iradiere - 1. proces prin care un corp este supus acţiunii unor radiaţii ionizante în scop terapeutic, diagnostic sau accidental; 2. difuziunea unui impuls de la o zonă la alta;
ireductibil - incapabil să revină la poziţia normală, de exemplu o hernie;
irid-, irido - element de compunere care introduce în termeni referirea la iris sau la un cerc colorat;
iridectomie - secţionarea unei porţiuni din iris;
iridencleisis - intervenţie chirurgicală pentru glaucom, care constă din inclavarea a două lambouri iriene într-o plagă sclerocorneeană;
irideremie - absenţa congenitală a irisului;
iridociclită - inflamaţia irisului şi a corpul ciliar;
iridodializă - separarea sau ruperea (traumatică sau chirurgicală) a irisului de la inserţia sa;
iridodonesis - mişcări tremurătoare ale irisului prin lipsa de suport a cristalinului; se observă în luxaţia cristalinului sau afakie;
iridoplegie - paralizia sfincterului pupiIar al irisului, de obicei asociată cu cicloplegie, fiind rezultatul unui traumatism, iriflamaţiei sau utilizării instilaţiilor oculare cu medicamente pupilo-dilatatoare. În caz de traumatism, pupila este de obicei dilatată şi reacţionează lent la lumină sau medicamente;
iridoptosis - prolaps al irisului;
iridoschizis - atrofia stromei irisului;
iridotomie - intervenţie chirurgicală care constă din secţionarea irisului utilizând un bisturiu sau laser YAG;
irigare - metodă de curăţare a plăgilor sau organelor cavitare cu un jet continuu de apă sau o soluţie medicamentoasă. De exemplu, metoda se foloseşte pentru tractul gastro-intestinal, înaintea unei intervenţii chirurgicale;
iris - disc circular, parte a uveei oculare, suspendat în umoarea apoasă prin corpul ciliar; suprafaţa sa posterioară rămâne pe cristalin, separând camerele anterioară şi posterioară; partea centrală prezintă o perforaţie circulară, numită pupilă. Este alcătuit dintr-o stromă conjunctivă, acoperită anterior de epiteliu şi posterior de o foiţă pigmentară care reprezintă partea iridiană a retinei. Două fâşii de celule musculare netede controlează dimensiunile pupilei: una circulară, situată în marginea pupilară, formând sfincterul pupilei, şi alta, situată radial, dilatatorul pupilei;
iris bombă - anormalitate a ochiului în care irisul bombează în faţă spre cornee, datorită presiunii exercitate de umoarea apoasă în spatele irisului când trecerea acesteia prin pupilă spre camera anterioară este blocată (glaucom prin blocarea pupilei);
iritabilitate (în fiziologie) - proprietatea unor ţesuturi de a reacţiona la un stimul; de exemplu celulele nervoase, care generează şi transmit impulsuri electrice, şi celulele musculare care se contractă când sunt stimulate de către impulsul nervos;
iritant - orice substanţă care produce iritaţia ţesuturilor (de la urzici, care produc durere şi tumefacţie, la gazele lacrimogene). Iritaţia cronică cu diferite substanţe chimice poate duce la apariţia dermatitelor;
irită - inflamaţia irisului;
ischemie - deficit circulator local prin micşorarea afluxului de sânge la teritoriul respectiv, datorită unui obstacol în circulaţie (spasm, obturaţie, compresie etc.). Ischemia muşchiului cardiac produce angină pectorală. Ischemia muşchilor gambei în timpul mersului (producând claudicaţia intermitentă) sau în repaus (producând durere de repaus) este frecventă la pacienţii vârstnici cu ateroscleroză la nivelul sau distal de punctul unde aorta se împarte în arterele iliace;
ischi-, ischio - element de compunere care introduce în termeni referirea la ischium sau şold;
ischium - osul care formează partea inferioară a osului coxal;
ischiurie - retenţie de urină;
isometheptene - medicament simpatomimetic utilizat în tratamentul migrenelor, în combinaţie cu paracetamolul. Se administrează pe cale bucală; un posibil efect advers este ameţeala;
isotretinoin - medicament asemănător vitaminei A, utilizat în tratamentul acneei severe care nu răspunde la alte tratamente. Se administrează pe cale bucală sau local. Posibilele sale efecte adverse includ: uscarea tegumentului, epistaxis, inflamarea pleoapelor şi a buzelor, dureri musculare, articulare şi abdominale, diaree şi tulburări de vedere;
isteric - 1. în trecut, descria un simptom care nu era datorat unei boli organice, care se producea involuntar. Aceste simptome isterice sunt caracteristice tulburării de conversie; 2. descrierea unui tip de tulburare de personalitate caracterizată prin instabilitate şi superficialitate a sentimentelor, şi prin tendinţa de manipulare în relaţiile interpersonale;
isterie - afecţiune care în trecut era considerată o formă de nevroză caracterizată prin instabilitate emoţională, sentimente de represie, disociaţie, unele simptome fizice şi vulnerabilitate la sugestie. Existau recunoscute doar două tipuri: isterie de conversie, cunoscută astăzi ca tulburarea. de conversie, şi isteria disociativă, cunoscută astăzi ca tulburare disociativă. Sinonim: histerie;
istm (isthmus) - denumire generică în anatomie pentru gâtul sau partea îngustată a unu organ. De exemplu, isthmus glandulae thyroideae este partea transversală subţire, petraheală, a tiroidei, care uneşte lobii săi laterali; isthmus faucium este trecerea dintre cavitatea bucală şi faringe, delimitată superior de vălul palatin, lateral de arcurile palatine şi inferior de baza limbii;
-ită, -itis - sufix care indică prezenţa unei inflamaţii la nivelul unui organ, ţesut etc. De exemplu, artrita (inflamaţia unei articulaţii), peritonita (inflamaţia peritoneului);
itraconazole - medicament antifungic, administrat în perfuzie sau pe cale bucală, în tratamentul diverselor infecţii fungice, cum ar fi candidozele sau dermatomicozele. Efectele sale adverse includ: greţuri şi dureri abdominale;
ivermectin - medicament utilizat în tratamentul oncocercozei. Acţionează prin distrugerea formelor imature (microfilarii) ale parazitului. De asemenea, este utilizat în tratamentul strongiloidiazei şi al scabiei. Se administrează pe cale bucală; efectele sale adverse, care nu sunt grave, includ: prurit şi hipertrofia ganglionilor limfatici;
Ixodes - gen de căpuşe din familia Ixodidae, clasa Arachnida, larg răspândite în natură. Unele specii sunt responsabile în transmiterea bolii Lyme, tularemiei, tifosului Queensland şi encefalitei ruseşti de primăvară-vară. Muşcătura anumitor specii poate provoca paralizie, cauzată de toxina prezentă în saliva căpuşei;
ixodiasis - orice boală produsă de prezenţa căpuşelor. Sinonim: ixodiază;
Ixodidae - familie de căpuşe;
izo - element de compunere care introduce în termeni sensul de: 1. egal, asemănător cu, la fel; 2. prefix care indică un izomer al unei substanţe chimice;
izoaglutinină - tip de anticorp care apare în mod natural în plasmă şi care produce aglutinarea eritrocitelor pe diferite grupe. Sinonim: izohemaglutinină;
izoaglutinogen - antigen de pe suprafaţa eritrocitelor care reacţionează cu o izoaglutinină din plasma sangvină, producându-se aglutinarea;
izoanticorp - anticorp care apare doar la anumiţi indivizi ai unei specii şi care acţionează împotriva componentelor ţesuturilor străine ale unui individ din aceeaşi specie;
izoantigen - substanţă antigenică ce apare doar la unii indivizi ai unei specii; de exemplu, antigenele sistemului HLA sunt izoantigene;
izodactilie - malformaţie congenitală în care degetele de la mâini sau de la picioare au aceeaşi lungime;
izoenzimă - formă a unei enzime care catalizează acelaşi tip de reacţie, dar are câteva diferenţe fizice şi imunologice. Izoenzimele dehidrogenazei, oxidazelor, transaminazelor, fosfatazelor şi ale enzimelor proteolitice sunt cele cunoscute până astăzi. Sinonim: izozimă, izoferment;
izoimunizare - dezvoltarea anticorpilor (izoanticorpi) la un individ împotriva antigenelor provenite de la un individ din aceeaşi specie;
izolare - 1. acţiune epidemiologică prin care o persoană bolnavă sau purtătoare de germeni este separată de celelalte persoane, pe o durată de timp variabilă cu perioada de contagiozitate a bolii respective, cu scopul de a întrerupe lanţul de transmitere a infecţiei. 2. (în chirurgie) separarea unei structuri de cele din jur prin utilizarea unor instrumente chirurgicale;
izolator de salivă (în stomatologie) - folie de cauciuc folosită pentru izolarea unuia sau mai multor dinţi pe durata tratamentului stomatologic;
izoleucină - aminoacid esenţial;
izomerază - enzimă care catalizează transformarea unui izomer al unui compus într-altul;
izometropie - putere egală de refracţie a ambilor globi oculari;
izomorfism - condiţie în care există o asemănare în formă sau structură a două sau mai multe obiecte. Poate exista la orice nivel structural, de la molecule la organismul întreg;
izoniazidă - medicament utilizat în tratamentul tuberculozei, administrat de obicei pe cale bucală. Deoarece bacilii tuberculozei devin rapid rezistenţi la izoniazidă, aceasta se administrează frecvent în asociaţie cu alte antibiotice; Efectele sale adverse includ: tulburări digestive şi uscarea mucoasei bucale; dozele mari sau tratamentul prelungit pot produce inflamarea nervilor, care poate fi combătută prin includerea piridoxinei (vitamina B6) în preparat. Sinonime: INH, hidrazida acidului izonicotinic;
izopren - hidrocarbură nesaturată, monomer de bază în sinteza cauciucului pe cale naturală şi industrială (cauciuc poliizoprenic). Izoprenul intră în compoziţia terpenelor şi a pigmenţilor carotenoizi, dintre care fac parte provitaminele A şi vitamina A. Sinonim: 2- metil-( 1,3)-butadienă;
izoprenalină - medicament simpatomimetic care stimulează cordul şi care este utilizat în tratamentul afecţiunilor cardiace ce presupun reducerea activităţii cardiace. Se administrează injectabil; efectele sale adverse pot fi: tahicardie, palpitaţii, dureri toracice, ameţeli şi sincopa;
izopter - linie care uneşte punctele câmpului vizual ce corespund aceleiaşi sensibilităţi retiniene;
izorefracturie - condiţie în care se elimină o urină finală cu refractivitate constantă, aproximativ egală cu aceea a plasmei dezalbuminate;
izoritmie - termen utilizat în cardiologie, pentru fenomenele care apar şi se repetă cu acelaşi ritm;
izosorbid dinitrat - medicament utilizat în tratamentul anginei pectorale; acţionează prin relaxarea muşchilor netezi arteriali şi venoşi, producând vasodilataţie. Se administrează pe cale bucală (tablete care se sug sau se pun sublingual pentru a se dizolva), sub formă de spray (sublingual sau pe piele) sau injectabil. Efectele sale adverse includ: cefalee, înroşirea feţei, ameţeli şi hipotensiune;
izostenurie - incapacitatea rinichilor de a produce fie urină concentrată, fie diluată. Apare în stadiul final a insuficienţei renale;
izotonic - 1. termen prin care se arată caracterul unui lichid sau soluţii de a avea o presiune osmotică egală cu aceea a unei alte soluţii, luată ca referinţă; 2. descrie muşchii care au tonicitatea egală;
izotopi - elemente chimice care au acelaşi număr de ordine în tabloul lui Mendeleev, dar diferă între ele prin greutate atomică. Ele au acelaşi număr de protoni (elemente încărcate pozitiv) în nucleu, dar numărul de neutroni este diferit, care le conferă mase (greutăţi) atomice diferite. Izotopii radioactivi sunt izotopii unui element radioactiv. Emit radiaţii alfa, beta sau gamma. Unii dintre ei pot fi produşi artificial prin bombardarea unui element cu neutroni. Aceştia se numesc radionuclizi şi sunt utilizaţi pe scară largă în radioterapie pentru tratamentul cancerului;
izotrop - proprietatea unui corp de a se comporta la fel în toate direcţiile din punct de vedere optic datorită faptului că îi lipseşte o organizare sistematică a traiectoriei electronului de legătură. Gazele, lichidele, ca şi corpurile solide amorfe sunt în starea lor naturală continuu izotrope;
izoterme - 1. homeoterme; 2. linii care unesc valorile de reacţie ale mai multor sisteme ce îşi desfăşoară activitatea la aceeaşi temperatură;
izotermie - stare caracterizată prin menţinerea temperaturii în limite constante. Izotermia cutanată este un simptom care constă din existenţa aceleiaşi temperaturi pe toate punctele cercetate pe suprafaţa tegumentară; poate fi întâlnit uneori în boala Basedow;
izotermognozie - sensibilitate patologică în care durerea, frigul etc.sunt percepute ca senzaţie de căldură;
izotiocianat - compus organic, ester al acidului izotiocianic, care conţine radicalul anionic S=C=N-(5). Izotiocianatul de fluoresceină este o substanţă fluorescentă; poate cupla cu un ser imun şi este folosită în detectarea antigenului viral specific în celule prin metoda imunofluorescenţei, permiţând o identificare rapidă a virusului respectiv;
Jacobson (organul lui) - formaţiune mică, sacciformă, situată în peretele cavităţii nazale. La om nu este dezvoltată şi nu are funcţie, dar la animalele inferioare (de exemplu, şerpi) este organul major al olfacţiei. Sinonim: organul vomero-nazal;
Jacquemier (semnul lui) - coloraţie albăstruie sau roşiatică a vaginului; poate fi un semn al unei posibile sarcini;
Jaeger (tabelul lui) - tabel cu un text tipărit de diferite dimensiuni, utilizat pentru testarea acuităţii vizuale de aproape. Sinonim: optotip;
jamais vu - una dintre manifestările epilepsiei de lob temporal, în care există-sentimentul de necunoaştere a mediului familiar;
Janeway (leziunea) - leziune hemoragică (eritematoasă) observată în unele cazuri de endocardită bacteriană, care apare pe palmă sau pe talpă;
Jarisch-Herxheimer (reacţia) - exacerbarea simptomelor sifilisului care poate apărea la debutul terapiei cu antibiotice a bolii. Efectele sunt tranzitorii şi dispar fără tratament. Sinonim: reacţia Herxheimer;
jejun - segment al intestinului subţire, situat între duoden şi ileum, reprezentând aproximativ 2/5 din întregul intestin subţire. Sinonim: jejunum;
jejun-, jejuno - element de compunere care introduce în termeni referirea la jejun;
jejunectomie - rezecţie chirurgicală a unei părţi sau a întregului jejun;
jejunoileostomie - intervenţie chirurgicală în care jejunul este legat la ileum când fie porţiunea terminală a jejunului, fie porţiunea proximală a ileumului sunt rezecate sau trebuie să fie ocolite. De obicei, este efectuată pentru anumite boli intestinale (de exemplu, boala Crohn). În trecut, era folosită pentru tratamentul obezităţii, dar astăzi este abandonată datorită efectelor secundare serioase.
jejunostomie - intervenţie chirurgicală în care jejunul este deschis la peretele abdominal, putându-se insera un cateter în jejun, prin care, pentru o perioadă scurtă de timp, se pot introduce alimente sau alte substanţe;
jejunotomie - incizie chirurgicală a jejunului pentru a putea inspecta interiorul sau pentru a scoate ceva din acesta;
Jod-Basedow (fenomenul) - ansamblu de simptome care includ: erupţii tegumentare, conjunctivită, inflamaţia glandelor salivare şi hipertiroidism, datorită ingestiei unei cantităţi mari de iod;
joncţiune (în anatomie) - punctul în care două ţesuturi sau structuri diferite intră în contact;
joncţiune cervico-vaginală - zonă a colulului uterin la nivelul căreia epiteliul de tip scuamos care căptuşeşte porţiunea vaginală a acestuia se continuă cu epiteliul columnar, care căptuşeşte
mucoasa canalului cervical (endocervix);
joncţiune neuromusculară - legătura fibrei nervoase cu fibra musculară. Transmiterea excitaţiei de la nerv la fibră musculară este mediată chimic de substanţa acetilcolină produsă de terminaţiile butonate ale nervului pătruns în joncţiunea neuromusculară. Sinonim-, placă motorie, joncţiune mioneuronală;
joule - unitate din sistemul internaţional de unităţi (SI) pentru măsurarea energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de o forţă de 1 newton când îşi deplasează punctul de aplicaţie pe direcţia sa cu 1 metru. Simbol: J;
jugular - termen care se referă la vena jugulară sau la gât;
jugum (în anatomie) - creastă sau şanţ care leagă două părţi ale unui os;
jurământul lui Hippocrate - jurământul pe care îl face un medic prin care se obligă să urmeze codul de comportament şi practică al medicului Hippocrates (460-370 î.e.n.), supranumit „părintele medicinei", şi al studenţilor de la Şcoala de Medicină din Cos;
juxta - element de compunere care introduce în termeni sensul de aproape, proximitate. De exemplu: juxta-articular (în apropierea unei articulaţii);
Kahn (reacţia) - test pentru diagnosticarea sifilisului, în care sunt detectaţi anticorpii specifici bolii într-o probă de sânge a pacientului suspectat, cu ajutorul reacţiei de precipitare. Nu este un test extrem de fidel;
kala-azar - boală tropicală produsă de protozoarul Leishmania donovani. Parazitul, care este transmis la om de puricele de nisip, invadează sistemul limfatic, splina şi măduva hematoformatoare; Simptomele includ spleno- şi hepatomegalie cu apariţia de leziuni la nivelul acestora, anemie, leucopenie, pierdere în greutate şi febră neregulată. Boala este frecventă în Asia, America de Sud, regiunile mediteraneene şi în Africa. Medicamentele care conţin antimoniu şi suplimentar pentamidină, sunt utilizate în tratamentul acestei afecţiuni potenţial fatale. Sinonime: leishmaniaza viscerală, febra Dumdum;
kalicreină - enzimă care se găseşte în sânge şi în fluidele organismului, şi care acţionează asupra unor globuline plasmatice pentru a produce bradikinina şi kalidina;
kallidin - polipeptid natural care conţine 10 aminoacizi. Este un puternic vasodilatator şi produce contracţia muşchilor netezi. Se formează în sânge în anumite afecţiuni;
Kallmann (sindromul) - afecţiune congenitală care este cea mai frecventă formă de insuficienţă gonadotropinică izolată; este asociată cu hipotrofia lobilor olfactivi, cauzând anosmia. Sindromul este cauzat de deleţie a braţului scurt al cromozomului X. Pacienţii prezintă adesea o pubertate întârziată, asociată cu ihtioză, retard mental, obezitate, tulburări renale, anormalităţi ale scheletului şi testicule necoborâte; aceste manifestări sunt foarte variabile;
Kaposi (sarcomul) - tumoră malignă care se dezvoltă din celulele endoteliale ale vaselor sangvine tegumentare; se caracterizează prin apariţia de placarde sau noduli roşietici, care apoi devin maronii. Este frecventă în Africa, dar foarte rară în ţările civilizate, cu excepţia pacienţilor cu SIDA. Tumora se dezvoltă lent; tratamentul de elecţie pentru leziunile localizate este radioterapia; pentru boala metastazată, eficientă este chimioterapia;