fractură - soluţie de continuitate completă sau incompletă a unei structuri, în special os, produsă de cele mai multe ori în urma unui traumatism. Fractura simplă presupune doar afectarea osului, cu lezări minime ale ţesuturilor din jur şi fără a fi deschisă la tegument. Fractura deschisă este o fractură cu soluţie de continuitate prin tegumente şi mucoase; plaga poate fi produsă prin agentul traumatizant (direct) sau printr-unul din fragmentele osoase (indirect), prezentând un risc mare de infecţie. Tratamentul unui fracturi simple constă în realinierea osului, imobilizare prin aparat gipsat sau fixare internă, urmată de tratament recuperator ulterior;

fractură cervicală - fractură la nivelul vertebrelor regiunii cervicale. Variază de la minoră, care nu necesită tratament, până la cele asociate cu paralizie şi moarte rapidă. Tratamentul constă în tracţiune, orteză ataşată la craniu, corset cervical sau chirurgie, în funcţie de severitatea fracturii;

fractură cominutivă - fractură în care osul este spart în fragmente mici. De obicei, responsabilă este o forţă zdrobitoare, care afectează şi ţesuturile din jur;

fractură de marş - fractură a gâtului metatarsianului II sau III, asociată cu mersul forţat;

fractura scafoidului - fractură produsă prin căderea pe mâna întinsă. Semnele fracturii sunt durerea şi tumefierea, iar mişcările la nivelul articulaţiei carpiene şi policelui sunt extrem de dureroase. Diagnosticul se confirmă radiologic, dar fractura poate ca, iniţial, să nu fie vizibilă. Tratamentul unei fracturi a osului scafoid constă în aplicarea unui aparat gipsat. Datorită distribuţiei anatomice a vaselor de sânge în această zonă, vindecarea poate dura mai mult; de aceea se poate practica transplantul de os şi fixarea internă cu şuruburi sau broşe în caz de deplasare;

fractură „în lemn verde" - fractură incompletă, în care stratul extern (periostul) rămâne intact. Apare la copii, care au oasele mai elastice. Sinonim: fractură subperiostală;

fractură patologică - fractură care apare pe un os bolnav sau anormal, de obicei ca urmare a unui traumatism de intensitate redusă, care nu ar produce o. fractură pe un os normal. Afecţiunile în care pot apărea fracturi patologice pot fi: tumorile, infecţiile, anomalii congenitale ale oaselor şi osteoporoza;

fractură stelată - fractură în care liniile de rupere radiază dintr-un punct central; de obicei, apare la rotulă ca urmare a unei lovituri directe; osul poate fi doar fisurat sau rezultă mai multe fragmente. Dacă apare deplasarea fragmentelor, tratamentul este chirurgical, uneori trebuind chiar îndepărtat (patelectomie);

fragilitate - însuşire a unui material sau a unei structuri de a se rupe sub acţiunea diferitelor sarcini, fără a se deforma apreciabil. De exemplu, fragilitatea capilară (fenomen datorat unor leziuni ale peretelui capilar), fragilitatea firului de păr (fragilitas crinium) sau fragilitatea oaselor (fragilitas ossium);

framycetin - medicament antibiotic utilizat mai ales sub formă de unguente, creme sau picături pentru ochi sau urechi în tratamentul infecţiilor cutanate, oculare sau otice. Uneori, poate apărea sensibilitatea cutanată;

freamăt - senzaţie palpatorie, cu caracter vibrator, omoloagă de cele mai multe ori suflurilor intense, cu tonalitate joasă, sau uruiturilor. Freamătul carotidian reprezintă vibraţiile sistolice care se percep la palparea arterei carotide în stenozele aortice. Freamătul hidatic este o vibraţie care se poate percepe palpatoriu sau auscultatoriu în chistul hidatic datorită frecării una de alta a veziculelor fiice, libere în lichidul sub tensiune al chistului. Freamătul pectoral reprezintă vibraţiile corzilor vocale transmise prin bronhii parenchimului pulmonar şi peretelui toracic şi interceptate de examinator prin palpare; variază ca intensitate, în funcţie de structura normală sau patologică a plămânului. Freamătul pericardic reprezintă senzaţia tactilă vibratorie a peretelui toracic, produsă de frecarea foiţelor pericardice rugoase, ca în pericardita fibrinoasă; se percepe în sistolă sau în diastolă, apăsând palma puternic la nivelul spaţiilor al III-lea - al IV-lea intercostale stângi. Sinonim: vibraţie;

frecvenţa naşterilor - (rata) număr de născuţi vii într-un an raportat la 1000 de persoane;

Frei (testul) - test diagnostic, utilizat rar, pentru diagnosticarea limfogranulomului venerian (o boală cu transmitere sexuală). Se injectează intradermic o cantitate mică de virus inactivat prin căldură. Dacă boala este prezentă, în 48 de ore la locul injectării apare o mică denivelare de culoare roşie;

fren-, freno - element de compunere care introduce în termeni referirea la: 1. nervul frenic; 2. diafragma; 3. minte sau creier;

frenectomie - excizie chirurgicală a unui fren, inclusiv a ţesutului fibros din jur;

frenic (nervul) - nerv care provine din plexul cervical şi care inervează diafragmul. Este format din fibre provenite din nervii cervicali 3, 4 şi 5. El coboară prin gât, apoi prin torace şi traversează diafragmul prin orificiul venei cave inferioare şi prin orificiul esofagian. La nivelul diafragmului, nervul frenic dă ramuri pentru acesta şi ramuri frenicoabdominale care, traversând diafragmul prin orificiile arătate, se anastomozează cu ramuri ale nervilor intercostali şi cu fibre ale simpaticului, alcătuind, pe faţa inferioară a diafragmului, plexul diafragmatic;

frenie - sufix care introduce în termeni referirea la: psihic, sferă psihică, boală psihică. De exemplu, hebefrenia (schizofrenie care afectează tinerii adulţi);

frenocardie - durere cardiacă psihogenă;

frenologie - teorie conform căreia ar exista o relaţie directă între forma şi mărimea diverselor regiuni ale creierului şi craniului, şi diversele facultăţi psihice ale individului;

frenospasm - spasm al diafragmului;

frenum - repliu tegumentar sau mucos, care împiedică sau limitează mişcările unor organe. Frenulum clitoridis sunt două repliuri care pleacă de la labiile mici- şi se unesc deasupra clitorisului. Frenum linguae este un repliu vertical al mucoasei sub limbă. Frenum valvae ileocaecalis este un repliu mucos situat la fiecare extremitate a valvulei ileocecale, unde fuzionează marginile superioară şi inferioară;

Fresnel (prisma) - prismă flexibilă folosită pentru corectarea diplopiei;

freudian - termen care se referă la sau care descrie cercetările şi ideile lui Sigmund Freud (1856-1939);

freză dentară - freză ascuţită folosită în stomatologie, fabricată din oţel, oţel-inox sau carbură de tungsten. Este un instrument medical format din corp, gât şi parte activă de diferite forme, care se aplică prin piesa de mână la aparatul de turaţie şi, în mod uzual, un spray cu apă de răcire şi un mijloc de iluminare. Frezele sunt folosite pentru crearea de cavităţi în dinte, pentru înlăturarea lucrărilor dentare vechi şi pentru pregătirea dintelui în vederea aplicării de coroane dentare artificiale;

fricţiune - procedură hidroterapică, în care, pe lângă factorul termic, acţionează şi cel mecanic; poate fi parţială, parţial-completă şi completă;

Friedman (testul) - test folosit în trecut pentru diagnosticarea sarcinii, constând din injectarea de urină de la femeia presupusă a fi gravidă în vena marginala a urechii la o femelă de iepure. Reacţia este pozitivă dacă la animal apar foliculi hemoragici ovarieni;

frigiditate - indiferenţă sau aversiune faţă de raportul sexual, datorită lipsei orgasmului.

Frohlich (sindromul) - afecţiune diencefalo-hipofizară la adolescenţi, caracterizată prin obezitate şi infantilism genital, de obicei de natură tumorală. De asemenea, apar tulburări de somn şi de apetit. Denumire medicală: distrofia adiposo-genitală;

Froin (sindromul) - sindrom caracterizat prin xantocromia lichidului cefalorahidian, cu hiperalbuminoză şi coagulare spontană în eprubetă. Este caracteristic în blocajul total al spaţiului subarahnoidian spinal de lungă durată, de obicei de origine tumorală;

frontal (osul) - os median şi nepereche, situat în partea anterioară a craniului, luând parte, de asemenea, la formarea cavităţilor nazale şi a orbitelor. Este un os pneumatic, neregulat şi lăţit. Este format dintr-o porţiune verticală sau solzoasă, şi o porţiune orizontală. Osul frontal conţine două cavităţi pneumatice numite sinusurile frontale. Mucoasa care tapetează sinusurile frontale comunică cu mucoasa cavităţilor nazale. La naştere, este format din două jumătăţi (stânga şi dreapta), unite printr-o sutură care, de obicei, se închide în perioada de sugar;

fructoză - carbohidrat simplu care se găseşte în miere şi în fructele dulci (de exemplu, în smochine). Este unul din cele două componente ale sucrozei. Fructoza provenită din alimente poate fi utilizată pentru producerea de energie prin procesul numit glicoliză, care are loc în ficat. Fructoza este importantă în dieta diabeticilor deoarece, spre deosebire de glucoză, metabolismul ei nu este dependent de insulina. Sinonim: levuloză;

fructozurie - eliminare de fructoză în urină, întâlnită în unele forme severe de diabet (în asociere cu glicozuria), după ingerarea unor cantităţi excesive de fructe, în insuficienţa hepatică sau în caz de incapacitate metabolică congenitală de a utiliza fructoza (fructozurie esenţială). Sinonim: levulozurie;

ftizie - denumire folosită în trecut pentru tuberculoza pulmonară;

Fuchs (ciclita heterocromică) - afecţiune caracterizată prin inflamaţie cronică a corpului ciliar şi a irisului (uveită anterioară) prezentă la un singur ochi, şi depigmentarea irisului afectat (heterocromie). La ochiul afectat pot apărea glaucom si cataractă;

Fuchs (distrofia endotelială) - afecţiune ereditară caracterizată prin afectarea corneei datorită senescenţei; pe suprafaţa internă a corneei apar mici depozite albicioase de hialin (corneea guttata), ceea ce duce la îngroşarea şi tumefierea acesteia (keratopatie buloasă) şi, de aici, la reducerea acuităţii vizuale. Tratamentul constă în transplant de cornee, care îmbunătăţeşte vederea şi reduce durerile;

Fuchs (petele) - placard pigmentar macular de coroidoză miopică, apărând în cursul miopiilor de grad mare şi producând un deficit în vederea centrală;

fucsină - substanţă colorantă de culoare roşie folosită în bacteriologie şi histologie; de asemenea, este capabilă să distrugă diferite microorganisme patogene. Fucsina bazică este un amestec de parafucsină şi rozanilină, ce se utilizează ca substanţă colorantă în bacteriologie. Fucsina acidă este un amestec de acizi bi- şi trisulfonici de parafucsină. Sinonim: magenta;

fulguraţie - cauterizare a ţesuturilor cu ajutorul scânteilor electrice, produse de un curent alternativ de înaltă frecvenţă. Sinonim: electrodesicaţie;

fumigaţie - utilizarea fumului obţinut prin arderea diferitelor substanţe pentru dezinfecţie sau dezinsecţie; se folosesc în acest scop dioxidul de sulf, formaldehida sau clorul;

Functional Recovery Index - index internaţional, publicat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care clasifică gradele de recuperare după traumatisme grave;

fund de ochi - totalitatea membranelor interne ale ochiului accesibile examenului oftalmologic, efectuat cu ajutorul unui oftalmoscop. Fundul de ochi „sare şi piper" este aspectul dat de alternanţa a numeroase placarde mici pigmentare şi galbene în câmpul oftalmoscopic;

fund de sac - 1. (în anatomie) prelungire sau dependinţă a unei cavităţi. Fundul de sac Douglas (excavatio rectouterina) este fundul de sac cel mai decliv al cavităţii peritoneale la femeie, situat între faţa anterioară a rectului şi faţa posterioară a uterului şi domului vaginal. Fundul de sac conjunctival este o cută realizată prin răsfrângerea conjunctivei pleoapelor pe globul ocular. Fundul de sac al canalului cohlear (caecum vestibulare) este un fund de sac situat la originea canalului cohlear, dincolo de locul în care se termină ductus reuniens; 2. (în chirurgie) sac creat dintr-o ansă intestinală utilizat în colectomie, sau pentru a înlocui vezica urinară după o cistectomie;

fundectomie - intervenţie chirurgicală în care se extirpă porţiunea fundică a stomacului;

fundoplicatură - cură chirurgicală a herniei hiatale şi a sindromului de reflux esofagian, prin invaginarea esofagului terminal într-o manşetă de material gastric obţinută prin replierea pe linie mediană a peretelui anterior şi posterior al fundusului gastric;

fundoscopie - examinarea interiorului ochiului cu ajutorul unui oftalmoscop. Sinonim: oftalmoscopie;

fundus - termen utilizat în anatomie pentru a desemna baza sau porţiunea mai lată a unui organ. Fundus uteri este extremitatea mai lată, superioară a uterului. Fundus vesicae fellea este extremitatea anterioară, largă, a veziculei biliare, care se proiectează în dreptul punctului cistic de pe peretele abdominal anterior;

fungicid - substanţă întrebuinţată pentru combaterea ciupercilor dăunătoare;

Fungus (ciuperci) - grup de organisme considerate în trecut plante lipsite de clorofilă, care în prezent sunt grupate într-un regn aparte - Fungi. Unele sunt unicelulare, altele formează un tal pluricelular numit miceliu, alcătuit din filamente numite hife. Trăiesc în mediul acvatic şi terestru. Fiind lipsite de clorofilă, sunt fie saprofite, fie parazite. Unele specii pot produce boli la om. Anumite ciuperci sunt o sursă bună de vitamină B; multe antibiotice se obţin din fungi (de exemplu, penicilina);

funiculită - inflamaţia funiculului spermatic. De obicei, se asociază cu epididimita, manifestându-se prin durere şi edemaţierea cordonului. Tratamentul constă în administrarea de antibiotice şi analgezice;

funicul spermatic - cordon care se întinde de la capul epididimului la inelul inghinal profund şi care conţine următoarele formaţiuni: ductul deferent, arterele testiculară, cremasterică şi a ductului deferent, vene, limfatice şi nervi. În drumul său, străbate canalul inghinal;

funiculus - 1. cele trei diviziuni principale ale substanţei albe a măduvei spinării; 2. termen vechi pentru fasciculus; 3. termen folosit în trecut pentru cordonul ombilical sau cordonul spermatic;

funis (în anatomie) - structură de forma unui cordon, în special cordonul ombilical;

furcă de ocluzie dentară - acea parte a arcului facial, sub formă de furcă, folosită pentru ataşarea corectă a şablonului de ocluzie la arc;

furcula - excrescenţă mediană a planşeului faringelui embrionar, la nivelul arcurilor al 3-lea şi al 4-lea viscerale. Sinonim: eminenţa hipobranhială;

furie - stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine. Furia epileptică este o formă de manifestare a agitaţiei psihomotorii în epilepsie, caracterizată prin instalarea bruscă, atitudine agresivă şi distructivă faţă de ambianţă şi prin fond disforic;

furosemid (frusemide) - diuretic de ansă utilizat în tratamentul edemelor severe asociate cu insuficienţă cardiacă sau sindrom nefrotic, ca şi în situaţii acute de genul edemului pulmonar acut. Se administrează pe cale bucală sau injectabilă. Efectele sale adverse frecvente sunt greţurile şi vărsăturile;

furuncul - arie inflamată pe tegumente, care conţine puroi. Infecţia este de obicei determinată de Staphylococcus aureus, aflat la baza foliculului pilos sau într-o leziune cutanată; traumatismele locale sau rezistenţa scăzută a organismului pot favoriza apariţia furunculului. Tratamentul constă în administrarea de antibiotice şi intervenţie chirurgicală; uneori, infecţia se poate răspândi în organism;

furunculoză - afecţiune caracterizată prin furuncule multiple, evoluând independent dar succesiv, determinate de infecţia cu Staphylococcus aureus. Tratamentul presupune dezinfecţie şi incizie, sub antibioterapie. Trebuie exclus un diabet zaharat;

fus neuromuscular - receptor specializat, sensibil la întindere, situat între şi paralel cu fibrele muşchiului striat. Este foarte important în coordonarea mişcărilor musculare;

fus neurotendinos (Golgi) - receptor senzitiv care se găseşte în tendon şi care reacţionează la tensiune sau întindere în tendon şi transmite impulsurile către sistemul nervos central. Ca şi receptorii musculari, fusul neurotendinos face parte din sistemul proprioceptorilor;

fusidat de sodiu - antibiotic utilizat în tratamentul infecţiilor produse de Staphilococcus, în special în osteomielite. Se administrează pe cale bucală sau injectabil. Efectele adverse frecvent întâlnite sunt: greţuri şi vărsături;

Fusobacterium - gen de microorganisme din familia Bacteroidaceae, cuprinzând bacili cu capete ascuţite, dispuşi izolat sau în lanţuri scurte, mobili sau imobili; sunt gram-negativi, anaerobi. Patogenitatea pentru om este limitată. Specia tip, Fusobacterium fusiforme, este întâlnită în cazuri de angină Vincent, în asociere cu Borrelia vincentii;

fuziform - formaţiune care are aspect de fus;

fuziune - unire a două structuri. De exemplu, fuziunea chirurgicală a două sau mai multe vertebre este efectuată pentru a stabiliza coloana vertebrală. Fuziunea occipitoatloidiană congenitală (occipitalizarea atlasului) este sudarea uni- sau bilaterală a atlasului cu osul occipital prin masele laterale;