laser (termen abreviat de la engl. light amplification by stimulated emission of radiation) - instrument care produce un fascicul foarte subţire de radiaţii luminoase cu energie foarte înaltă. În chirurgie, laserul poate fi utilizat pentru a opera pe arii extrem de mici. De exemplu, laserul poate fi utilizat pentru dezobstruarea arterelor coronare sau pentru excizia nevilor pigmentări. Diferitele tipuri de laser sunt utilizate în chirurgia oculară pentru operaţii pe cornee, retină, cristalin. De asemenea, laserul este utilizat în neoplazia intraepitelială cervicală si în ablatia endometrială;
laser-argon - tip de laser care produce o rază luminoasă intensă, folosit în special în chirurgia oculară pentru tratamentul afecţiunilor retinei (de exemplu, în retinopatia diabetică) sau al glaucomului (trabeculoplastia cu laser-argon);
laser excimer - tip de laser folosit pentru aplatizarea ţesutului corneean central prin fotoablaţie. Laserul excimer utilizează un amestec gazos cu fluorură de argon pentru a crea energia sub formă de ultraviolete, capabilă să rupă punţile intermoleculare cu precizie submicronică. Fiecare pulsaţie a laserului înlătură 0,25 microni de ţesut corneean. Această metodă este utilizată în tratarea miopiei, a astigmatismului sau pentru îndepărtarea ţesuturilor bolnave de pe suprafaţa corneeană (de exemplu, calcificări);
LASIK (laser in situ keratomileusis) - keratomileusis cu laser in situ: tehnică de chirurgie oculară cu laser, utilizată pentru a corecta atât miopia, cât şi hipermetropia; se creează o langhetă de ţesut corneean cu ajutorul microkeratotomului, care este întoarsă înapoi, iar patul stromal este sculptat cu ajutorul laserului excimer. Langheta aderă strâns la patul stromal fără a mai necesita suturi. Recuperarea vederii este rapidă;
Lassa (febra) - infecţie virală sistemică gravă produsă de un arenavirus, care afectează mai multe viscere, dar respectă sistemul nervos central. Este răspândită în vestul Africii Centrale. După o perioadă de incubaţie de 3-21 zile, apar cefalee, febră înaltă, dificultăţi la deglutiţie. În aproximativ 50% din cazuri apare decesul prin insuficienţă renală sau cardiacă. Tratamentul este de corectare a dezechilibrului hidroelectrolitic şi administrarea de ribavirină, care se pare că este activă pe virusul cauzator;
latah - modalitate de comportament întâlnită în anumite culturi;
lavaj - introducere de lichid (apă sau o soluţie medicamentoasă) într-un organ cavitar, de exemplu colonul sau stomacul. În caz de ocluzie intestinală, lavajul se poate face în timpul intervenţiei chirurgicale. Sinonim: spălătură;
lavaj bronhoalveolar (BAL-bronchoalveolar lavage) - metodă de obţinere de material celular din plămâni, care este folosită în mod special în investigarea şi monitorizarea bolilor de plămâni şi în investigarea infiltratelor pulmonare la pacienţii imunodepresaţi. Examinarea celulelor din lichidul de lavaj poate ajuta la identificarea cauzelor bolilor pulmonare. Asocierea examenului citologic şi microbiologic are o rată înaltă de acurateţe în diagnosticul pneumoniei cu Pneumocystis carinii;
lavaj colonic - irigare a colonului pentru eliminarea conţinutului, cu ajutorul unor clisme abundente, utilizând apă simplă sau apă cu săpun sau alte substanţe;
lateral - 1. situat sau relativ la o parte a unui organ sau organism; 2. (în anatomie) legat de o regiune sau parte a corpului situată la depărtare de planul median; 3. (în radiologie) în plan sagital;
latero - element de compunere care introduce în termeni sensul de extrem, lateral;
latirism - afecţiune caracterizată prin paralizii, produsă de consumul de grăunţe de latir (Latthyrus sativus), o specie de mazăre furajeră. Începe de obicei cu tremurături, crampe şi contracturi în membrele inferioare, după care se instalează rapid o parapareză spastică, fără tulburări de sensibilitate, însoţită de tulburări urinare. Cu excepţia cazurilor foarte uşoare, nu se realizează recuperarea completă, în ciuda administrării unei diete adecvate şi a fizioterapiei;
laudanum - soluţie hidroalcoolică ce conţine morfină 1%, preparată prin macerarea opiumului. În trecut, era folosită ca analgezic narcotic, administrat pe cale bucală;
Laurence-Moon-Biedl (sindromul) - afecţiune autosomal-recesivă, caracterizată prin obezitate, statură mică. retard mental, retinită pigmentară şi. variabil, insuficienţă gonadală;
larva (pl. larvae) (în parazitologie) - stadiu din evoluţia artropodelor sau a unor viermi paraziţi, care urmează după acela de ou. Se prezintă sub diferite forme şi mărimi. În unele cazuri, larvele reprezintă forma sub care parazitul pătrunde în organismul uman;
larva migrans cutanata - infestaţie cutanată produsă în principal de Ancylostoma braziliense, parazit al câinilor şi pisicilor. Ouăle sunt depozitate pe pământ, în fecalele câinelui sau ale pisicii. Larvele persistă în pământul cald şi umed sau în nisip, şi penetrează pielea neprotejată care contactează solul. Infecţia implică cel mai frecvent picioarele, gambele, fesele sau spatele. Pe măsură ce parazitul se îngroapă în epiderm, produce un treneu de inflamaţie subţire ca un fir, sinuos. Pruritul este intens. Neurodermita şi infecţia bacteriană pot complica leziunea serpinginoasă iniţială;
larynx (laringe) - organul fonaţiei, prin care trece aerul de la faringe la trahee. Este situat între trahee şi baza limbii. Este format dintr-o serie de cartilaje nepereche (tiroid, cricoid şi epiglotic), şi din 3 perechi de cartilaje (aritenoide, corniculate şi cuneiforme), toate fiind căptuşite de o mucoasă şi mişcate de muşchii laringelui. Mucoasa este, pe fiecare parte, ridicată de două pliuri transverse, care constituie corzile vocale, cele superioare fiind false, cele inferioare fiind adevăratele corzi vocale. Spaţiul dintre corzile vocale este numit glottis, iar marginile sale alcătuiesc rima glottidis;
lavaj diagnostic peritoneal - instilare de ser fiziologic în cavitatea abdominală şi aspirarea lui ulterioară, după câteva minute. Dacă lichidul aspirat este sangvinolent, aceasta indică o hemoragie abdominală. Este un procedeu de diagnostic la pacienţii traumatizaţi;
laxativ - substanţă utilizată pentru a stimula şi a spori frecvenţa evacuării scaunelor (se mai numeşte catartic sau purgativ) sau pentru a provoca eliminarea unor scaune moi. Cele mai comune laxative sunt stimulante (de exemplu, bisacody], senna şi derivaţii săi); laxative osmotice (de exemplu, sărurile de magneziu, lactuloză); şi metilceluloza, tărâţele de ispaghula, precum şi alţi agenţi înmuietori;
legătură de hidrogen - legătură electrostatică slabă, formată prin legarea unui atom de hidrogen cu doi atomi electronegativi (de exemplu: azot sau oxigen). Numărul mare de legături de hidrogen din proteine şi acizi nucleici sunt responsabile de menţinerea stabilităţii structurii moleculare a compuşilor;
lecitinază - enzimă care se găseşte în intestinul subţire şi care catalizează descompunerea lecitinei în glicerol, acizi graşi, acid fosforic şi colină;
lecitine - grup de fosfolipide care reprezintă un constituent important al membranei celulare şi care sunt implicate în metabolismul lipidelor la nivelul ficatului. Un exemplu este fosfatidil-colină. Lecitinele sunt prezente în surfactant, care apare în ţesutul pulmonar fetal. Raportul lecitină/sfingomielină (raportul L/S) este utilizat în măsurarea maturităţii plămânului fetal. Un raport mai mic de 2 indică un risc înalt de sindrom de detresă respiratorie. În asemenea cazuri, poate fi administrat cortizon pentru a stimula maturizarea plămânului fetal şi, astfel, a reduce riscul de apariţie a acestui sindrom la nou-născut;
leflunomide - medicament imuno-supresiv utilizat în tratamentul artritei reumatoide care nu răspunde la metotrexat sau la alte medicamente antireumatice. Se administrează pe cale bucală; efectele sale adverse includ: tulburări sangvine grave cauzate de afectarea funcţiei măduvei osoase;
Legg-Calve-Perthes (boala) - necroză aseptică idiopatică a epifizei capului femural. Se manifestă mai ales la băieţi între 5 şi 10 ani, fiind cea mai frecventă dintre osteocondroze. De obicei, este unilaterală. Simptomele majore constau în dureri în articulaţia şoldului şi tulburări de mers, de obicei cu un debut gradat şi cu progresie lentă. Mişcările articulare sunt limitate şi musculatura coapsei se poate atrofia. Radiografia evidenţiază iniţial aplatizarea şi, mai târziu, fragmentarea capului femural, care conţine zone de transparenţă şi de scleroză. Tratamentul ortopedic include repaus prelungit la pat, tracţiuni mobile, şi contenţia capului femural prin aparat gipsat şi atele în abducţie. Unii autori recomandă osteotomie subtrohanteriană cu fixare internă şi mobilizare precoce;
Leigh (sindromul) - afecţiune metabolică rară, care afectează mişcările şi dezvoltarea. Copiii afectaţi sunt la început normali, dar ulterior apar tulburările de echilibru şi de coordonare. Nu se cunoaşte un tratament până în prezent;
leio - element de compunere care introduce în termeni referirea la structuri cu aspect neted. De exemplu, leiodermie (piele anormal de netedă);
Le Fort (clasificarea) - clasificare a fracturilor maxilarului superior (maxilei) şi orbitei. Tipul I implică doar maxilarul superior, tipul II implică şi orbita anterioară, iar tipul III orbita posterioară;
Leber (amauroza congenitală) - afecţiune ereditară (autosomal recesivă), care produce pierderea vederii Ia sugari. Fundul de ochi apare normal la examinarea cu oftalmoscopul, dar la ERG apar modificări;
Leber (atrofia optică) - afecţiune ereditară rară, întâlnită la bărbaţii tineri, caracterizată prin pierderea rapidă a vederii centrale datorată unei degenerări neuroretiniene;
leiomiom - tumoră benignă a muşchiului neted. Cel mai frecvent apare la nivelul musculaturii uterine, dar poate fi întâlnit şi în tubul digestiv, pereţii vaselor sangvine etc. Se poate transforma malign;
leiomiosarcom - tumoră malignă a ţesutului muscular neted, mai frecventă la nivelul uterului, stomacului, intestinului subţire şi bazei vezicii urinare. Este, ca frecvenţă, al doilea tip de sarcom al ţesuturilor moi. Este rar întâlnită la copii, apărând cel mai frecvent la nivelul vezicii urinare, prostatei şi stomacului;
Leishmania - gen de protozoare flagelate din familia Tripanosomidae, clasa Flagellata-, există multe specii care provoacă boli la om. Evoluţia speciilor se face printr-o gazdă vertebrată (gazda principală) şi o gazdă nevertebrată (gazda secundară), care este o insectă hematofagă. La om, în special la pacienţii cu kala-azar, există structuri rotunde, de dimensiuni mici, neflagelate, numite corpi Leishman-Donovan (amastigoţi intracelulari) care se găsesc în celulele sistemului limfatic, ale splinei şi măduvei osoase. În insecta vector, protozoarul este lung şi flagelat;
leishmanioză - boală determinată de protozoare din specia Leishmania, întâlnite în zonele tropicale şi subtropicale, transmisă prin muştele de nisip (speciile Phlebotomus şi Lutzomya). Există două forme de leishmanioză: viscerală, în care sunt afectate organele interne, şi cutanata, care afectează tegumentele. Leishmanioza cutanată se prezintă sub mai multe forme, în funcţia de regiunea unde apare şi de specia de Leishmania implicată. În Asia este frecventă forma numită buton de orient. În America există mai multe forme de leishmanioză cutanată. Leishmanioza se tratează cu medicamente care conţin antimoniu;
lemniscus - cale senzorială secundară a sistemului nervos central, care de obicei începe în măduvă sau trunchiul cerebral şi se termină în talamus. Lemniscus lateralis (lemniscus acusticus sau panglica laterală Reil) este calea auditivă secundară, care provine din nucleul cohlear şi se termină în colicului inferior şi corpul geniculat medial; se încrucişează în corpul trape - zoid. Lemniscus medialis (lemniscus sensitivus sau panglica medială Reil) este un fascicul care ia naştere în nucleul gracil şi nucleul cuneat din bulb, şi se termină în nucleul ventral postero-lateral al talamusului;
lenticonus - deformaţie conică a cristalinului pe faţa anterioară sau posterioară a acestuia. De obicei, este congenitală;
lentigo (pl. lentigines) - pată pigmentară maro închis, care apare mai ales la vârstnici pe tegumentele expuse la lumină. Apare datorită sporirii numărului de melanocite în stratul bazai al epidermului (pistruii, prin contrast, nu sunt caracterizaţi prin sporirea numărului acestor celule). În lentigo maligna (sau lentigo Hutchinson), cu localizare de predilecţie pe obraji la persoanele în vârstă, aceste pete au un diametru de aproximativ 2 cm, cu pigmentaţie variabilă, cu tendinţă la creştere şi transformare malignă. Reprezintă un stadiu timpuriu al melanomului malign care nu se extinde profund;
lentilă - mediu transparent care reflectă razele luminoase. Lentila concavă deviază în afara axei optice razele paralele de la infinit, având curbura îndreptată înăuntru şi cu focar virtual (negativ); lentila convexă este o lentilă care focalizează razele luminoase de la infinit, având curbura îndreptată în afară şi cu focar pozitiv;
lentilă multifocală - lentilă a cărei rază de curbură este progresiv variabilă, făcând posibilă vederea la infinit şi distanţe intermediare până la vederea de aproape. Sinonim: lentilă omnifocală;
lentile acromatice - lentile care sunt proiectate special pentru utilizarea în ocularele microscoapelor şi ale altor instrumente optice. Ele dau imagini clare, neînceţoşate de franjuri colorate care sunt produse de lentilele normale (cauzate de scindarea luminii în diferite lungimi de undă şi, deci, în componentele culorilor);
lentile bifocale - lentile care au două tipuri de lentile: partea superioară este pentru vederea de departe, iar partea inferioară este pentru vederea de aproape. Există ochelari cu lentile bifocale şi lentile de contact bifocale;
lentile de contact - lentile care se aplică direct pe ochi, fiind separate de acesta doar printr-o lamă de fluid. Microlentilele corneene acoperă doar corneea. Lentilele de contact sunt utilizate în corectarea miopiei, hipermetropiei şi a altor vicii de refracţie. Lentile de contact pot fi rigide sau suple, în funcţie de materialul din care sunt confecţionate. Lentilele de contact dure au fost înlocuite de lentile de contact modeme, permeabile la gaz (GPCL - din fluorcarbon şi metacrilat de polimetil), care lasă oxigenul să treacă din atmosferă la cornee. Lentilele de contact asigură deseori o acuitate vizuală şi o vedere periferică mai bune ca cele date de ochelari;
lentile trifocale - lentile care sunt prevăzute cu trei segmente. Segmentul superior produce o imagine clară pentru obiectele aflate la distanţă; segmentul inferior este utilizat pentru cititul şi lucrul de aproape; porţiunea mijlocie este pentru distanţe intermediare. Muzicienii găsesc util, uneori, segmentul intermediar pentru cititul partiturilor în timpul concertelor;
lentoptosis - hernia cristalinului, leontiazis hipertrofie bilaterală simetrică a oaselor feţei şi ale craniului, dând aspect caracteristic de „cap de leu". Este o manifestare rară a bolii Paget; cauza nu este cunoscută. Denumire medicală: leontiasis ossea;
lepră - boală infecţioasă cronică, produsă de bacteria Mycobacterium lepare, care afectează pielea, mucoasele şi nervii. Este întâlnită mai ales în zonele tropicale şi se transmite prin contact direct. După o perioadă de incubaţie de 1-30 de ani, simptomele apar treptat, implicând mai ales pielea şi nervii. Lepra lepromatoasa (multibacilară) se caracterizează prin prezenţa de noduli cutanaţi simetrici sau placarde pline cu M. leprae şi neuropatie periferică distală. Se poate pierde pilozitatea cutanată; în cazurile grave apar pierderea sensibilităţii cutanate, slăbiciune musculară şi paralizii, care duc la desfigurări şi diformităţi. Tuberculoza este o complicaţie frecventă. Lepra tuberculoidă este o formă benignă, adesea autolimitantă, caracterizată prin apariţia a câtorva macule hipopigmentate, hipoestezice, cu limite bine definite. Lepra de graniţă se caracterizează prin prezenţa manifestărilor ambelor tipuri de lepră; lepra tuberculoidă şi cea de graniţă sunt cunoscute ca lepră paucibacilară. Ca şi tuberculoza, lepra trebuie tratată cu o combinaţie de medicamente antibacteriene, pentru a evita dezvoltarea rezistenţei la un singur medicament. OMS recomandă scheme polimedicamentoase în toate formele de lepră: o combinaţie de rifampicină şi dapsonă timp de 6 luni (în lepra paucibacilară), iar în lepra lepromatoasă se adaugă şi clofazimine, timp de 2 ani. Chirurgia plastică şi reconstructivă poate rezolva uneie dintre leziunile produse de lepră. In momentul de faţă se cercetează se testează un vaccin;
leprom - leziune elementară tipică a leprei, care se prezintă ca un tubercul infiltrat, de consistenţă fermă, de culoare roşie-brună-cenuşie şi care evoluează spre ramolire şi ulceraţie;
lepromină - extract preparat din ţesuturile leproase, care se utilizează ca antigen specific în testele cutanate pentru diagnosticarea leprei;
lept-, lepto - element de compunere care introduce în termeni sensul de subţire, delicat;
leptină - proteină produsă în celulele ţesutului adipos, a cărei acţiune este de a regla conţinutul în grăsune al organismului. Leptina serveşte ca semnal între ţesutul adipos şi arii ale creierului care controlează metabolismul energetic, influenţând greutatea corpului. Mutaţiile în gena ob, care codează leptina, sunt responsabile pentru unele cazuri de obezitate;
leptocit - celulă sangvină roşie (eritrocit) cu grosime redusă, dar cu diametrul mărit; prezintă o zonă centrală palidă, cu hemoglobina dispusă la periferie. Leptocitele apar în unele forme de anemie;
leptofonie - slăbire a vocii;
leptomeninge - denumire comună pentru arahnoida şi pia mater (straturile interne ale meningelui).
leptomeningită - inflamaţie a leptomeningelui la nivelul creierului sau măduvei spinării. Sinonim: piarahnită;
Leptospira - gen de bacterii din familia Treponematoceae, format din microorganisme de formă spiralată. Nu sunt vizibile la microscopul optic obişnuit; sunt mai bine vizibile la microscop pe fond întunecat. Specia patogenă pentru om este Leptospira icterohaemorrhagiae. care produce boala Weil, dar există numeroase alte specii patogene care produc simptome similare. Rezervorul de leptospire în natură este reprezentat de rozătoare, care fac o boală uşoară;
leptospiroză - boală infecţioasă provocată de bacterile din genul Leptospira (în special, Leptospira icterohaemorrhagiae), care apare la rozătoare, câini şi alte mamifere, şi care poate fi transmisă la oamenii care vin în contact cu aceste animale. Boala debutează cu febră înaltă şi cefalee; poate afecta ficatul (producând icter) sau rinichii (producând insuficienţă renală); în unele cazuri, poate apărea meningita. Sinonim: boala Weil;
leptoten - primul stadiu ai profazei meiotice în care cromatina se află sub formă de filamente subţiri cu cromomere bine individualizate, leresis afecţiune mentală caracterizată prin limbuţie. Este o manifestare a demenţei;
Leriche (sindromul) - afecţiune care apare la bărbaţi, caracterizată prin absenţa erecţiei penisului, asociată cu absenţa pulsului la artera femurală şi atrofia muşchilor fesieri. Este produsă prin ocluzia aortei abdominale şi a arterelor iliace;
lesbianism - variantă a homosexualismului, constând din relaţii sexuale între femei;
Lesch-Nyhan (boala) - afecţiune ereditară sex-linkată, produsă de un deficit enzimatic care duce la supraproducţia de acid uric. Băieţii afectaţi prezintă retard mental, spasticitate şi artrită gutoasă. De asemenea, prezintă compulsii de auto-mutilare;
letargie - somn profund, prelungit, însoţit de diminuarea funcţiilor vitale. Poate apărea în anumite boli (de exemplu, boala somnului, encefalita letargică) sau poate fi indusă prin hipnoză;
leucemie mieloidă - varietate de leucemie în care tipul de celulă sangvină care proliferează anormal îşi are originea în ţesutul hematopoietic (mieloid) din măduva osoasă. Leucemia mieloidă poate fi acută sau cronică, şi poate implica oricare dintre celulele produse de măduva roşie. Celulele sangvine ale pacienţilor cu leucemie mieloidă cronică prezintă o translocaţie reciprocă între cromozomii 9 şi 22, care duce la o scurtare a braţului lung al cromozomului 22 (acest cromozom anormal se numeşte cromozom Philadelphia). Caracteristicile moleculare ale acestei translocaţii au dus la dezvoltarea unei clase de medicamente care blochează efectele acestei anomalii;
leucină - aminoacid esenţial;
leucocidină - exotoxină bacteriană care are acţiune distructivă selectivă pe leucocite;
leucocit - celulă nucleată din sângele periferic. Sunt împărţite în trei mari categorii: granulocite, limfocite şi monocite, care sunt implicate în apărarea organismului împotriva substanţelor străine şi în producerea de anticorpi. În anumite boli, în sângele periferic apar diferite tipuri de astfel de celule, care majoritatea sunt forme imature. Sinonim: celulă albă sangvină;