea diagnosticului pozitiv;

diagnostic prenatal - procedeu diagnostic folosit pentru descoperirea bolilor genetice sau a altor malformaţii la fătul în dezvoltare. Examenul cu ultrasunete rămâne cel mai important examen al diagnosticului prenatal. Alte metode includ dozarea alfafetoproteinei în serul mamei şi în lichidul amniotic; analiza cromozomilor şi a enzimelor în celulele fetale obţinute prin amniocenteză sau, în stadiile de început ale sarcinii, prin biopsia vilozităţilor coriale; examinarea sângelui fetal obţinut prin fetoscopie sau cordocenteză. Dacă examenele arată că fătul se poate naşte (sau este sigur) cu o malformaţie severă, trebuie luată în discuţie, de către medic împreună cu părinţii, posibilitatea întreruperii sarcinii. Până de curând, diagnosticul genetic prenatal era dependent de biopsia vilozităţilor coriale şi de amniocenteză, dar, mai nou, posibilitatea diagnosticării s-a extins la stadiile timpurii ale dezvoltării embrionare, chiar înainte ca implantarea să aibă loc (diagnosticul genetic prenidaţie - PGD), ceea ce permite luarea deciziei înainte ca sarcina să se fixeze. Astfel de diagnostice sunt stabilite utilizând corpii polari ai ovocitelor, blastomerele de la embrionii în stadiul de patru până la opt celule, sau o probă de trofoectoderm din blastocist. Indicaţiile diagnosticului prenatal sunt anomaliile cromozomiale (ce pot apărea în caz de vârstă înaintată a mamei, anomalii cromozomiale depistate la un copil născut anterior, markerii serici anormali în sângele mamei, anomalii cromozomiale parentale, avorturi spontane repetate), tulburările mendeliene şi tulburările poligenice. Sinonim: diagnostic antenatal;

diakinesis - ultima etapă din stadiul de profază primară a meiozei în care cromozomii omologi replicaţi au schimbat deja segmente cromatidice şi încep să se îndepărteze unu de celălalt;

dializă - metodă de separare a particulelor de diferite dimensiuni dintr-un amestec lichidian, utilizând o membrană subţire semipermeabilă ai cărei pori sunt prea mici pentru a lăsa să treacă particulele de dimensiuni mari, cum sunt proteinele, dar destul de mari pentru a lăsa să treacă substanţele cristaline dizolvate. Principiul dializei este utilizat în rinichiul artificial. Peritoneul este utilizat ca membrană semipermeabilă naturală de filtrare în dializa peritoneală, care se efectuează când nu este posibilă hemodializa;

dializă peritoneală cronică ambulatorie (CAPD - cronic ambulatory peritoneal dialysis) - o metodă de tratament a insuficienţei renale la un pacient care nu este internat în spital;

dializă retiniană - separarea retinei la locul de inserţie la nivelul orei serrata (marginea anterioară a retinei), ducând la dezlipirea de retină;

dializor - aparat utilizat în dializă pentru separarea componentelor amestecului lichidian prin dializă, în special în rinichiul artificial;

diapedeză (diapedesis) - trecerea celulelor sangvine, în special a leucocitelor, prin peretele capilarelor sangvine în ţesuturi. Diapedeza este o parte importantă a răspunsului tisular la injurii;

diaree - golire anormală a intestinului, caracterizată prin scaune frecvente, mai mult sau mai puţin moi. Poate fi cauzată de infecţii intestinale, alte forme de inflamaţii intestinale (cum ar fi colita sau boala Crohn), malabsorbţie, anxietate sau sindromul de colon iritabil. Diareea prelungită sau severă poate duce la pierderi lichidiene, de săruri şi substanţe nutritive prin fecale;

diareea copilului mic - tulburare care apare la copiii mici, caracterizată prin scaune frecvente, nelegate, cu alimente parţial digerate sau nedigerate vizibile (scaun cu aspect de „mazăre" sau „morcovi"). Nu are o cauză bine cunoscută şi copiii câştigă normal în greutate. Tratamentul constă în excluderea altor cauze de diaree şi reasigurarea că tulburarea este benignă şi autolimitantă (se rezolvă la vârsta şcolară);

diartroză (diarthrosis) - articulaţie complexă, la nivelul căreia se produc mişcări multiple şi variate. Elementele componente ale unei diartroze sunt: suprafeţele articulare (sferice, cilindrice, plane), cartilajul articular (acoperă suprafeţele articulare ale oaselor, este un cartilaj hialin ce prezintă două feţe: una aderentă la suprafaţa articulară a osului şi alta liberă ce corespunde cavităţii articulare), formaţiunile de asigurare a concordanţei articulare (ca: fibrocartilaje de mărire, discuri, meniscuri) şi mijloacele de unire [capsula articulară (căptuşită de membrana sinovială, care secretă lichidul sinovial), ligamentele] (vezi ilustraţia). Clasificarea diartrozelor se face ţinând seama de: numărul oaselor ce o compun, forma suprafeţelor articulare şi numărul axelor articulare; Sinonime: articulaţie sinovială, junctura synovialis;

diaschizis - pierderea temporară a activităţii reflexe cerebrale sau medulare după distracţia cortexului cerebral. Pe măsură ce trece timpul, această stare de activitate reflexă supresată este înlocuită printr-o stare de activitate reflexă exagerată şi spasticitate la nivelul membrelor;

diastasis - separare a unor părţi anatomice normal unite sau articulate între ele. De exemplu, diastasis al muşchilor drepţi abdominali. Sinonim: disfuncţie;

diastază - enzimă care hidrolizează amidonul din orzul încolţit pentru a produce maltoza. A fost utilizată pentru a ajuta digestia amidonului în unele tulburări digestive;

diastemă (în stomatologie) - spaţiu anormal între doi dinţi;

diastolă - perioadă de relaxare între două contracţii ale cordului, în care cartierele acestuia se umplu cu sânge. Diastola atrială are o durată de 0,7 secunde; diastola ventriculară are o durată de 0,5 secunde la un ritm normal de 70 contracţii/minut; în timpul efortului, această -perioadă se scurtează şi ritmul cardiac creşte;

diatermie - metodă de termoterapie care foloseşte curenţii de înaltă frecvenţă, ce trec prin doi electrozi plasaţi pe tegumentele pacientului. Căldura generată creşte fluxul sangvin şi poate fi utilizată în tratamentul bolilor reumatice şi articulare. Principiul diatermiei este utilizat la variate instrumente chirurgicale: bisturiul electric, de exemplu, este folosit pentru coagularea ţesuturilor. Bisturiul este el însuşi un electrod. Ansele sau acele electrice pot fi utilizate pentru a distruge ţesuturile afectate sau pentru a exciza tumorile superficiale de dimensiuni mici;

diathesis - predispoziţie la anumite boli din cauza unor reactivităţi particulare a ţesuturilor, organelor, etc., de exemplu, la alergie, boli reumatice sau gută. Asemenea boli pot apărea mai frecvent în anumite boli, dar nu sunt ereditare. Sinonim: diateză;

diazepam - medicament benzodiazepinic cu acţiune de lungă durată, utilizat în tratamentul tulburărilor acute de anxietate, delirium tremens, epilepsie şi al spasmelor musculare; este utilizat, de asemenea, ca premedicaţie în anestezie. Se administrează pe cale bucală sau injectabilă; poate produce dependenţă. Efectele sale adverse includ: somnolenţă, letargie, vertij, hipotensiune arterială, erupţii tegumentare;

diazoxide - medicament utilizat pentru scăderea presiunii arteriale la pacienţii cu hipertensiune arterială şi, de asemenea, în tratamentul afecţiunilor caracterizate prin scăderea nivelurilor de glucoză în sânge (de exemplu, insulinom). Se administrează pe cale bucală sau injectabilă (pentru hipertensiune arterială) în asociere cu un diuretic deoarece produce retenţie de apă şi săruri;

DICI (direct intracytoplasmic injection) - denumire veche pentru ICSI (intracytoplasmic sperm injection) - injecţie cu spermatozoizi intracitoplasmatic;

Dick (testul) - test de receptivitate utilizat în scarlatină; constă din injectarea intradermică a unei cantităţi mici de toxină scarlatinoasă Dick (toxina elaborată de streptococii hemolitici patogeni), urmată după 8-12 ore de la inoculare, la persoanele receptive la scarlatină, de apariţia unei reacţii congestive locale, cu un diametru de 1,5-2 cm;

diclofenac - medicament antiinflamtor nesteroidian utilizat pentru reducerea durerilor articulare din artroze, artrită reumatoidă şi spondilită anchilozantă. Se administrează pe cale bucală, injectabilă sau topic. Posibilele sale efecte adverse sunt: dureri abdominale, greţuri şi diaree;

dicromatism - anomalie a simţului culorilor, caracterizată prin capacitatea de a sesiza doar două dintre cele trei culori fundamentale: roşu, verde, albastru. Persoanele cu această anomalie identifică fiecare culoare printr-un amestec al celor două pe care le pot deosebi;

dicrotism - condiţie în care se simt două unde pulsatile la fiecare contracţie cardiacă (puls dicrot). Poate fi observat în febra tifoidă;

dicycloverine (dicyclomine) - medicament anticolinergic care reduce spasmele muşchilor netezi, utilizat în tratamentul ulcerului gastro-duodenal, colicilor sugarului, colitelor şi altor afecţiuni. Se administrează pe cale bucală; efectele sale adverse includ: senzaţia de uscăciune a gurii, sete şi ameţeli;

didanosine (ddi) - medicament antiviral care interferă cu acţiunea enzimei reverstranscriptază, prin care HIV, virusul care produce SIDA, pătrunde în celulele gazdei umane. Se administrează pe cale bucală în încercarea de a prelungi viaţa pacienţilor infectaţi cu HIV şi celor cu SIDA. Posibilele sale efecte adverse includ: afectarea nervilor, pancreatită severă, greţuri, vărsături şi cefalee;

didymus - 1. gemen; 2. monstruozitate dublă; 3. testicul;

dieldrin - insecticid care atacă sistemul nervos al insectelor şi s-a demonstrat că este util în controlul gândacilor, muştelor şi larvelor care atacă recoltele. Datorită persistenţei şi contaminării mediului înconjurător, utilizarea lui este restricţionată (în Marea Britanie);

diencefal - parte a creierului situată între telencefal şi mezencefal şi care include epitalamusul, talamusul, hipotalamusul şi subtalamusul; toate aceste formaţiuni sunt în legătură cu recepţia şi procesarea informaţiilor aduse de căile nervoase senzitive;

diencephalon - parte a creierului situată între telencephalon şi mesencephalon şi care include talamusul, hipotalamusul, epitalamusul, metatalamusul, subtalamusul şi ventriculul al III-lea. Sinonim: diencefal, creier intermediar;