În ţările cu un nivel de civilizaţie înalt circa. 1/3 din numărul de cazuri de deces printre copiii de 1-4 ani şi cca 2/5-1/2 din numărul de cazuri de deces printre cei de 5-14 ani au loc din cauza accidentelor. În România accidentele sunt a doua cauză de deces ca importanţă la vârsta de 1-2 ani şi prima cauză de deces între 3-20 ani (S.Mănescu, 1986). De aceea cunoaşterea epidemiologiei accidentelor este premisa necesară a profilaxiei în acest domeniu.
Obiceiurile de viaţă, deprinderile, modalităţile comportamentale influenţează frecvenţa accidentelor. Circa 57,3% din accidente se produc în condiţii casnice în urma lipsei supravegherii de către adulţi a copiilor şi în condiţii insuficiente de igienă a locuinţei.
Destul de frecvente rămân accidentele rutiere, care constituie 26,25%, ele se întâlnesc mai des la copiii de vârstă şcolară mică (48,9%) - în special vara. Se produc de 2 ori mai multe accidente pe drumul de reîntoarcere de la şcoală decât pe cel de deplasare spre şcoală, ca urmare, probabil, a unor condiţii favorizante - slăbirea supravegherii, circulaţia mai intensă, oboseala, nerespectarea regulilor de circulaţie etc. Riscul accidentelor rutiere rămâne de 4 ori mai mare în mediul urban decăt în cel rural.
Procentul traumatismelor apărute în condiţii de şcoală este reprezentat foarte variat de diverşi autori, însă în medie el constituie 2,77%. In şcoli se produc accidente de gravitate mijlocie şi mare în recreaţiile nesupravegheate (61,4%), în orele de educaţie fizică (29,6%) şi în timpul activităţii practice în ateliere (9,0%). Supravegherea atentă în timpul jocului şi aplicarea măsurilor de protecţie a muncii de către profesori în ateliere este un mijloc important de prevenire a accidentelor.
Traumatismele sporite conform unor date (T.Smimov, G.Uliţki) constituie - 4-5%, conform altora (Z.Kolesnik) - 10,2-17,7%, în medie alcătuind 11,47%. Cele mai frecvente (81,1%) sunt traumatismele apărute în practicarea sportului în mod neorganizat. De aceea foarte importantă este construirea şi amenajarea terenurilor, locurilor destinate jocurilor sportive, organizarea corectă a timpului liber, perfecţionarea activităţii extraşcolare.
În funcţie de vârstă s-a constatat că numărul cel mai mare de accidente revine copiilor de 7-11 ani (31,7%), apoi urmează elevii din clasele superioare (21,9%) şi preşcolarii (21,7%). În primul an de viaţă sunt mai frecvente accidentele prin sufocare, la preşcolari predomină intoxicaţiile, iar în vârstele mai mari pe prim plan stau accidentele de circulaţie şi înecare.
Accidentele prin ingestie de substanţe toxice reprezintă o gravitate deosebită şi în 50% din numărul de cazuri ele se produc prin ingestia unor substanţe toxice utilizate pentru curăţenie, dezinfecţie sau dezinsecţie, 40% - prin ingestia de medicamente. În majoritatea cazurilor cauza acestor intoxicaţii este păstrarea substanţelor toxice fără siguranţă, în locuri accesibile pentru copii. Circa 2-3% din intoxicaţii se produc prin ingestie de alcool.
Măsurile de prevenire a accidentelor convenţional pot fi divizate în 2 grupe, prima - măsurile administrative (decizii, dispoziţii, hotărâri etc.) îndreptate spre înlăturarea cauzelor obiective ale accidentelor -amenajarea terenurilor, străzilor; organizarea grupelor cu regim semiintem în şcoli, a cluburilor de copii de pe lângă SEL etc.; a doua -măsurile îndreptate spre înlăturarea cauzelor şi factorilor ce favorizează provenirea accidentelor - supravegherea de către adulţi a regimului de viaţă al copilului; însuşirea deprinderilor igienice de conduită, de circulaţie, de comportare pe apă; respectarea tehnicii securităţii; folosirea utilajului şi a instrumentarului în stare perfectă; educaţia sanitara etc.