gastroscop - instrument înzestrat cu o sursă luminoasă şi cu sisteme de prisme şi lentile pentru transmiterea de imagini intragastrice, folosit pentru examinarea interiorului stomacului. Astăzi, gastroscopul rigid sau semirigid folosit în trecut a fost înlocuit cu tuburi din fibre optice, flexibile, prevăzute cu camere video. Se poate folosi şi în scop terapeutic (de exemplu, pentru oprirea unei hemoragii, extirparea unui polip sau efectuarea unei gastrostome). Astfel de instrumente pot fi folosite şi pentru examinarea duodenului (gastroduodenoscop sau esofagogastroduodenoscop);
gastroscop - instrument înzestrat cu o sursă luminoasă şi cu sisteme
gastrostaxis - termen folosit în trecut pentru hematemeză (hemoragie la nivelul stomacului);

gastrostomie - intervenţie chirurgicală care constă în deschiderea şi fixarea operatorie a stomacului la piele, în scopul de a se permite alimentarea printr-o sondă, în cazul în care calea esofagiană este întreruptă. Uneori, este folosită temporar după intervenţii chirurgicale pe esofag, pentru protejarea acestuia până la vindecare. În trecut, gastrostomia se efectua pe cale chirurgicală; dar, astăzi se foloseşte endoscopia (gastrostomie endoscopică percutanată) sau puncţie directă sub ghidaj radiologie;

gastrotomie - intervenţie chirurgicală de deschidere a stomacului, în timpul operaţiilor abdominale, pentru inspectarea interiorului acestuia (de exemplu, pentru a localiza o hemoragie), pentru îndepărtarea unui corp străin etc.;

gastrulă - stadiul de dezvoltare a unui embrion, în care acesta este format din două pături celulare: ectodermul şi endodermul primar (formate prin procesul numit gastrulaţie), şi un intestin primitiv (sau archenteron) care se deschide la exterior prin blastopor. Adevărată gastrulaţie are loc doar la embrionul amfibienilor şi anumitor peşti, dar un proces similar apare în discul embrionar al altor vertebrate, inclusiv omul;

Gaucher (boala) - afecţiune ereditară (autosomal recesivă) care se caracterizează prin acumularea de glucocerebrozide în creier şi în alte ţesuturi (în special osoase). Produce retard mental, hipertonie musculară de tip extrapiramidal, hepatosplenomegalie, hiperplazia ganglionilor limfatici, osteoporoză, trombocitopenie etc. Diagnosticul prenatal este posibil. Terapia de înlocuire enzimatică poate fi folosită ca tratament;

gaură optică - orificiul situat la vârful orbitei, prin care trec nervul optic şi artera oftalmică;

gauss - unitate de măsură a inducţiei magnetice egală cu 1 maxwell pe centimetru pătrat. 1 gauss = 10-4 tesla;

gavaj - hrănire cu ajutorul unei sonde gastrice, în cazul în care pacientul nu este capabil să înghită;

gas de mină (în minerit) - amestec exploziv de gaze, ce conţine mai ales concentraţii mari de metan. Poate fi deosebit de gazul sufocant din mine, care nu ia foc. Sinonim: grizu;

gaz lacrimogen - tip de substanţă gazoasă folosită în război sau de către poliţie pentru a produce incapacitatea temporară. Majoritatea gazelor lacrimogene produc durere arzătoare, acută, a ochilor şi hipersecreţii ale nasului şi ochilor;

gaz neurotoxic - orice substanţă gazoasă care afectează funcţionarea normală a nervilor şi, de aceea, a muşchilor pe care aceştia îi inervează. Există două grupe: agenţi G şi agenţi V. Agenţii V pătrund prin piele, de aceea masca de gaz este ineficientă;

gazdă - organism al cărui corp furnizează hrană şi adăpost pentru un parazit. Gazda definitivă (primară) este acel organism în care parazitul ajunge la maturitate sexuală. Gazda intermediară (secundară) este gazda în care se desfăşoară stadiul larvar sau asexuat al ciclului vital al parazitului;

geană - fir de păr situat la marginea pleoapei. Genele au rol de protecţie împiedicând intrarea prafului în globul ocular. Denumire anatomică: cilium;

gel - sistem coloidal uniform dispersat, prezentând un anumit grad de elasticitate şi fiind obţinut prin precipitare, pornind de la o soluţie de coloid liofil. Unele medicamente insolubile se administrează sub formă de gel;

gelatină - holoproteină solubilă în apă caldă, necoagulabilă prin căldură, obţinută prin hidroliza parţială a colagenului din tendoane, cartilaje şi oase. Gelatina are valoare redusă: nu conţine triptofan şi nici tirozină; nu precipită în prezenţa reactivului Esbach sau a acetatului de plumb, aşa cum precipită celelalte holoproteine. Gelatina se foloseşte ca hemostatic local şi general, ca substituent coloidal de plasmă, ca sursă de proteine în tratamentul malnutriţiei, în bacteriologie pentru prepararea mediilor de cultură şi ca excipent în unele forme farmaceutice (ovule);

gemeni - doi indivizi care sunt născuţi în acelaşi timp, având aceiaşi părinţi. Gemenii bivitelini (sau dizigotici) rezultă din fertilizarea simultană a două ovule; pot avea sexe diferite şi nu sunt aşa de asemănători fizic. Gemenii univitelini (sau monozigotici) rezultă din fecundarea unui singur ovul care ulterior se divide, rezultând doi feţi separaţi. Aceştia au acelaşi sex şi sunt genetic identici; orice diferenţă în înfăţişare se datorează unor influenţe externe;

gemeprost - medicament prostaglandinic administrat sub formă de supozitoare vaginale în perioada finală a sarcinii. Produce contracţii puternice ale uterului în orice stadiu al sarcinii;

gemfibrozil - medicament utilizat pentru scăderea nivelului lipoproteinelor cu densitate foarte scăzută la pacienţii cu niveluri serice crescute ale trigliceridelor care nu răspund la modificările de dietă şi exerciţii fizice. Se administrează pe cale bucală; efectele adverse includ: diaree, dureri abdominale, greţuri şi vărsături;

gemmule - una dintre multiplele prelungiri (excrescenţe) mici pe dendritele unui neuron prin intermediul cărora se leagă de alt neuron prin sinapsă;

genă - informaţie nucleotidică ce asigură sinteza unei secvenţe de aminoacizi şi care ocupă, cel puţin la organismele superioare, un locus specific. Această localizare este întotdeauna identică de la o generaţie la alta. O fiinţă umană posedă aproximativ 100.000 gene diferite, totalitatea genelor unui individ constituind genotipul său. Fiecare celulă posedă fiecare genă în dublu. Doar genele purtate de cromozomii X şi Y la individul de sex masculin sunt unice. Diferitele versiuni ale unei gene (gena „culoarea ochilor" de exemplu) sunt denumite alele (ochi albaştri, ochi negri, ochi căprui etc.). Atunci când alela este aceeaşi pe ambii cromozomi, subiectul este denumit homozigot. Dacă cele două alele sunt diferite, el se numeşte heterozigot. Există diferite tipuri de gene: genă ambivalenţă - care are efecte favorabile într-un mediu şi nefavorabile în alt mediu; genă arhitecturală - care asigură integrarea produsului final în structura celulei; genă reglatoare - care controlează rata de sinteză a proteinelor condiţionate de genele structurale; genă structurală - subunitate a unui locus care controlează sinteza unei secvenţe de aminoacizi; genă subletală - care antrenează moartea a 50% dintre purtători înainte de începutul perioadei reproductive. genă letală genă care, în anumite condiţii, produce moartea tuturor purtătorilor. De obicei, genele letale sunt recesive; indivizii vor muri doar dacă ambii părinţi sunt purtători ai genei respective. Dacă doar unul dintre părinţi este afectat, efectele letale ale genei sunt mascate de alelele dominante moştenite de la părintele normal;

genă supresoare - genă care împiedică expresia altei gene;

generalist - medic care profesează medicina generală, spre deosebire de medicul specialist. Sinonim medic de familie;

generic - 1. denumirea unui medicament care nu este protejat de marca fabricii producătoare; 2. caracteristic unui gen, unei specii;

genetică - ştiinţa care studiază structurile ereditare cromozomiale sau extracromozomiale, legile transmiterii caracterelor ereditare, consecinţelor mutaţiilor şi care transformă unele specii vegetale sau animale fie prin încrucişări dirijate, fie prin modificarea directă a materialului genetic. Genetica medicală studiază relaţia dintre ereditate şi patologie (îndeosebi umană); genetica serologică studiază genele care controlează factorii serologici; genetica umană studiază toate procesele genetice, în interacţiunea lor cu mediul ambiant, care pot explica fenomenul uman;

geneză - sufix care indică originea sau dezvoltarea. De exemplu, spermatogeneza (dezvoltarea spermatozoizilor);

genicular - aparţinând articulaţiei genunchiului;

geniculat (în anatomie) - caracterul unei formaţiuni care prezintă o curbură bruscă;

geniculum - formaţiune anatomică mică, rotunjită, care corespunde curburii unui conduct sau nerv. Geniculum canalis facialis este cotul pe care îl face în traiectul său canalul facial şi la nivelul căruia se află geniculum nervi facialis (acea parte a nervului facial care la nivelul extremităţii laterale a meatului acustic intern se îndreaptă brusc postero-inferior; conţine la acest nivel ganglionul geniculat);

genion (în craniometrie) - punct situat în vârful spinei mentali; dacă sunt prezente mai multe spine, punctul este localizat între acestea, în plan sagital;

genioplastie - intervenţie chirurgicală plastică pentru modificarea şi refacerea bărbiei, cu ajutorul transplantului de os, de cartilaj sau cu material artificial;

genital - relativ la organele de reproducere;

genitalia - organele reproductive masculine şi feminine. Cu toate acestea, termenul este folosit frecvent doar pentru organele genitale externe;

genito - element de compunere care introduce în termeni referirea la organele genitale. De exemplu, genitoplastie (chirurgie plastică a); genitourinar (relativ la sistemul reproducător şi cel excretor).

genodermatoză - denumire generică pentru afecţiunile dermatologice congenitale, cum ar fi ichtioza, neurofibromatoza sau xeroderma pigmentosum;

genogramă - metodă de psihoterapie a familiei în care sunt construite arborele genealogic şi istoria familială a unei afecţiuni psihiatrice speciale cu scopul ca întreaga familie să ajute să se înţeleagă unii pe alţii;

genom - totalitatea materialului genetic, adică a moleculelor de ADN, dintr-o celulă. Genomul este constituit din totalitatea genelor; uneori, termenul este folosit pentru totalitatea genelor prezente într-un set haploid de cromozomi. Genomul uman conţine 23 perechi de cromozomi;

genotip - totalitatea caracterelor genetice ale unei fiinţe vii;

gentamicină - antibiotic din grupul aminoglicozidelor utilizat în tratamentul infecţiilor produse de o varietate largă de bacterii. Se poate administra injectabil sau sub formă de cremă sau sub formă de instilaţii oculare sau otice. La doze crescute pot apărea afectări ale rinichilor sau urechilor;

genu valgum - diformitate a genunchiului, constând din devierea gambei în afară faţade axa femurului, astfel că ele formează un unghi obtuz deschis în afară. Când este bilateral, bolnavul are picioarele în X, feţele interne ale genunchilor lipindu-se în poziţie de drepţi, în timp ce picioarele stau la distanţă unul de celălalt. Poate fi congenitală sau, câştigată (în infecţii, traumatisme);

genu varum - diformitate a genunchiului, constând din devierea gambei înăuntru faţă de axa femurului, astfel că ele formează un unghi obtuz deschis înăuntru. Când este bilaterală, bolnavul are membrele în „O", marginile interne ale picioarelor lipindu-se în poziţie de drepţi, în timp ce genunchii sunt la distanţă unul de altul. Un anumit grad este normal la copiii mici, dar persistenţa la adult sau apariţia ei ulterioară rezultă dintr-o dezvoltare anormală a epifizelbr sau datorită artrozei. Poate fi corectată prin osteotomie;

genu - 1. regiune anatomică ce corespunde articulaţiei dintre femur şi tibie. 2. structură anatomică geniculată. De exemplu, genu capsulae internae (porţiunea capsulei interne care, în secţiune transversală, apare îndoită în unghi); genu corporis callosi (extermitatea anterioară, îndoită în jos, a corpului calos, care se prelungeşte anterior cu rostrum şi posterior cu corpul acestuia); genu externum nervi facialis (curba nervului facial în jurul marginii externe a vestibulului urechii interne);

genunchi - cea mai mare articulaţie din organism; este o articulaţie bicondiliană; este formată din epifiza inferioară a femurului, epifiza superioară a tibiei şi patela. Este frecvent implicată în traumatismele sportive (ruptura de menise sau de ligament) şi, de asemenea, reprezintă localizarea frecventă a poliartritei reumatoide şi a artrozei; poate fi înlocuit cu o proteză artificială;

genunchi de atlet - formă de tendinită care apare la atleţi şi dansatori. Contractura bruscă şi repetată a muşchiului cvadriceps la desprinderea de pe sol cauzează inflamaţia la locul de ataşare a tendonului rotulian de partea inferioară a patelei. Tratamentul constă din repaus, fizioterapie şi medicamente antiinflamatorii. Sinonim: tendinită rotuliană;

genus (pl. genera) - unitate taxonomică cu rang mai mare decât specia, utilizată în clasificarea plantelor şi a animalelor. De exemplu, genul Canis include câinele, lupul şi şacalul;

geo - element de compunere care introduce în termeni referirea la pământ, sol;

geofagie - obiceiul de a mânca pământ, practicat de unele popoare primitive;

ger-, gero-, geronto - element de compunere care introduce în termeni referirea la bătrâneţe;

geriatrie - disciplină medicală care se ocupă cu diagnosticul şi tratamentul bolilor care apar la persoanele în vârstă;

germen - orice microorganism capabil să producă boli;

germicid - agent capabil să distrugă microorganismele, în special cele care produc boli;

germinal - 1. care are capacitatea de a genera un nou ţesut, organ sau organism; 2. relativ la stadiile timpurii de dezvoltare a embrionului;

gerontologie - studiul stărilor normale şi patologice ale persoanelor vârstnice, din punct de vedere biologic, social şi medical;

Gerota (nodulii) - ganglioni limfatici pararectali;

Gerstmann (sindromul) - sindrom întâlnit în leziunile posterioare ale lobului parietal stâng al encefalului; este caracterizat prin imposibilitatea recunoaşterii de către pacient a propriului corp: nu îşi mai poate recunoaşte propriile degete (agnozie digitală), acalculie spaţială (ignorarea plasării spaţiale a cifrelor în operaţiile matematice,cu imposibilitatea efectuării calculelor matematice elementare), agrafie şi tulburări de schemă corporală (confuzie între partea dreaptă şi cea stângă a corpului);

Gerstmann-Straussler-Scheinker (sindromul) - afecţiune autosomal dominantă asemănătoare bolii Creutzfeldt-Jacob. Pacienţii prezintă disfuncţie cereberală (ataxie şi dizartrie), iar mai târziu vor dezvolta demenţă. Starea se deteriorează pe parcursul mai multor ani, în contrast cu pacienţii cu boala Creutzfeldt-Jacob, a căror stare se deteriorează rapid; în mai puţin de 12 luni;

gestaltism - şcoală psihologică ce priveşte procesele mentale ca un întreg şi care nu pot fi separate în părţi componente. S-a dezvoltat astfel terapia gestalică. Sinonime: structuralism, psihologie structuralistă, psihologie gestaltistă;

gestaţie - perioadă cuprinsă între fecundaţie şi naştere. La om, gestaţia este numită graviditate (sarcină) şi durează 266 de zile (sau 280 de zile din prima zi a ultimei menstruaţii);

gestodene - progesteron folosit în combinaţie cu estrogeni în pilulele contraceptive orale;

Ghon (complexul primar) - leziune care apare în plămâni la o persoană în prealabil neinfectată cu bacili tuberculoşi. Este un mic focar de inflamaţie, care devine vizibil la examenul radiologic în cazul în care creşte îndeajuns sau dacă se calcifică. Complexul primar Ghon se vindecă, de obicei, fără a da tulburări, dar la unii pacienţi tuberculoza se răspândeşte de la el prin circulaţia limfatică sau sangvină;

Giardia - gen de protozoar flagelat care trăieşte în intestinul subţire al omului. Are patru perechi de flageli, doi nuclei şi doua ventuze folosite pentru a se ataşa la peretele intestinal. Giardia este obişnuit inofensivă, dar, ocazional poate cauza diaree;

giardiaza - afecţiune produsă de protozoarul parazit Giardia lamblia în intestinul subţire. Indivizii se infestează prin consumul de alimente contaminate cu chisturi care conţin paraziţi. Simptomele includ: diaree, greţuri, dureri abdominale, flatulenţă şi scaune decolorate care conţin grăsimi (steatoree). Numărul mare de paraziţi împiedică absorbţia principiilor nutritive prin pereţii intestinului. Boala este răspândită pe tot globul, fiind prezentă în special la copii; răspunde bine la administrarea orală de metronidazol. Sinonim: lambliaza;

gibozitate - angulare localizată anterior a coloanei vertebrale, datorat colapsului (tasării) părţii anterioare a vertebrelor, de obicei produsă de osteoporoză, metastaze sau tuberculoză. Sinonim: cocoaşă;

Gibson (suflul) - suflu cardiac sistolic, aspru, uneori însoţit de freamăt, cu intensitate maximă în spaţiul al 2-lea intercostal stâng, care apare în persistenţa canalului arterial;

Giemsa (reactivul) - amestec de albastru de metilen şi eozină, folosit pentru diferenţierea diferitelor tipuri de leucocite şi pentru detectarea microorganismelor parazite în sânge. Este unul dintre coloranţii Romanowsky;

gigantism - creştere anormală în înălţime. Este cauzat de o hipersecreţie în perioada copilăriei a hormonului somatotrop (hormonul de creştere) de către glanda hipofiză. În gigantismul eunucoid, statura înaltă este datorată pubertăţii întârziate, care rezultă din creşterea continuă a oaselor lungi înainte de osificarea cartilajelor de creştere;

Gilbert (sindromul) - hiperbilirubinemie neconjugată familială: afecţiune datorată deficitului congenital al enzimei UDP glucuronil transferază în celulele hepatice. Pacienţii devin icterici, în special dacă au o infecţie minoră. Ocazional, pot prezenta un disconfort abdominal. Icterul poate fi diminuat cu mici cantităţi de fenobarbital, care stimulează activitatea enzimei. Afecţiunea este benignă;

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment