Atestat la 7 iulie 1471. Nota statistica: Suprafaţa- 16,9 km. Distanţa până la or. Şoldăneşti - 12 km. Biserica Sf. Arh. Mihail (1885). Gospodării - 505.

Arheologii care au efectuat săpături lângă această vatră strămoşească, situată astăzi la 12 km de or.Soldăneşti, 6 km de st.c.f. Lipceni, iar de Chişinău la 127 km, au confirmat vechimea activităţii umane multiseculare pe aceste lo­curi. Aici s-au găsit monede bizan­tine din sec. VI-VII. Faptul e o mărturie a  legăturilor economice cu ţările civilizate ale lumii de pe atunci. Istoricii sovietici moldoveni s-au grăbit să declare: Alcedarul e o aşezare a slavilor, a vechilor ruşi.

Săpături au efectuat în 1950-1963 grupul arheologului G.B.Fiodorov şi interesul lui a fost să demonstreze anume această ipoteză. E un fals, pentru că urmele acestei aşezări duc spre perioada tracică din sec. VIII­ VI î.Hr., la fel şi cele trei sate părăsite din sec. II-IV e.n., cele nouă aşezări umane din sec. VII-XII.

Toc­mai aici se reliefează urmele unei vechi aşezări ruseşti cu cetăţuie ro­tundă de refugiu în centru, stabilin­du-se că aşezarea fusese întemeiată în sec. X de către nişte triburi din valea r.Nipru. Întăriturile cetăţii sunt alcătuite din valuri înalte şi şanţuri adânci. În interiorul ei era săpată o fântână, iar lângă val erau construite locuinţele nobilimii, negustorilor, meseriaşilor, giuvaiergiilor. De partea cealaltă a valului, fără întărituri, se aflau bordeiele ţăranilor, olarilor şi ale altor mici meşteşugari.

S-au găsit pe aici şi urmele unor gropi pentru topirea fierului. În cronicile vremii aceste triburi sunt numite ulici. Nedorind să se supună cnejilor din Kiev, ulicii şi-au părăsit baştina, mutându-se în bazinele r. Bug şi Nis­tru. Cei care s-au stabilit pe malul drept al Nistrului au luat cu forţa un sat al băştinaşilor, instalându-se cu traiul pe vatra acestuia. Negăsind limbă comună cu băştinaşii, ulicii au făcut această cetăţuie de refugiu, unde se ascundeau în caz de atac al băştinaşilor sau al migratorilor. (Jlicii au locuit în aşezarea de la Alcedar până prin sec. XII, când au fost nevoiţi să părăsească localitatea definitiv. Lângă Alcedar s-au mai descoperit şi urmele a două aşezări din sec. XV­-XVIII.

Satul e menţionat la 7 iulie 1471 într-un document fals, dar, oricum, el demonstrează că localitatea exista încă pe atunci.

Radu Mihnea Voievod întăreşte la 25 noiem. 1616 împărţeala făcută între Petraşcu Ciolpan, Dumitru Ciolpan, Gheorghe Vârnav şi Corneliu. S-au păstrat două docu­mente de la Vasile Voievod, dom­nul Moldovei, din 30 iulie 1645 şi 9 iunie 1650, prin care se confirmă stăpânirea lui Todoraşcu Vartic asu­pra moşiei s. Alcedar, cumpărată cu 150 de galbeni.

Din porunca lui Grig­ore Ghica Voievod, diacul Antohie Lută vine în Alcedar la rugămintea căpitanului Vasile Sava, a căpitanului Ion, feciorul Oprei, şi a lui Vasile, feciorul Oprei, în ziua de 28 sept. 1765 şi întocmeşte o mărturie hotarnică, care-i împacă şi pe ceilalţi răzeşi. Alte documente, care s-au scris ulterior, au confirmat drepturile răzeşilor şi legile lor nesc­rise: moşia se folosea în devălmăşie şi se transmitea din tată în fiu, străinii nu erau admişi în stăpânirea ei.

În 1904 s. Alcedar cu 920 locu­itori avea 577 de vite comute mari şi 3 mori de vânt; în 1910 cei 930 de locuitori stăpâneau 846 des. pământ propriu din moşia veche răzeşească şi 144 de des. nadeluri din moşia boierească, care cândva de asemenea le aparţinuseră lor. Refor­ma agrară înfăptuită de instituţia română "Casa noastră" mai întoarce răzeşilor 633 des. de pământ.

În febr. 1912 dezertează din ar­mata ţaristă Constantin Platon, născut la 21 mai 1890, sătenii ascunzându-1 prin case. La 13 oct. 1912 ţăranul Victor Vărzariu, de 9 ani membru al judecătoriei din Rezina, a fost găsit mort pe drum spre casă. Apoi vin foametea şi mai vin deportările. Astfel, după război, foamete şi deportări, la 1 aug. 1949 satul număra numai 1.101 locuitori, inclu­siv 1.022 de români. Potrivit ESM, în 1969 satul a ajuns, totuşi, la 1.582 de locuitori.

Satul are şc. medie, bibliotecă, casă de cultură, spital, grădiniţă de copii, o secţie de panificaţie, câteva magazine. (Ion Hâncu, Victor Ladaniuc, Vladimir Nicu, Localitatile Republicii Moldova)