epistaxis - hemoragie nazală produsă prin lezarea unui vas sangvin. Deşi, în mod obişnuit, nu are o cauză evidentă subiacentă, epistaxisul poate fi produs de o infecţie bacteriană nazală, de hipertensiunea arterială, tulburări de coagulare, sau tumori nazale sau sinusale. Tratamentul constă în compresie prelungită a aripilor nasului, cauterizarea vasului de sânge implicat sau efectuarea unui tamponament nazal cu meşe de tifon sau cu un balon care se poate umfla. Uneori, se poate încerca o intervenţie chirurgicală pentru a opri sângerarea;
epistaxis - hemoragie nazală produsă prin lezarea unui vas sangvin
epistazie - 1. capacitatea unei gene dominante sau recesive (epistatică) de a suprima manifestarea fenotipică a altei gene dominante (hipostatică) situată pe un locus independent. În mod obişnuit, gena care suprimă efectele fenotipice ale altei gene este o genă inhibitoare; 2. fenomen rezultat din influenţa pe care o exercită o pereche de alele asupra altei perechi de alele;

epitalamus - regiune a diencefalului situată pe faţa superioară a acestuia şi care este alcătuită din: glanda epifiză, care este culcată peste tuberculii cvadrigemeni superiori, şi trigonul habenular, care conţine nucleii habenulari şi care sunt uniţi prin comisura interhabenulară;

epiteliom (epithelioma) - tumoră malignă care se dezvoltă pe seama celulelor epiteliale. Sinonim: carcinom;

epiteliopatie pigmentară - boală inflamatorie a epiteliului pigmentar retinian, caracterizată prin prezenţa de leziuni multiple în segmentul posterior al ochiului. Boala apare frecvent la adulţii tinerii şi de obicei afectează ambii ochi. Frecvent, acuitatea vizuală se recuperează cu timpul;

epiteliu (epithelium) - ţesut care acoperă suprafaţa exterioară a organismului (piele, mucoasele, orificiile naturale) şi căptuşeşte structurile cavitare (cu excepţia vaselor limfatice şi sangvine). Derivă din ectodermul şi endodermul embrionar. Celulele epiteliale pot fi plate, pavimentoase, cuboidale sau columnare. Celulele columnare pot prezenta câte o margine în perie sau pot secreta mucus sau alte substanţe. Celulele sunt aşezate pe o membrană bazală, care separă epiteliul de ţesutul conjunctiv subiacent. Epiteliul poate fi simplu (format dintr-un singur rând de celule), stratificat (format din mai multe straturi de celule), sau peseudo- stratificat (în care celulele par să fie aranjate în straturi, dar, de fapt, toate se sprijină pe membrana bazală;

epiteliu germinal - epiteliul care acoperă ovarul şi care era considerat în trecut locul de formare al oogoniei. Astăzi se consideră că oogoniile sunt în stadiu latent din perioada prenatală până în perioada reproductivă;

epithalaxie - descuamare a celulelor epiteliale din mucoasa intestinală;

epitrichium - 1. pătură superficială a epidermului fetal, din resturile căreia se formează componenta celulară din vernix caseosa (sinonim: periderm); 2. păturile superficiale de celule scuamoase care acoperă axul părului şi canalele sale, înainte ca acestea să perforeze epidermul;

epizio - element de compunere care introduce în termeni referirea la regiunea vulvară. De exemplu, epizioplastie (metodă de chirurgie reparatorie a vulvei);

epiziotomie - intervenţie chirurgicală constând din practicarea unei incizii la nivelul perineului pentru a mări orificiul vulvar. Se practică în obstetrică, cu scopul de a împiedica ruptura traumatică a perineului în momentul degajării capului;

eponim - boală, structură sau specie denumită după o persoană particulară, de obicei persoana care a descris-o sau a descoperit-o prima. Eponimele sunt răspândite în medicină, dar au început să fie înlocuite cu termeni descriptivi. Astfel, eponimele insulelor Langerhans, apeductul lui Sylvius sau boala Hashimoto sunt descrise în cărţi ca insulele pancreatice, apeductul cerebral sau tiroidita autoimună;

epoprostenol - medicament prostaglandinic utilizat imediat înainte sau în timpul dializei renale pentru a preveni coagularea sângelui la nivelul şuntului. Se administrează intravenos;

Epstein-Barr (virusul) - virus ADN din grupa Herpes viridae, responsabil de producerea mononucleozei infecţioase şi implicat în apariţia unor tumori (de exemplu, limfomulBurkitt sau boala Hodgkin). Acest virus acţionează pe limfocitele B;

epulis - pseudotumoră inflamatorie a gingiilor. Cel mai adesea este datorată hiperplaziei fibroase, dar un epulis poate fi deschiderea unui fistulă. Erb (paralizia) paralizie a umărului şi braţului (scapulo-humerală) determinată de afectarea rădăcinilor superioare (C5-C6) ale plexului brahial în timpul naşterii. Aceasta se întâmplă dacă în timpul unei naşteri dificile, se aplică o tracţiune puternică, excesivă pe capul fătului, traumatizând rădăcinile nervoase ale celor cinci nervi cervicali. Muşchii centurii scapulare şi flexori ai cotului sunt paralizaţi, iar braţul atârnă în poziţie de rotaţie internă. Revenirea poate fi spontană, dar în unele cazuri trebuie făcut un transplant de nerv sau de muşchi;

erectil - capabil să provoace erecţia. Penisul este format din ţesut erectil;

erecţie - stare sexuală activă a penisului, care îşi măreşte volumul, devine rigid (datorită ţesutului erectil în care acumulează sânge) şi capabil să penetreze vaginul. Termenul este, de asemenea, folosit pentru clitorisul în stare de excitaţie;

ereditar - caracter care se moşteneşte sau care este moştenit de la unul sau de la ambii părinţi;

ereditate citoplasmatică - moştenirea caracterelor controlate de genele prezente în citoplasmă. Un exemplu de ereditate citoplasmatică este cea controlată de genele mitocondriale;

ereditate - inflamaţie genetică pe care o generaţie o transmite altei generaţii. Fiecare individ transmite descendenţilor săi o jumătate din cromozomi, implicit jumătate din genele sale (un cromozom din fiecare pereche). Genetica se ocupă cu studiul eredităţii;

eredo (heredo) - element de compunere care introduce în termeni referirea la ereditate;

erepsină - complex enzimatic secretat de glandele intestinale care atacă peptonele şi peptidele, determinând punerea în libertate a aminoacizilor. Intra în compoziţia sucului intestinal;

eretism - stare de hiperexcitabilitate a unui organ oarecare, generatoare de tulburări funcţionale de diverse grade. De exemplu, eretismul cardiac (sindromul Da Costa);

erg - unitate de măsură a energiei, a lucrului mecanic şi a cantităţii de căldură, egală cu lucrul mecanic efectuat de o forţă de o dină care îşi deplasează punctul de aplicaţie cu 1 cm în direcţia ei. 1 erg = 10-7 joule;

ergo - element de compunere care introduce în termeni semnificaţia de activitate, muncă;

ergograf - aparat pentru înregistrarea forţei musculare şi a lucrului mecanic rezultat din contracţia musculară. Ergograful este utilizat pentru evaluarea capacităţii de efort a atleţilor în timpul antrenamentelor. Sinonim: ergodinamograf;

ergometrine - medicament care stimulează contracţiile uterului. Se administrează pe cale injectabilă în timpul travaliului şi, combinat cu oxitocina, pentru a controla hemoragia după un avort incomplet;

ergonomie - disciplină care se ocupă cu studiul condiţiilor şi al metodelor de muncă, al interacţiunii dintre om, maşină şi mediul de muncă în diferitele tipuri de sisteme industriale, în vederea normalizării raţionale a acestora, a îmbunătăţirii posibilităţilor de a folosi maşina;

ergosterol - provitamină D2 de origine vegetală, care iradiată cu radiaţii ultraviolete este convertită în ergocalciferol (vitamina D2);

ergot - ciupercă parazită (Claviceps purpurea) a cerealelor. Produce numeroşi alcaloizi, înrudiţi chimic cu LSD, cum ar fi ergotamina şi ergometrina, utilizaţi în medicină în tratamentul migrenei şi în timpul travaliului. Consumul de pâine din cereale infestate cu această ciupercă poate duce la apariţia ergotismului;

ergotamină - medicament care produce constricţia vaselor sangvine şi care este utilizat în tratamentul migrenei. Se administrează pe cale bucală sau intrarectală (supozitoare). Efectele adverse frecvente includ: greţurile şi vărsăturile; la doze mari, poate apărea ergotismul; datorită acestui efecţ, a fost înlocuit cu agonişti 5HT1;

ergotism - intoxicaţie provocată de consumul de cereale infestate cu Clavices purpurea (ergot). Simptomul patognomonic este gangrena degetelor de la mâini şi picioare; mai pot apărea diaree, greţuri, vărsături şi cefalee. În Evul Mediu, boala era cunoscută sub numele de „focul din St. Anthony", datorită aspectului inflamat al ţesuturilor afectate de gangrenă şi datorită credinţei că pelerinajul la mormântul lui St. Anthony duce la vindecare;

eritem - înroşirea tegumentului datorită dilataţiei vaselor capilare din derm. Poate fi de cauză psihologică sau poate fi un semn de inflamaţie sau infecţie;

eritem pernio - tumefacţie de culoare roşie-închis, pruriginoasă, care apare la extremităţile introduse în apă foarte des. Se calmează în aproximativ două săptămâni, iar tratamentul cu nifedipin poate fi de ajutor în cazurile severe. Poate exista o predispoziţie genetică pentru eritemul pernio. Sinonim: perniosis;

eritem solar - afectare a pielii care apare prin expunere excesivă la razele solare, în special la UVB (ultraviolete B) cu lungimea de undă de 290-320 nm. Eritemul solar poate varia de la înroşirea pielii până la apariţia unor vezicule dureroase pline cu lichid, care pot produce şoc dacă apar pe arii extinse. Persoanele cu piele deschisă la culoare şi cu păr roşu sunt mai susceptibile la apariţia eritemului solar decât celelalte. Eritemul solar grav în copilărie reprezintă un factor de risc pentru dezvoltarea mai târziu a unui melanom malign;

eritrasmă - infecţie cutanată cronică datorată bacteriei Corynebacterium minutissimum, localizată la nivelul zonelor în care suprafeţele tegumentare vin în contact, cum ar fi axila, regiunea inghinală, degetele. Se manifestă prin pete trandafirii simetrice, cu evoluţie extensivă lentă. Sunt fluorescente la examinare cu lampa Wood. Se tratează cu antibiotice sau cu unguente antifungice;

Eritemul nodos - se caracterizează prin noduli subcutanaţi, profunzi, dureroşi, asociaţi cu o infecţie streptococică;

Eritemul polimorf - se caracterizează prin leziuni sub formă de cocardă, dovedind o stare de hipersensibilitate;

Eritemul ab igne (eritemul caloric) - este un eritem localizat de obicei la picioare sau în altă zonă a organismului determinat de expunerea intensă la căldură;

Eritemul nodos - se caracterizează prin noduli subcutanaţi, profunzi, dureroşi, asociaţi cu o infecţie streptococică;

Eritemul polimorf - se caracterizează prin leziuni sub formă de cocardă, dovedind o stare de hipersensibilitate;

Eritemul ab igne (eritemul caloric) - este un eritem localizat de obicei la picioare sau în altă zonă a organismului determinat de expunerea intensă la căldură;

eritremie - poliglobulie;

eritro - element de compunere care introduce în termeni referirea la: 1. culoarea roşie; 2. eritrocite;

eritroblast - celulă nucleată din seria roşie, care trece printr-o succesiune de etape de maturare pentru a forma celula roşie matură (eritrocitul). Eritroblaştii sunt în mod normal prezenţi în ţesutul hematopoietic din măduva osoasă, dar pot apărea în circulaţie într-o varietate de boli;

eritroblastoză - prezenţa în sânge de precursori nucleaţi ai eritrocitelor (eritroblaşti), ce apare când există o creştere a ratei de producţie a eritrocitelor, ca în hemoragii sau anemia hemolitică, sau în infiltraţia măduvei osoase în tumori. Eritroblastoza fetală este o formă de anemie hemolitică gravă şi rară ce afectează nou-născuţii, datorită distrucţiei eritrocitelor fetale de către factori prezenţi în sângele matern. Este produsă de obicei de incompatibilitatea factorilor Rh al mamei şi al copilului;

eritrocianoză - afecţiune cutanată caracterizată prin coloraţie roşie-violacee apărând pe gambe şi coapse, caracteristică adolescentelor sau băieţilor obezi înainte de pubertate. Boala poate apărea şi la femeile în vârstă şi se accentuează în apă rece. Scăderea în greutate este cel mai bun tratament;

eritrocit - celulă sangvină care conţine un pigment roşu numit hemoglobină, ce are ca principală funcţie transportul de oxigen. Eritrocitul matur nu are nucleu, are formă asemănătoare unui disc biconcav, având un diametru de aproximativ 7 µm. Numărul normat de eritrocite pe litrul de sânge este 5x1012 eritrocite. Sinonime: celulă roşie sangvină, hematie;

eritrocitic - termen care descrie stadiile ciclului de viaţă al parazitului malariei în interiorul eritrocitelor;

eritrodermie - erupţie cutanată generalizată eritematoasă, eritemato-scuamoasă sau eritemato-veziculoasă. Este frecventă după vârsta de 50 de ani, bărbaţii fiind mai des afectaţi decât femeile (raport 3:1). Poate fi primitivă sau secundară unei afecţiuni cutanate preexistente (psoriazis sau eczema) sau poate fi cauzată de medicamente sau de un limfom. Sinonime: erythroderma, dermatită exfoliativă;

eritrogeneză - denumire folosită în trecut pentru eritropoieză;

eritromelalgie - angioneuroză primitivă sau secundară a extremităţilor, constând dintr-un eritem dureros şi fierbinte prin vasodilataţie intensă şi hipertensiune în arteriolele terminale. Unii pacienţi pot răspunde la tratamentul cu aspirină;

eritromicină - antibiotic utilizat în tratamentul infecţiilor bacteriene. Se administrează pe cale bucală, injectabilă sau topic. Efectele adverse, rare şi blânde, cum ar fi greţuri, vărsături şi diaree, apar ocazional;

eritron - termen care desemnează celulele roşii circulante ale sângelui şi acea parte din sistemul formator de celule sangvine (hematopoietic) care este direct implicat în producerea eritrocitelor. Eritronul nu este un singur organ, dar este dispersat în ţesutul hematopoietic din măduva osoasă;

eritropenie - scăderea numărului de eritrocite în sângele circulant. Eritropenia apare frecvent, dar nu invariabil, în anemie;

eritroplazie - pată anormală de culoare roşie care apare în mod particular pe mucoasa cavităţii bucale sau genitale; este o stare precanceroasă;

eritropoietină - hormon secretat de unele celule renale ca răspuns la reducerea cantităţii de oxigen din ţesuturi. Eritropoietina creşte rata de producţie a eritrocitelor (eritropoieză), reprezentând mecanismul de control al acestuia;

eritropoieză - procesul de producere a celulelor sangvine roşii (eritrocitele), care în mod normal se desfăşoară în ţesutul hematopoietic din măduva osoasă. Eritropoieza urmează o anumită succesiune: proeritroblast bazofil, macroblast bazofil, normoblast bazofil, normoblast policromatofil, normoblast ortocromatic sau oxifil, reticulocit, eritrocit;

eritropsie - vedere colorată în roşu; este un simptom care apare după o operaţie de cataractă şi, de asemenea, în oftalmia de zăpadă;

erizipel - dermită acută, provocată de streptococul hemolitic, puţin contagioasă, care se manifestă clinic prin apariţia unui placard eritematos, edemaţiat, delimitat printr-un burelet marginal, cu adenopatie regională şi însoţit de fenomene generale intense (frison, febră, cefalee). Tratamentul de elecţie este penicilina V;

erizipeloid - infecţie cutanată produsă de o bacterie, Erysipelothrix insidiosa (sau rhusiopathiae), care provoacă la animale boala numită rujet. Bacteria se transmite prin intermediul unei soluţii de continuitate în cursul manipulării unui animal contaminat. Este o boală care afectează măcelarii, mezelarii, cei ce manipulează peşte. Se manifestă printr-un placard dureros, de culoare roşie închis, pe mână sau pe deget şi care urcă de-a lungul braţului. Tratamentul se face cu penicilină;

eroare înnăscută de metabolism - grup de boli ereditare caracterizat printr-o perturbare în structura, sinteza, funcţia sau transportul moleculelor proteice. Astăzi se cunosc aproximativ 1.500 de asemenea erori, de exemplu fenilcetonuria, homocistinuria, hipogammaglobulinemia;

erogen - termen care descrie anumite zone ale corpului a căror stimulare fizică produce excitaţie sexuală;

erot-, eroto - element de compunere care introduce în termeni referirea la dorinţa sexuală sau dragoste. De exemplu, erotofobia (frica morbidă de);

erotism - 1. atitudine erotică; 2. exagerare a sentimentului erotic; 3. senzualitate;

erotomanie - convingere delirantă a unui individ că este iubit de o anumită persoană. Uneori, dar nu întotdeauna, erotomania poate progresa la schizofrenie;

eroziune - 1. leziune organică rezultată dintr-o pierdere circumscrisă de substanţă interesând straturile superficiale. Eroziunea cutanată este o leziune elementară constând dintr-o pierdere de substanţă interesând epidermul şi, într- o oarecare măsură, stratul papilar. Nu lasă cicatrice. Eroziunea osoasă este o lipsă de substanţă superficială, modificând conturul osului; apare datorită unui proces de osteoliză sau osteoclazie. 2. (în stomatologie) pierdere de substanţă de pe suprafaţa dintelui, frecvent cauzată de aplicaţii repetate de substanţe acide, care subţiază smalţul dentar. Poate apărea datorită consumului exagerat de citrice, sucuri din citrice, băuturi carbogazoase sau prin regurgitarea de suc gastric acid, aşa cum se întâmplă în bulimia nervoasă, hernia hiatală, alcoolism sau stres. Dinţii încep să devină foarte sensibili. Ca tratament, în primul rând trebuie corectată cauza; cazurile severe necesită restauraţii dentare extinse;

eructaţie - eliminarea pe cale esofago-orală de gaze sau de mici cantităţi de suc gastric din stomac;

erupţie - 1. termen generic utilizat mai ales în dermatologie şi în patologia infecţioasă pentru cele mai variate modificări ale tegumentului (de exemplu, erupţie maculoasă, erupţie papuloasă, veziculoasă, pustuloasă, scarlatiniformă etc.); 2. (în stomatologie) momentul când un dinte perforează gingia;

erupţie de lapte - erupţie facială caracterizată prin apariţia de pete roşii, frecventă în primele câteva luni de viaţă; cedează spontan, fără tratament;

erupţie miliară - erupţie pruriginoasă inflamatorie acută, datorată blocajelor ductelor glandelor sudoripare şi reţinerii sudorii. Apare, de obicei, pe vreme umedă şi călduroasă, dar poate apărea şi pe timp răcoros, la un individ excesiv de îmbrăcat. Aspectul leziunilor depinde de adâncimea obstrucţiei. În erupţia miliară cristalină, obstrucţia ductală se află în stratul cel mai de sus al epidermului, iar leziunile mici tipice sunt vezicule transparente, în tensiune, cărora le lipsesc semnele de inflamaţie. În erupţia miliară profundă, obstrucţia ductală survine la intrarea ductului în papilele dermice; este cea mai profundă şi cea mai severă formă. Se manifestă prin papule mai mari, situate profund, frecvent dureroase. Zonele intertriginoase sunt locurile predilecte. Tratamentul este simptomatic (răcorirea şi uscarea zonelor afectate) şi profilactic (evitarea situaţiilor care pot induce transpiraţia). Un mediu cu aer condiţionat este ideal. Denumire medicală: miliaria;

Erysipelothrix - gen de bacterie Gram-pozitivă, cu tendinţă la formarea de filamente. Este un parazit al mamiferelor, păsărilor şi peştilor. Erysipelothrix insidiosa (numită în trecut Erysipelothrix rhusiopathiae) este cea mai larg răspândită în natură, producând la om erizipeloidul;

escară de decubit - leziune ulceroasă a pielii, cauzată de presiunea continuă asupra unei părţi a corpului; apare în special la pacienţii imobilizaţi la pat timp îndelungat, prin reducerea circulaţiei sangvine în acea zonă. Este necesară o îngrijire atentă pentru a preveni apariţia gangrenei locale. Poziţia bolnavului trebuie schimbată frecvent şi regiunile cu risc (fesele, călcâiele, coatele etc.) trebuie menţinute curate şi uscate. Sinonime: ulcer de decubit, escară de presiune;

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment