Heaf (testul) - test cutanat pentru a determina dacă o persoană este sau nu este imună la tuberculoză, deci trebuie sau nu să fie vaccinată. Se introduce tuberculină subcutanat la nivelul antebraţului. Dacă testul este pozitiv, adică apare roşeaţa şi o mică papulă, individul este imun. Dacă testul este negativ, individul trebuie vaccinat;

hebefrenie - formă clinică de schizofrenie, caracterizată prin debut în adolescenţă sau la adultul tânăr, comportament pueril caricatural cu tendinţe la acte antisociale cu caracter absurd, disociaţie ideoverbală şi delir polimorf. Reabilitarea socială şi comportamentală reprezintă cea mai importantă terapie pentru majoritatea pacienţilor; de asemenea, unele medicamente, cum ar fi fenotiazinele sau butirferonele, pot fi eficiente. Sinonim: schizofrenia hebefrenică;

Heberden (nodulul) - proces poliferativ osteocartilaginos de mărimea unui bob de orez până la un bob de mazăre, care apare pe faţa dorsală a degetelor mâinii, de o parte şi de alta, în artroza interfalangiană. Există o varietate primară (idiopatică, probabil ereditară) şi o varietate traumatică (profesională);

heboid - denumire pentru unele forme atenuate de hebefrenie, manifestate în special prin tendinţa la comiterea unor acte antisociale;

hectic - habitual, obişnuit, care apare cu regularitate. De exemplu, febra hectică este un tip de febră care apare tipic după-amiază, în caz de tuberculoză pulmonară;

hedonism - tendinţă exagerată în căutarea plăcerii întâlnită în special în stările maniacale;

Hegar (dilatatoare) - instrumente metalice tubulare, cu diametre gradate progresiv, de la 4 la 24 mm, utilizate pentru dilataţia extemporanee a colului uterin;

Hegar (semnul lui) - semn precoce de sarcină, detectabil între săptămânile 6- 12 de sarcină, folosită în trecut înainte de apariţia testelor modeme de sarcină. La examenul vaginal, în caz de sarcină, se constată imbibiţia şi ramolirea istmului uterin care; permite mobilizarea cu uşurinţă a corpului uterin pe col;

Heimlich (manevra) - manevră de urgenţă pentru degajarea căilor aeriene ale unei persoane care se asfixiază, de obiectul care le blochează. Salvatorul se aşază în spatele pacientului, îi înconjoară abdomenul cu braţele, poziţionând pumnul uneia dintre mâini puţin deasupra ombilicului, apoi se apasă puternic cu o mişcare brusca în sus; dacă este nevoie, se poate repeta;

helc-, helco - element de compunere care introduce în termeni referirea la un ulcer. De exemplu, helcologie (studiul sistematic al ulceraţiilor de diverse cauze);

Helicobacter - gen de bacterii flagelate, Gram-negative. Specia Helicobacter pylori (în trecut numită Campylobacter pylori) se găseşte în mucoasa gastrică. Apare la majoritatea persoanelor de vârstă mijlocie şi produce gastrite progresive. Este aproape invariabil prezentă în ulcerele duodenale şi, de obicei, în cele gastrice. Eradicarea ei din organism (folosind diverse combinaţii antibiotice şi medicamente antisecretorii) este o etapă importantă în vindecarea ulcerului gastro-duodenal. Se pare că Helicobacter pylori este implicată, de asemenea, în apariţia unor forme de cancer gastric şi în unele boli cardiace.

helicotrema - deschidere îngustă între scala vestibuli şi scala tympani la vârful cohleei;

helio - element de compunere care introduce în termeni referirea la soare;

helioterapie - metodă de tratament prin expunere progresivă la radiaţiile solare;

helix - relief delimitând marginea superioară, anterioară şi posterioară a pavilionului auricular (pinna);

Heller (sindromul) - boală psihică rară, întâlnită în copilărie. La debut, pot apărea doar tulburări de comportament, dar afecţiunea progresează către manifestări psihotice, ca de exemplu stereotipiile şi halucinaţiile, iar în final se ajunge la demenţă. Nu a fost decelată nici o cauză fizică a acestei boli; ea evoluează către incapacitate severă şi moarte. Sinonim: psihoză dezintegrativă;

Heller (testul) - test pentru decelarea prezenţei proteinelor în urină. Într-un tub de testare se pune aceeaşi cantitate de urină şi acid nitric pur. Dacă se formează un inel alb la suprafaţa de contact a celor două lichide, înseamnă că este prezentă albumina. Totuşi, un rezultat similar se poate obţine dacă urina conţine unele medicamente sau este foarte concentrată. Un inel maro închis indică prezenţa unei cantităţi mari de sulfat idoxil de potasiu în urină;

HELLP (sindromul) (Haemolysis, Elevated Liver enzymes, and Low Platelet count) - complicaţie gravă care apare la gravidele cu preeclampsie uşoară. Are simptome variabile abdominale şi sistemice. Cauza este necunoscută. Se caracterizează prin hemoliză, enzime hepatice crescute şi număr de trombocite scăzut. Constituie o urgenţă. Naşterea trebuie să se producă prin cea mai eficientă metodă;

Helly (lichidul) - amestec de dicromat de potasiu, sulfat de sodiu, clorură de mercur, formaldehidă şi apă distilată, folosit pentru păstrarea măduvei osoase;

helmint - încrengătură a viermilor paraziţi, care cuprinde viermii laţi (Plathelminthes) şi viermii cilindrici (Nomathelminthes);

helmintiază - afecţiune determinată de infestarea cu viermi paraziţi (helminţi);

helmintologie - ştiinţa care se ocupă cu studiul complex al viermilor paraziţi şi neparaziţi;

hem - fracţiunea prostetică - neproteică a hemoglobinei. Este un complex fier-porfirină care conferă globulelor roşii culoarea caracteristică. Legătura cu globina se stabileşte prin intermediul grupelor carboxilice ale lanţurilor laterale propionice ale hemului. Sinteza hemului se face în mitocondrii. Legătura dintre fier şi protoporfirină - faza de desăvârşire a sintezei hemului - se face prin intermediul unei enzime: hemosintetaza;

hem -, hemato -, hemo - element de compunere care introduce în termeni referirea la sânge. De exemplu, hematogeneza (formare a), hemofobie (teama de);

hemaglutinare - alipirea în grămezi a hematiilor provenite de la diverse specii de animale sub acţiunea unor substanţe. Este cauzată de reacţia acticorp-antigen sau de unele virusuri sau substanţe;

hemaglutinoinhibare - împiedicarea hemaglutinării de către anticorpi specifici sau de inhibitori nespecifici;

hemangioblastom - tumoră localizată în special în creier sau măduva spinării, dezvoltată în vasele sangvine din meninge sau creier. Adesea se asociază cu feocromotocitomul şi siringomielia. Sinonim: tumora Lindau;

hemangiom - tumoră benignă constituită dintr-o hiperplazie şi ectazie a vaselor sangvine. Adesea, poate fi un tip de nev pigmentar congenital; nevangiomul cavernos este un exemplu;

hemartroză - efuziune de sânge într-o articulaţie, de cele mai multe ori localizată în cavitatea articulară a genunchiului. În general, hemartroza survine după un traumatism sau poate apărea spontan, în unele boli de sânge cum ar fi hemofilia. Se caracterizează printr-o tumefiere şi durere a articulaţiei respective. Tratamentul constă în imobilizare, repaus şi comprese reci pe articulaţia afectată. De asemenea, trebuie tratată boala de sânge subiacentă (dacă există). Puncţia articulaţiei cu extragerea sângelui poate ameliora durerea;

hematemeză - vărsătură cu sânge de origine digestivă. Sângele poate fi înghiţit ca urmare a unei sângerări la nivelul cavităţii nazale sau după amigdalectomie, dar cauzele cele mai frecvente sunt ruptura varicelor esofagiene din cauza hipertensiunii portale la un pacient cu ciroză hepatică, ulcer gastro-duodenal şi gastritele hemoragice. Dacă se pierde mult sânge, este nevoie de transfuzii cu sânge. Dacă hemoragia nu se opreşte spontan, trebuie oprită prin coagularea punctelor hemoragice cu ajutorul laserului sau prin injectarea de adrenalină sau prin sclerozare, toate aceste tehnici se realizează pe cale endoscopică;

hemathidroză - eliminare prin glandele sudoripare a unor mici cantităţi de sânge, fenomen întâlnit foarte rar în stările infecţioase grave, purpure etc. Sinonime: haematohidrosis, haemathidrosis, hamahidrosis, sudor sanguineus;

hematină - grupare prostetică a methemoglobinei, cu o structură heterociclică tetrapirolică şi prezentând un atom de fier trivalent în fiecare moleculă; corespondentul conţinând fier bivalent este hemul din a cărui oxidare rezultă hematina;

hematinic - medicament care creşte cantitatea de hemoglobină din sânge; de exemplu, sulfatul feros sau alţi compuşi care conţin fier. Aceste medicamente sunt folosite adesea în combinaţii cu vitamine şi acid folic, în prevenirea şi tratamentul anemiilor prin deficit de fier. În mod particular, sunt utilizate în prevenirea anemiei de sarcină. Ca efecte adverse pot apărea tulburările digestive;

hematocel - acumulare de sânge într-o cavitate, ţesut sau organ, simulând o tumoră. Hematocelul testicular este o hemoragie în tunica vaginală a testiculului ca urmare a unui traumatism sau a unei periorhite sau perifuniculite hemoragice;

Hematocelul pelvian - este o colecţie sangvină închistată în pelvis. La femeie, în majoritatea cazurilor, este situat retrouterin. Apare, de obicei, printr-o hemoragie a trompei uterine, în sarcina extrauterină;

hematochist - chist care conţine sânge;

hematocolpos - masă pseudotumorală formată de retenţia sângelui menstrual în vagin, în cazuri de imperforaţie a himenujui sau de atrezie a orificiului vulvar;

hematocrit - determinarea masei eritrocitare într-un volum dat de sânge. Principiul constă din centrifugarea rapidă şi de durată suficientă a unei cantităţi de sânge recoltată pe anticoagulant şi citirea cifrei la limita dintre masa eritrocitară şi plasma supernatantă. Cifra indică volumul masei eritrocitare în 100 ml sânge total. Valorile medii normale sunt: la bărbaţi 45%, iar la femei 41%. Reprezintă un parametru foarte important în diagnosticul şi evoluţia şocului hemoragic. Sinonim: volumul masei eritrocitare;

hematodermie - denumire generică pentru afecţiunile sistemului hematopoietic, însoţite de manifestări cutanate;

hematofag (în parazitologie) - insectă sau vierme parazit care se hrăneşte cu sânge;

hematogenic - 1. relativ la producerea sângelui sau a componentelor acestuia; hematopoietic; 2. produs în, originar din sau transportat de sânge;

hematologie - ramură a biologiei şi patologiei care se ocupă de morfofizio-patologia sângelui şi a organelor hematopoietice, precum şi de bolile acestora;

hematom - colecţie de sânge într-un organ sau ţesut, apărută ca urmare a unei hemoragii. Factorii cauzali cel mai des întâlniţi sunt traumatismele, afecţiunile vaselor sangvine sau tulburările de coagulare a sângelui;

Hematomul extradural - este o colecţie de sânge între bolta craniană şi dura mater; apare consecutiv unei lovituri pe acea parte a capului, manifestându-se prin cefalee, tulburări de conştienţă (somnolenţă, comă), uneori hemiplegie;

Hematomul subdural - este o colecţie de sânge în interiorul meningelor. Poate fi acut, ca o consecinţă a unui traumatism grav cranian, caracterizat prin tulburări ale conştienţei şi semne neurologice (paralizie etc.), sau cronic, ca urmare a unui traumatism benign, manifestările (cefalee, tulburări psihice, tulburări ale mersului, tulburări de orbire) instalându-se după săptămâni sau luni de la traumatism;

Hematomul intracerebral - poate fi consecinţa unui traumatism cranian grav, dar mai frecvent este datorat bolii ateromatoase a arterelor cerebrale şi hipertensiunii arteriale care duce la hemoragie intracranlană;

Hematomul retroplacentar - este o efuziune anormală de sânge care poate apărea în timpul sarcinii, între placentă şi peretele uterului;

hematom perianal (hemoroizi externi) - varicozităţi ale venelor plexului hemoroidal, localizate sub linia dinţată. De obicei, se vindecă spontan, dar uneori se pot rupe. Foarte rar, se poate
forma un abces. Dacă durerea continuă, se poate exciza;

hematometru - destinderea uterului prin retenţia sângelui menstrual, întâlnită în atreziile colului uterin sau în aplaziile totale ale vaginului;

hematomielie - hemoragie intramedulară cu caracter masiv sau sub formă de mici hemoragii punctiforme, survenind în urma unei traumatism medular sau a unei decompresiuni bruşte;

hematopoieză - totalitatea proceselor implicate în formarea şi dezvoltarea celulelor sangvine, care are loc pe tot parcursul vieţii, înlocuind celulele îmbătrânite (care sunt îndepărtate din circulaţie). La adultul sănătos, hematopoieza are loc în măduva osoasă, dar în viaţa embrionară, ca şi în unele boli, hematopoieza se produce şi în alte organe (hematopoieza extramedulară). Sinonim: hemopoieză;

hematoporfîrină - substanţă de culoare roşu-închis, uneori purpurică, rezultată din degradarea hemoglobinei, ca produs de descompunere a hemului;

hematorahie - hemoragie în canalul medular;

hematoxilină - compus cristalin incolor extras din Haematoxylon campechianum şi care este utilizat în diferite coloraţii histologice. Prin oxidare este convertită la hemateină, care colorează în albastru unele părţi ale celulelor, în special nucleii. Hematoxilina ferică Heidenhain este folosită pentru colorarea secţiunilor care trebuie fotografiate. hematoză proces fiziologic care permite transformarea, în plămâni, a sângelui venos încărcat cu dioxid de carbon în sânge arterial încărcat cu oxigen;

hematurie - prezenţa sângelui în urină. Hematuria macroscopică (francă) este evidentă, la examenul cu ochiul liber; Hematuria microscopică este evidentă numai la examenul microscopic al sedimentului urinar, prin apariţia a mai mult de 3 hematii pe câmp sau a mai mult de 1.000.000 hematii/24 ore. Hematuria este un simptom foarte important deoarece se poate asocia cu carcinomul cu celule de tranziţie, mai frecvent la nivelul vezicii urinare, şi cu cancerul renal. Poate fi datorată, de asemenea, infecţiilor de tract urinar, litiazei renale sau unor forme de glomerulonefrită;

hemi (în medicină) - element de compunere care introduce în termeni referirea la jumătatea dreaptă sau stângă a corpului. De exemplu, hemianestezia (anestezia unei jumătăţi a corpului);

hemiacromatopsie - pierderea capacităţii de percepere a culorilor într-o jumătate de câmp vizual;

hemianopsie - pierdere a vederii pe o jumătate de câmp vizual. Cel mai comun tip este hemianopsia omonimă, cu pierderea funcţiei în jumătatea dreaptă sau stângă a ambelor câmpuri vizuale, de partea opusă zonei afectate. Este, de obicei, provocată de o tumoră cerebrală sau un accident vascular cerebral. Tratamentul este cel al leziunii primitive. Leziunile supra- sau subchiasmatice (de exemplu, tumora hipofizară) distrug filetele nervoase provenite din jumătatea internă (nazală) a ambelor retine, rezultând deficite ale câmpurilor vizuale temporale (hemianopsie bitemporală). Alteori, apar deficite ale câmpurilor nazale (hemianopsie binazală). Foarte rar, se poate produce o pierdere a vederii în jumătatea superioară sau în cea inferioară a câmpului vizual (hemianopsie în cadran superior sau în cadran inferior). Sinonim: hemianopie;

hemianopsie în cadran - pierderea unui sfert din câmpul vizual: superior nazal (supero-intern), temporal superior (supero-exterin), nazal inferior (inferointern) sau temporal inferior (inferoextem);

hemiartroplastie - înlocuirea unei singure epifize dintr-o articulaţie, care se practică în tratamentul unor fracturi de şold sau de umăr;

hemibalism - mişcări violente, continue, proximale, limitate la o jumătate a corpului, de obicei afectând mai mult membrul superior decât cel inferior. Este produs de o leziune, de obicei un infarct în nucleul subtalamus Luys contralateral. Deşi invalidant, hemibalismul este, de obicei, autolimitant, durând 6-8 săptămâni. Tratamentul cu neuroleptice este deseori eficient;

hemicolectomie - rezecţie chirurgicală a aproximativ jumătate din colon (intestinul gros), de obicei în dreapta (hemicolectomie dreaptă), cu unirea ulterioară a ileonului cu colonul transvers. Se efectuează pentru boli ale ileonului terminal (cum este boala Crohn) sau ale cecumului sau ale colonului ascendent (cum sunt neoplasmele sau boala Crohn);

hemicranie - 1. cefalee care afectează o jumătate de craniu, frecvent întâlnită în migrenă; 2. anencefalie incompletă (parţială);

hemicraniosis - hiperostoză facială unilaterală;

hemiepilepsie - epilepsie unilaterală;

hemihipertrofie - afecţiune în care o parte a corpului este mai mare decât cealaltă. Adesea este benignă, dar se poate asocia cu nefroblastomul;

hemimelie - dezvoltare incompletă sau absenţa congenitală a jumătăţii distale a unei extremităţi. Uneori, doar unul dintre cele două oase ale antebraţului (radius şi ulna) sau ale gambei (tibia şi peroneul) pot fi afectate;

hemină - compus clorhidric al hemului, rezultat din încălzirea oxihemoglobinei cu acid acetic glacial şi o cantitate minimă de clorură de sodiu. Cristalele de hemină, numite şi cristalele Teichmann, se folosesc în medicina legală ca test de decelare a sângelui în petele suspecte. Sinonim: clorhidrat de hematină;

hemiplegie - paralizie musculară a unei jumătăţi de corp. Este determinată de afectarea emisferei cerebrale contralaterale (opuse). Sinonim: hemipareză;

hemirachischisis - rachischisis fără hernie spinală;

hemisacralizare - fuziunea vertebrei a cincea lombare doar pe o latură cu osul sacrum;

hemizigot - individ diploid, care are pe un locus dat o singură genă şi nu două. Indivizii XY sunt hemizigoţi, deoarece pe cromozomul Y nu se găseşte nici una dintre genele prezente pe cromozomul X, indiferent dacă acestea se transmit dominant sau recesiv. Sinonim: haplozigot;

hemocitometru - aparat pentru determinarea numărului de eritrocite dintr-un volum anumit de sânge. Astăzi este înlocuit cu aparatura electronică de numărare a celulelor;

hemoconcentraţie - creşterea volumului eritrocitelor pe unitatea de volum de sânge, precum şi raportat la volumul sangvin total; se însoţeşte de un volum sangvin total normal sau scăzut, cu scăderea volumului plasmatic. Poate apărea în afecţiunile în care există o pierdere severă de apă din organism;