limfocitoză - creşterea numărului de limfocite în sânge. Poate apărea într-o varietate de afecţiuni, cum ar fi leucemia limfocitară cronică sau infecţiile virale;

limfogranulomatoză veneriană - afecţiune cu transmitere sexuală, cauzată de Chlamydia, cel mai frecvent întâlnită în regiunile tropicale. Leziunea iniţială la nivelul organelor genitale (şancrul de inoculare) este urmată de tumefierea şi inflamarea ganglionilor limfatici inghinali; vasele limfatice din regiunea inghinală se obstruează putând supura şi fistuliza. Tratamentul precoce cu sulfamide sau tetraciclină este, de obicei, eficace;
limfocitoză - creşterea numărului de limfocite în sânge
limfokină - substanţă produsă de limfocite, care acţionează pe alte celule implicate în sistemul imun. Un exemplu este interlukina 2 (IL-2);

limfom - tumoră malignă a ganglionului limfatic, care include boala Hodgkin şi limfoamele non-hodgkiniene. Acestea sunt proliferări maligne ale celulelor limfoide în regiuni ale sistemului imun, incluzând ganglionii limfatici, măduva osoasă, splina, ficatul şi tractul gastro- intestinal, cu speranţă de supravieţuire de la câteva luni la câţiva ani. Simptomele includ: adenopatie periferică, pierdere în greutate, febră şi transpiraţii (acestea sunt numite şi "simptomele B"). Tratamentul se face cu chlorambucil sau o combinaţie de ciclofosfamidă, vincristin şi prednisolon, uneori cu adăugarea de doxorubicină şi/sau bleomicină; răspunsul la aceste medicamente este adesea bun. În boala localizată se poate utiliza radioterapia, urmată de administrarea de medicamente. Pacienţii care nu răspund la chimioterapie trebuie supuşi unui transplant de măduvă osoasă;

limfopenie - scăderea numărului de limfocite din sânge, care poate apărea într-o varietate de boli. Sinonim: limfocitopenie;

limfopoieză - procesul de formare a limfocitelor, care are loc în măduva hematopoietică, ca şi în ganglionii limfatici, splină, timus, pereţii intestinali. Celulele precursoare ale limfocitelor nu au fost încă bine identificate;

limforagie - scurgerea limfei printr-o ruptură a unui vas limfatic. Sinonim: limforee;

limfosarcom - denumire folosită în trecut pentru limfoamele non-hodgkiniene;

limfurie - prezenţa de limfa în urină;

liminal (în fiziologie) - relativ la un prag de percepţie;

liminometru - instrument de măsurare a intensităţii unui stimul suficient numai pentru producerea unui reflex;

limosis - foame anormală;

limoterapie - cură de foame sau de reducere substanţială a alimentaţiei;

limpezire (în microscopie) - procesul de îndepărtare a impurităţilor dintr-un preparat histologic după deshidratate, cu ajutorul unui agent de limpezire; Prin aceasta se creşte transparenţa preparatelor. Ca agenţi de limpezire se folosesc: xilen, ulei de cedru, benzonat de metil şi benzol, sau metil salicilat plus benzol;

linctus - preparat medicamentos administrat prin lingere (de exemplu pentru tratamentul tusei iritative);

lindină - ou de păduche sau de orice altă insectă parazită. Oul păduchelui de cap este strâns ataşat de firul de păr, în special pe cel localizat la ceafă. Lindinele au dimensiuni de aproximativ 0,8 x 0,3 mm. Se maturează în păduchi în 3-14 zile;

linea (pl. lineae) (în anatomie) - formaţiune anatomică oarecum dreaptă, deseori proeminentă, care uneşte alte structuri anatomice învecinate. De exemplu, linea alba este o intricare liniară tendinoasă pe linia mediană a abdomenului de la pubis la procesul xifoid; este formată dintr-un mănunchi de aponevroze ale muşchilor oblici şi transvers din ambele părţi, uniţi pe linia medio-ventrală; linea arcuata este marginea inferioară, curbă, a lamei interne a aponevrozei muşchiului oblic intern şi a muşchiului transvers abdominal, de unde aceştia nu mai acoperă suprafaţa posterioară a muşchiului drept abdominal; linea arcuata ossis ilii este porţiunea iliacă a liniei ileopectineale;

linezolid - antibiotic care face parte din clasa oxazolidonelor, o clasă nouă de antibiotice, active împotriva bacteriilor gram-pozitive, inclusiv MRSA. Este utilizat în tratamentul pneumoniei şi al infecţiilor ţesuturilor moi provocate de aceste microorganisme. Se administrează pe cale bucală sau în perfuzie intravenoasă. Cele mai frecvente efecte adverse sunt: cefalee, gust metalic în
gură, diaree şi greţuri;

lingual - care se referă, este situat aproape de sau seamănă cu limba. Suprafaţa linguală a dinţilor este cea adiacentă limbii;

lingula - structură anatomică în formă de limbă mică. Lingula cerebelli este lobul mic al vermisului, situat între vellum medullare anterius şi lobulus centralis cerebelli. Lingula mandibulae (Spina Spix) este un proces osos subţire proeminent, care înconjoară în parte foramen mandibulae. Lingula pulmonis sinistri este porţiunea inferioară a lobului pulmonar stâng, corespunzătoare lobului mijlociu al plămânului drept. Lingula sphenoidalis este o apofiză mică în formă de limbă, care se întinde în unghiul format de corpul sfenoidului şi fiecare din aripile sale mari:

liniment - preparat farmaceutic lichid sau semisolid cu aspect limpede sau lăptos, folosit pentru fricţiuni sau aplicaţii locale. De exemplu, linimentul oleocalcar conţine un amestec de ulei de in şi apă de calciu, folosit în tratamentul arsurilor;

lining (în stomatologie) - strat protector aplicat pe pereţii unei cavităţi dentare preparate, pentru protecţia termică şi la iritaţii, a pulpei dentare;

linită plastică - infiamaţie cu caracter proliferativ a submucoasei gastrice, care produce rigiditatea şi îngustarea stomacului. Diagnosticul prin endoscopie poate fi dificil, dar modificările radiologice sunt mult mai semnificative;

linkage (în genetică) - asociere a două sau mai multe gene nealele, în aşa fel încât se transmit ca o singură unitate, dacă nu intervine fenomenul de crossing-over;

lioenzimă - enzimă extracelulară;

liofllizare - metodă de fixare a probelor histologice, cu schimbări fizice şi chimice minime. Probele sunt introduse în izopentan răcit la - 190°C în aer lichid. Astfel, se fixează ţesuturile instantaneu, fără să se formeze cristale mari de gheaţă (care pot determina schimbări structurale). Apoi, ţesuturile sunt deshidratate în vid pentru aproximativ 72 de ore la -32,5°C. liothyronine medicament care conţine triiodotironină, hormon produs de glanda tiroidă, utilizat în tratamentul hipotiroidiilor. Se administrează pe cale bucală sau injectabilă; are efect rapid, dar de scurtă durată;

lip-, lipo - element de compunere care introduce în termeni referirea la: 1. lipide; 2. grăsime.
lipază enzimă produsă de către pancreas şi glandele din intestinul subţire, care catalizează descompunerea grăsimilor în glicerol şi acizi graşi în timpul digestiei. Sinonim: steapsină;

lipemie - prezenţa în sânge de cantităţi crescute de lipide. Sinonim - lipidemie;

lipide - substanţe organice componente ale materiei vii, care sunt solubile în solvenţi ca alcoolul sau cloroformul, dar insolubile în apă. Lipidele sunt constituenţi importanţi ai dietei nu numai datorită valorii lor energetice înalte, ci şi datorită faptului că unele vitamine şi acizi graşi esenţiali sunt asociate cu ele. Grupul include: grăsimile, steroizii, fosfolipidele şi glicolipidele;

lipidoză - orice tulburare a metabolismului lipidic în celule organismului. Lipidoza encefalică este o afecţiune familială care duce la acumularea de lipide în creier. Sinonim: lipoidoză;

lipitoare - denumire populară pentru viermii din genul Hirudo. Lipitorile se întâlnesc în pădurile tropicale, pe pajişti şi în apă. Unele specii parazite sug sângele de la animale şi oameni, muşcătura lor producând iritaţii şi, în unele cazuri, infecţii. Extrem de rar, pot fi înghiţite o dată cu apa, trec din cavitatea bucală în cea nazală şi provoacă epistaxis şi cefalee. O lipitoare poate fi desprinsă de pe gazdă prin aplicarea de sare; soluţia de calamină ameliorează iritaţia. În trecut, erau folosite pentru eliminarea de sânge; astăzi, unele specii, numite lipitori medicinale (Hirudo medicinalis) sunt utilizate în microchirurgie (de exemplu, pentru a înlocui un deget tăiat), pentru a reface vasele de sânge blocate. Saliva acestor specii şi a altora este studiată pentru substanţele anticoagulante pe care le conţine, ce pot fi utilizate în tratamentul şi prevenirea trombozelor;

lipoabsorbţie - tehnică de îndepărtare a ţesutului gras subcutanat nedorit utilizând un tub cu putere mare de absorbţie. Sinonim: liposucţie;

lipoatrofie - reacţie imună la injecţia cu insulină în apropiere de locul injectării, care apare ca o scobitură neestetică în ţesutul grăsos. Astăzi, este rar întâlnită datorită apariţiei tipurilor de insulină mult mai purificate;

lipocondrodistrofie - afecţiune caracterizată prin defecte congenitale multiple, care afectează metabolismul lipidelor, cartilajele şi oasele, tegumentul şi majoritatea organelor interne, ducând la retard mental, nanism şi diformităţi ale oaselor;

lipocrom - pigment liposolubil, de culoare galbenă. De exemplu, carotenul, pigmentul responsabil de culoarea gălbenuşului de ou şi a untului;

lipodistrofie - distrofie a ţesutului adipos subcutanat dintr-o zonă sau din tot organismul. Poate fi congenitală sau dobândită. Lipodistrofiile congenitale includ sindromul Kobberling-Dunnigan, o afecţiune autosomai dominantă, mai frecventă la femei, care prezintă distrofia ţesutului adipos a trunchiului, adesea însoţită de sindromul ovarelor polichistice; sindromul Seip-Beradinelli este o afecţiune autosomal recesivă, cu distrofie lipidică generalizată. Formele dobândite apar deseori după boli acute în copilărie şi pot cuprinde o zonă sau întreg organismul;

lipofuscină - pigment cafeniu cu suport lipidic, care apare frecvent în celulele muşchiului cardiac, nervoase şi hepatice; mod normal, este conţinut în lizozomi;

lipogeneză - procesul prin care glucoza şi alte substanţe, provenite de carbohidraţii din dietă, sunt transformate în organism, în acizi graşi;

lipogranulomatoză - anormalitate a metabolismului lipidic, care produce apariţia de noduli galbeni în tegument;

lipohipertrofie - depozitare locală de ţesut gras la locul injectării repetate de insulina, care este inestetică şi care încetineşte procesul de absorbţie a insulinei în organism. Este produsă de acţiunea locală a insulinei, care (printre altele) provoacă depunerea de grăsimi;

lipoliză - procesul prin care lipidele, în mod particular trigliceridele, sunt descompuse în constituenţii lor, acizi graşi, în organism cu ajutorul enzimei lipază;

lipom (lipoma, pl. lipomas, lipomata) - tumoră benignă frecventă, formată din ţesut adipos, în general bine delimitată, şi de consistenţă moale;

lipomatoză - denumire generică pentru afecţiuni sau sindroame în care este interesat ţesutul grăsos hipodermic;

lipopolizaharide - substanţe organice complexe, formate dintr-un compus lipidic şi unul polizaharidic. Lipopolizaharidele sunt constituenţi ai pereţilor celulari ai bacteriilor gram-negative şi sunt importante în determinarea proprietăţilor aritigenice ale acestor bacterii;

lipoproteină - substanţă chimică organică, prezentă în plasma sangvină şi limfă, fiind formată dintr-o proteină combinată cu un lipid (care poate fi colesterol, un triglicerid sau o fosfolipidă). Lipoproteinele au rol în transportul lipidelor în sânge şi limfă. Colesterolul este transportat în fluxul sangvin sub formă de lipoproteine cu densitate joasă (LDL-low-density lipoprotein); alte forme de lipoproteine sunt proteinele cu densitate înaltă (HDL-high-density lipoprotein), care transportă colesterolul de la ţesuturi la ficat, şi lipoproteinele cu densitate foarte înaltă (VLDL-very low density lipoprotein), care sunt precursorii LDL;

liposarcom - tumoră malignă rară a ţesutului adipos. Cel mai frecvent, se localizează la coapsă şi este rară sub vârsta de 30 de ani. Din punct de vedere histologic, există patru forme: bine diferenţiat, mixoid, pleomorfic şi liposarcomul cu celule rotunde. Cel mai adesea, tratamentul este chirurgical;

lipotrop - substanţă care previne acumularea de grăsimi în ficat prin stimularea transportului acizilor graşi de la ficat la ţesuturi sau prin accelerarea utilizării grăsimilor de către ficat; de exemplu, un factor lipotrop este aminoacidul metionină;

lipotropină - substanţă asemănătoare unui hormon secretată de glanda hipofiză anterioară, care stimulează transferul grăsimilor din depozite în circuitul sangvin;

lipozom - veziculă sau sac sferic microscopic (20-30 nm diametru), inclus în membrană, creat artificial în laborator prin adăugarea unei soluţii apoase la un gel fosfolipid. Membrana este asemănătoare membranei celulare şi întreaga veziculă este similară unui organit celular. Lipozomii pot fi încorporaţi în celulele vii şi pot fi utilizaţi la transportul medicamentelor relativ toxice în celule canceroase, unde îşi pot exercita efectul lor maxim. Organul afectat de cancer are o temperatură mai înaltă decât temperatura normală a organismului, astfel încât lipozomii trec prin vasele de sânge ale acestuia, membrana se dizolvă şi medicamentul (de exemplu, doxorubicina) este eliberat. De asemenea, lipozomii sunt utilizaţi în trialurile clinice ca vehicule în terapia genică pentru fibroza chistică;

lipping (semnul buzei) - dezvoltarea în artroză a unui aspect care la examenul radiologie apare asemănător unei buze prin răsfrângerea în afară a marginilor platourilor vertebrale;

lipurie - prezenţa de grăsimi în urină. Sinonim: lipoidurie;

liquor - 1. termen anatomic general, care defineşte anumite lichide ale organismului. De exemplu: liquor cerebrospinalis (lichidul cefalorahidian), liquor folliculi (lichidul conţinut de foliculii ovarieni de Graaf) etc.; 2. (în farmacologie) termen folosit pentru unele soluţii;

Lisch (nodulii) - hamartoame pigmentare prezente în iris, care sunt caracteristice sclerozei tuberoase;

lisencefalie - afecţiune caracterizată prin prezenţa unui encefal de dimensiuni mici cu scoarţa cerebrală netedă, fără circumvoluţiuni şi şanţuri, şi ventriculi laterali mari. Lisencefalia se caracterizează prin retard mental sever şi insuficienţa dezvoltării fizice;

listă de aşteptare - listă cu numele pacienţilor pentru a fi admişi în spital sau pentru consult Ia domiciliu de către un specialist. În general se respectă ordinea înscrierilor pe listă, dar în anumite circumstanţe (de exemplu, urgenţe), medicul poate recomanda internarea imediată. Există liste de aşteptare şi pentru transplantul de organe;

Listeria - gen de bacterii aerobe, din familia Corynebacteriaceae, cuprinzând bacili Gram pozitivi scurţi, mobili, cu cili peritrihi. Specia Listeria monocytogenes este patogenă atât pentru om, cât şi pentru animale. La om se transmite prin consumul de carne infectată producând afecţiunea numită listerioză, care se caracterizează prin prezenţa de noduli ciliari în organele interne (plămâni, ficat, splină, rinichi etc.). La femeile gravide poate determina avort sau malformaţii fetale;

lit - sufix care introduce în termeni referirea la calcul (piatră). De exemplu, fecalit (coprolit-materii fecale pietrificate);

lithium (lithium carbonate) - medicament care se administrează pe cale bucală pentru a preveni episoadele de psihoză maniaco-depresivă sau pentru tratamentul maniei. Efectele adverse includ: tremor, lipotimie, greţuri, senzaţie de sete şi urinare excesivă. Poate interfera cu funcţia tiroidiană. După un tratament de lungă durată, funcţia hepatică şi cea renală pot fi afectate. Dozele excesive pot produce encefalopatie şi chiar moarte. De aceea, nivelul litiului în sânge trebuie controlat regulat pe parcursul tratamentului de lungă durată;

lithuresis - eliminare de calculi de dimensiuni foarte mici sau de nisip prin urină;

litiază - prezenţa de calculi într-un organ intern, de exemplu în vezicula biliară, aparatul urinar, pancreas sau apendice;

lit-, lito - element de compunere care introduce în termeni sensul de calcifiere, sau referirea la o piatră sau un calcul. De exemplu, litogeneză (formarea de calculi);

litonefrotomie - îndepărtarea chirurgicală a unui calcul de la nivelul rinichilor;

litopedion - făt mort în uter sau în cavitatea abdominală, care s-a calcificat. Sinonim: lithopaedion;

litotomie - operaţie de extirpare a unui calcul, prin simpla deschidere a organului care îl conţine;

litotripsie - operaţie de sfărâmare a unui calcul în vezicula biliară, utilizând un instrument numit litotritor; eliminarea fragmentelor se realizează printr-un cateter cu diametru mare, prin irigaţie şi sucţiune. Sinonim: litolapaxie;

litotritor - instrument utilizat pentru fragmentarea unui calcul aflat în uretră sau în vezica urinară;

litotriţie - 1. operaţie de fragmentare a unui calcul prin aplicarea unor unde de şoc. În litotriţia extracorporeală cu unde de şoc (ESWL-extracorporeal shock-wave lithotripsy), utilizată pentru fragmentarea calculilor din tractul urinar superior, unda de şoc este generată şi transmisă de o sursă externă puternică. Aparatul specializat (litotriptorul) este format dintr-un sistem radiologic complicat care localizează exact calculul prin examen radiologic biplanar sau prin ultrasunete, produce şi concentrează sursa de energie. Primele astfel de aparate necesitau ca pacientul să fie anesteziat şi introdus într-o baie cu apă. Pentru aparatele modeme nu mai sunt necesare nici anestezia generală şi nici baia. In litotriţia electrohidraulică (EHL-electrohydraulic lithotripsy), utilizată pentru fragmentarea calculilor din vezica urinară, unda de şoc electrică este transmisă la calcul printr-un nefroscop sau ureteroscop;

litru - unitate de volum egală cu volumul ocupat de un kilogram de apă pură la 4°C şi 760 mmHg presiune. In SI, litrul este considerat un nume special pentru decimetrul cub; de fapt, 1 litru = 1,0000028 dm3. Simbol: L;

Little (aria lui) - regiunea anterioară a septului nazal (vezi NASUL). Prezintă o bogată reţea de capilare, numită plexul Kiesselbach, fiind sediul de predilecţie al producerii hemoragiilor nazale;

Little (boala) - formă de paralizie cerebrală care afectează mai mult membrele inferioare decât pe cele superioare;

livedo - arii decolorate sau pete tegumentare, adesea cauzate de congestie locală;

livid - nuanţă de culoare de un albastru pal (plumburiu), caracteristică pentru ţesuturi sau organe cu aport redus de sânge arterial;

liză - 1. fenomenul de dezintegrare a unei celule, datorită unei multitudini de factori (fizici, chimici, biologici); 2. descreşterea treptată a intensităţii simptomelor într-un caz de boală;

liză - sufix care introduce în termeni referirea la: 1. topire, dizolvare; 2. remisia simptomelor;

lizină - 1. aminoacid esenţial; 2. agent biologic cu acţiune litică asupra celulelor. Lizinele care acţionează asupra bacteriilor se numesc bacteriolizine; cele active asupra hematiilor se numesc hemolizine, iar cele care atacă leucocitele se numesc leucolizine;

lizo - element de compunere care introduce în termeni sensul de topire, dizolvare, distracţie;

lizogenic - care produce liză;

lizogenizare - acţiune prin care un bacteriofag conferă lizogenie unei bacterii nelizogene, prin trecerea bacteriofagului în stare de profag;

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment