hepatotoxic - agent cu efect distrugător, toxic asupra celulelor hepatice. Unele medicamente, cum ar fi paracetamolul, pot determina afectarea ficatului la doze mari sau în administrarea prelungită;

hept-, hepta - element de compunere care introduce în termeni referirea la cifra şapte;

HER2 (Human Epidermal Growth Factor Receptor 2) - proteină care apare în cantităţi mari la suprafaţa celulelor tumorale în formele de cancer la sân cu malignitate crescută. Acţionează ca un receptor pentru factorul epidermic de creştere, care influenţează creşterea şi proliferarea tumorii;

hermafrodit - individ care are gonade de ambele sexe sau în ale cărui organe sexuale există atât celule ovariene, cât şi testiculare. Hermafrodiţii umani sunt foarte rari;

hernie - ieşirea sub învelişurile organismului a unuia sau mai multor viscere printr-un orificiu normal sau accidental creat în peretele conţinătorului; Hernia inghinală este hernia al cărui sac urmează traiectul canalului inghinal. Hernia inghinală completă este hernia în care sacul herniar depăşeşte orificiul extern al canalului inghinal. Hernia inghinală directă este hernia inghinală al cărui sac pătrunde în canalul inghinal prin orificiul fosetei inghinale mijlocii; Hernia scrotală este hernia inghinală al cărui sac a ajuns la nivelul scrotului. Hernia femurală (crurală) este hernia al cărui sac iese din cavitatea abdominală pe sub arcada crurală, la partea sa medială. Hernia diafragmatică reprezintă trecerea viscerelor abdominale în torace printr-o soluţie de continuitate a diafragmului; poate fi congenitală sau dobândită. Cel mai frecvent tip de hernie diafragmatică este hernia hiatală, în care stomacul trece complet sau parţial în cavitatea toracică printr-un orificiu (hiatus). Se poate asocia cu refluxul gastro-esofagian. Hernia ombilicală (sau exomphalos) reprezintă protruzia organelor abdominale la nivelul inelului ombilical, datorată unui defect în dezvoltarea embrionară. Este prezentă la naştere şi se poate trata chirurgical. Herniile se pot complica prin imposibilitatea reducerii la poziţia normală (hernie ireductibilă), sau poate deveni încarcerată (tumefierea şi fixarea în sacul herniar) sau se poate strangula (întreruperea circulaţiei sangvine; apar durerea şi eventual gangrena). Tratamentul cel mai indicat, în special dacă au apărut complicaţii, este cel chirurgical.

hernie „en glissade" - tip de hernie inghinală în care un element „alunecă" în raport cu structurile din sac;

hernie „în pantalon" - tip de hernie inghinală în care există un sac inghinal obişnuit şi încă un al doilea sac, care comunică cu primul. Se mai numeşte hernia „în bisac" şi, de obicei, este congenitală;

hernio - element de compunere care introduce în termeni referirea la o hernie;

hernioplastie - intervenţie chirurgicală pentru tratarea herniei în care se face plastia orificiul ui herniar cu un material de sutură. Există două tipuri de intervenţie. Operaţia Shouldice (sutura strat cu strat) sau operaţia Lichtenstein (inserţia unei meşe de polipropilenă);

herniorafie - intervenţie chirurgicală pentru cura herniei, care se desfăşoară sub anestezie locală, locoregională (peridurală) sau generală. De obicei, se practică prin intermediul unui laparoscop;

herniotomie - excizie chirurgicală a sacului herniar; primul stadiu al tratamentului chirurgical al herniei. La copii şi tineri cu sistemul muscular bine dezvoltat este suficientă pentru cura unei hernii;

heroină - pulbere cristalină albă, derivat sintetic al morfinei, mai toxică decât aceasta, dar cu durată mai scurtă de acţiune; are efecte analgezice mai puternice, asociate cu stare de euforie intensă, producând obişnuinţă, greu de tratat şi cu recidive numeroase. Este utilizată în medicină (ca diamorphine) pentru tratarea durerilor severe. Sinonim: diacetilmorfină;

heroinism - heroinomanie (toxicomanie, obişnuinţă la heroină);

herpangină - infecţie acută virală, ce apare epidemic sau sporadic, în special vara, mai ales la copii, care la debut prezintă febră asociată cu stare generală alterată, leziuni veziculare şi uneori ulcerative, situate pe mucoasa vălului palatin şi pe zona tonsilară şi având evoluţie benignă, durând 2-5 zile. Sinonime: faringita aftoasă, faringita veziculară;

herpes - boală infecţioasă, contagioasă şi recurentă, produsă de virusul Herpes simplex. Virusul se transmite prin contact direct cu leziunile. Primo-infecţia dă naştere la reacţii inflamatorii (înroşire urmată de vezicule). Virusul rămâne apoi prezent în ganglionii nervoşi, ceea ce antrenează reapariţia bolii întotdeauna în acelaşi loc; Herpesul bucal este cauzat de virusul Herpes simplex tip I. Se manifestă prin apariţia de vezicule pline cu un lichid transparent, localizate în jurul gurii şi nasului. Veziculele se sparg, lăsând în urma lor o crustă gălbuie, care cade în mai puţin de o săptămână fără a lăsa cicatrice. Herpesul genital este produs de virusul Herpes simplex II; este o boală cu transmitere sexuală. Se manifestă prin apariţia pe organele genitale, uneori şi în regiune ano-rectală, a unei senzaţii de arsură, urmată de apariţia veziculelor, care se sparg lăsând în urmă ulceraţii. De asemenea, virusul herpes simplex poate afecta şi conjunctiva. Herpesul zoster (zona zoster) este produs de virusul varicelo-zosterian, care produce şi varicela. După varicelă, virusul rămâne cantonat în ganglionii nervoşi ai rahisului sau ai nervilor cranieni. În unele cazuri, atunci când se produce o scădere a capacităţii de apărare a organismului, virusul poate să se reactiveze afectând dermatomul corespunzător nervului. Poate afecta ramura oftalmică a nervului trigemen (zona zoster oftalmică), nervii cervicali, nervul bucofaringian etc. Boala poate lăsa sechele (algiile postzosteriene), în special la persoanele în vârstă. Tratamentul herpesului se face cu medicamente antivirale (cum cir fi aciclovirul) şi analgezice;

herpesvirus - virus ADN care produce infecţii latente la animale şi oameni. Herpesvirusurile produc herpes şi varicelă. De asemenea, în acest grup intră citomegalovirusul şi virusul Epstein-Barr. Herpesvirus simiae (virus B) produce la maimuţă o infecţie similară celei produse de herpes simplex, care transmisă la om produce encefalita fatală;

hertz - unitate din sistemul internaţional de unităţi (SI) care măsoară frecvenţa; este egală cu un ciclu pe secundă. Simbol: Hz;

hetero - element de compunere care introduce în termeni sensul de diferit, altul;

heteroacuzare - denunţarea unui delict sau a unei crime reale sau imaginare;

heteroaglutinină - anticorp aglutinant existent în sânge, care are proprietatea de a aglutina hematiile sau celulele altor specii de animale;

heteroanticorp - anticorp corespunzător unui antigen provenit de la o specie diferită de cea a organismului la care există anticorpul;

heterocromatină - fracţiune din cromatină care nu are acelaşi ciclu de condensare-decoridensare cu restul materialului cromozomial. Această particularitate se manifestă printr-o colorare diferită;

heterocromie - diferenţă de colorare privind două părţi ale unei structuri sau două structuri care sunt identice în mod normal. Heterocromia iriană reprezintă diferenţa de culoare a irisului între cei doi ochi;

heterocromozom - 1. cromozom de sex X; 2. unul dintre cei doi cromozomi X ai unui organism XX care în interfază formează cromatina sexuală;

heterofiază - infestarea intestinului subţire de către viermele parazit Heterophyes heterophyes. Omul se infestează prin consumul de peşte crud sau incomplet preparat termic, care conţine larve de viermi. Prezenţa în intestinul subţire a viermilor adulţi poate provoca dureri abdominale şi diaree; dacă ouăle ajung la creier, măduva spinării sau cord (prin fluxul sangvin) pot produce leziuni grave. În tratamentul infestaţiei, se foloseşte tetracloretilenul;

heteroforie - strabism latent, dezechilibru oculo-motor cu tendinţă mare de fuzionare. În circumstanţe normale, ambii ochi lucrează împreună şi privesc simultan în acelaşi punct, dar dacă un ochi este acoperit, el nu Se mai aliniază cu celălalt ochi. Dacă este descoperit, el. revine la poziţia iniţială. Multe persoane au un mic grad de heteroforie, cunoscut sub numele de exoforie, în care ochiul acoperit se întoarce spre exterior, în afara nasului. Adesea, heteroforia produce astenopie datorită efortului inconştient pentru a păstra cei doi ochi aliniaţi;

heterogamie - 1. unirea a doi gameţi diferiţi din punct de vedere morfologic şi fiziologic; 2. condiţia ca un organism să prezintă două feluri de reproducere, sexuată şi partenogenetică; 3. căsătorie între indivizi diferiţi fizic care are drept urmare creşterea heterozigoţiei;

Heterophyes - gen de viermi paraziţi in familia Helerophydeae, clasa Trematoda, întâlniţi în special în Egipt şi Extremul Orient. Paraziţii adulţi din specia Heterophyes heterophyes trăiesc în intestinul subţire al omului şi al animalelor care se alimentează cu peşti; la oameni, viermii pot produce simptome grave. Viermii au două gazde intermediare: un melc şi chefalul;

heteroplazie - formarea unui ţesut patologic pe seama unui ţesut sănătos; elementele neoformate diferă de predecesoarele lor;

heteroploidie - stare de asimetrie numerică a cromozomilor care nu reprezintă un multiplu al numărului haploid;

heteropsie - inegalitate a vederii la cei doi ochi;

heterosexual - caracter care aparţine sexului opus;

heterotaxis - poziţie anormală sau transpoziţie a organelor;

heteroterapie - terapie nespecifică; tratamentul unei afecţiuni cu mijloace care sunt specifice altor afecţiuni, cu care nu au nici o legătură aparentă;

heterotonie - labilitate de tensiune sau tonus;

heterotopie - ectopie, prezenţă a unui organ sau părţi de organ într-o parte a corpului unde, în mod normal, este absent;

heterotrof - caracterul unui organism de a nu fi capabil să-şi sintetizeze componentele celulare proprii pornind de la substanţe minerale, având nevoie, ca sursă de carbon şi azot, de un compus organic mai mult sau mai puţin complex. Majoritatea organismelor heterotrofe sunt chemoheterotrofe, adică ele folosesc compuşi organici ca sursă de energie. Acest grup include majoritatea bacteriilor, toate animalele şi fungii;

heterozigot - individ diploid care are pe un locus specific două gene diferite, de obicei una normală şi una patologică. Pe acelaşi locus se pot găsi două sau mai multe alele normale sau mutante;

heterozis (heterosis) - superioritate selectivă a heterozigoţilor, tradusă printr-o creştere a fertilităţii, a dimensiunilor corporale, a adaptabilităţii, a productivităţii etc. Apare la descendenţii rezultaţi din încrucişarea a două organisme (linii) genetic deosebite. Este întotdeauna asociat cu heterozigoţia. Este determinat, uneori, de o singură pereche de gene situate pe un singur locus, chiar de gene care, în formă homozigotă, au efecte letale; alteori, de interacţiunea unor regiuni cromozomiale care acţionează ca supergene.

hexa - element de compunere care introduce în termeni referirea la cifra şase;

hexachlorophene (hexaclorophane) - dezinfectant asemănător fenolului, folosit sub formă de pudră pentru prevenirea şi tratamentul infecţiilor cutanate stafilococice;

hexaclorciclohexan (HCH) - insecticid de contact, organoclorurat, pulbere cristalină solubilă în solvenţi organici, cu acţiune convulsivantă; ingerat accidental produce hipertensiune arterială, bradicardie, ataxie, tremurături, convulsii, paralizii;

hexacromie - capacitatea de a distinge doar şase dintre cele şapte culori ale spectrului, excepţie fiind culoarea indigo. Majoritatea persoanelor nu pot distinge culoarea indigo dintre violet şi albastru;

hexahidrat de clorură de aluminiu - antiperspirant puternic folosit în tratamentul bolilor asociate cu transpiraţie abundentă. Se aplică pe tegumente sub formă de soluţii şi poate determina iritaţii locale;

hexokinază - enzimă care catalizează transformarea glucozei în glucozo-6- fosfat, primul stadiu al glicolizei;

hexozamină - amină derivată din carbohidratul hexoză. Glucozamina şi galactozamina sunt cele mai importante hexozamine;

hexoză - carbohidrat simplu care conţine şase atomi de carbon. Hexozele sunt carbohidraţii cel mai frecvent întâlniţi în alimente. Cea mai importantă hexoză este glucoza;

hial -, hialo - element de compunere care introduce în termeni sensul de translucid, asemănător cu sticla;

hialin - substanţă omogenă, clară, fără structură, întâlnită în mod normal în matricea cartilajului, corpul vitros, coloidul glandei tiroide etc.; este întâlnită patologic în degenerarea ţesutului conjunctiv, celulelor epiteliale, în formele de degenerare mucinoasă şi coloidală etc.;

hialită - inflamaţia umorii vitroase;

hialoză stelată - afecţiune degenerativă, cunoscută în trecut ca hialită stelată, în care apar depozite de calciu în suspensie în umoarea vitroasă. Apare frecvent la persoanele vârstnice şi nu afectează vederea;

hialuronat - sare a acidului hialuronic;

hialuronidază - enzimă mucolitică prezentă în testicul, spermă, ţesut conjunctiv, secretată de numeroase bacterii (streptococi, pneumococi, clostridii etc.) şi care acţionează depolimerizând acidul hialuronic din ţesuturi, ceea ce are ca rezultat reducerea viscozităţii substanţei fundamentale. Hialuronidaza are un rol important în infecţii, favorizând difuziunea procesului infecţios;

hiatus (hiat) - termen utilizat în anatomie, desemnând un spaţiu sau o deschidere; Hiatus adductorius (hiatus tendineus) este interstiţiul întâlnit la inserţia muşchiului adductor magnus; hiatus aorticus este deschiderea din diafragm prin care trece aorta; hiatus saphenus (fossa ovalis fasciae latae) este deschidere în fascia lata prin care trece marea venă safenă;

Hib (vaccin) - vaccin care oferă protecţie împotriva infecţiilor cu bacteria Haemophilus influenzae tip B (Hib). Înainte de introducerea acestui vaccin în Marea Britanie în anul 1992, Hib era cea mai frecventă cauză de meningită la copiii mai mici de doi ani. Vaccinul se administrează la vârsta de două, trei şi patru luni;

hibrid - individ rezultat din încrucişarea a doi indivizi genetic deosebiţi, din aceeaşi specie sau din specii diferite. Hibrizii intraspecifici sunt fertili, cei interspecifici pot fi fertili, sterili sau semisterili; hibridizare in situ cu markeri fluorescenţi (FTSH - fluorescence in situ hybridization) - metodă care permite identificarea genelor în cromozomi. Cromozomii dintr-o celulă sunt etalaţi într-un preparat obţinut cu cromozomi metafazici. Se utilizează o probă de ADN marcată, ce poate fi detectată cu un anticorp fluorescent. FISH oferă rezultate rapide şi uşor de analizat la microscopul cu fluorescentă. Această metodă este utilizată pentru detectarea şi localizarea mutaţiilor genetice şi a anomaliilor cromozomiale;

Hickman (cateter) - canulă fină din plastic, cel mai frecvent pentru inserarea în vena subclavie la nivelul gâtului, în scopul administrării de medicamente sau al recoltării de sânge. Cateterul este tunelizat câţiva centimetri sub tegument pentru a preveni contaminarea sângelui. Se foloseşte în special la pacienţii care necesită chimioterapie pe termen lung, administrată injectabil (de exemplu, fluorouracil);

hidatidă - chist veziculos rotund, care se poate forma în diferite ţesuturi din organism ca urmare a prezenţei larvelor de Echinococcus. Această tenie (Echinococcus granulosus) provoacă formarea unui chist hidatic unilocular care conţine mai multe chisturi mici în interior, de mărime variabilă, mărginită de un perete gros (capsulă fibroasă) şi umplută cu un lichid mai mult sau mai puţin limpede. Echinococcus multilocularis provoacă formarea de chisturi multiple de mici dimensiuni grupate (hidatida alveolară) care nu sunt delimitate de o capsulă fibroasă;

hidr-, hidro - element de compunere care introduce în termeni referirea la apă, lichide. De exemplu, hidropoiesis (formarea de);

hidradenom - adenom sudoripar. Poate fdi: eruptiv, fistulos vegetant, verucos fistulovegetant. Sinonim: siringadenom;

hidralazină - medicament vasodilatator folosit, de obicei, în asociere cu diuretice în tratamentul hipertensiunii arteriale. Se administrează pe cale bucală sau injectabilă; efectele sale adverse, incluzând tahicardie, cefalee, lipotimii.şi tulburări digestive, apar în special la doze mari;

hidramnios - afecţiune caracterizată prin creşterea excesivă a cantităţii de lichid amniotic, după săptămâna a 20-a de sarcină. Uterul se măreşte în volum, devine infiltrat, ceea ce duce la respiraţie dificilă şi exces de lichid în ţesuturi; Hidramniosul se asociază frecvent cu sarcina gemelară sau cu malformaţii fetale, de exemplu anencefalie. Diagnosticul este confirmat prin ecografie. Sinonim: hidramnion;

hidrartroza - revărsare seroasă într-o cavitate articulară, ca urmare a unei inflamaţii sau unui traumatism local. Cel mai frecvent, apare la articulaţia genunchiului şi este recidivantă. În unele cazuri, mai târziu, poate apărea artrita reumatoidă. Sinonim: hidartroză, hidrops articular;

hidremie - creşterea componentei lichide a sângelui;

hidrocalicoză - dilataţie sau distensie a calicelor renale, cel mai adesea asociată cu hidronefroza; se pune în evidenţă prin ecografie sau urografie intravenoasă. Sinonim: caliectasis;

hidrocefalie - sindrom caracterizat prin acumularea de lichid cefalo-rahidian aflat în stare de tensiune în cutia craniană. În copilărie, datorită suturilor cerebrale care nu sunt complet sudate, hidrocefalia duce la mărirea dimensiunilor craniului; La adulţi, hidrocefalia duce la creşterea presiunii intracraniene, având drept consecinţă apariţia stării de somnolenţă şi vărsături. Hidrocefalia poate fi produsă de o obstrucţie a fluxului lichidian cefalorahidian la nivelul ventriculilor cerebrali sau datorită unei insuficienţe a reabsorbţiei în sinusurile cerebrale. Spina bifida poate fi asociată cu apariţia hidrocefaliei în copilărie. Tratamentul implică tratarea cauzei subiacente şi, dacă este necesar, devierea excesului de lichid cefalorahidian în cavitatea abdominală, unde este absorbit. Această deviere se realizează printr-un şunt ventriculo-peritoneai sau ventriculo-atrial. hidrocel epanşament seros format fie în vaginala testiculară (hidrocel simplu), fie în conductul vaginoperitoneal neobliterat (hidrocel congenital). Această afecţiune, caracterizată prin mărirea nedureroasă a scrotului, se tratează chirurgical prin drenajul lichidului sau prin extirparea sacului;

hidroclorotiazidă - diuretic tiazidic folosit în tratamentul retenţiei de lichide (edem) şi al hipertensiunii arteriale. Se administrează pe cale bucală; efectele sale adverse includ: tulburări digestive, reacţii cutanate şi ameţeli;

hidrocortizon - preparat farmaceutic din hormonul steroidian cortrizol. Hidrocortizonul se utilizează în tratamentul insuficienţei corticosuprarenaliene (boala Addison) şi al afecţiunilor inflamatorii, alergice sau reumatice (de exemplu: artrita reumatoidă, colitele, eczemele etc.). Se poate administra pe cale bucală, injectabilă sau sub formă de creme, unguente, picături pentru ochi sau otice. Posibilele efecte adverse ale terapiei cu hidrocortizon includ: ulcerul gastro-duodenal, afectarea osoasă sau musculară, oprirea creşterii la copii şi semne ale sindromului Cushing;