Întemeiat în 1924. Nota statistica: Suprafaţa - 6,6 kmp. Distanţa până la or. Soroca - 7 km. Gosp. - 204. Populaţia - 657 de oameni. Apţi de muncă - 297. Sectorul ind.- 67 ha. Fondul locativ -9,5 mii mp. Case - 206: cu gaz lichefiat - 204. Fântâni - 70. Drumuri – 21km (cu îmbrăcăminte dură - 1,5 km). Un magazin, un punct medical, o grădiniţă de copii, o şc. română.

Călătorii obosiseră. Caii însetaţi se opriră singuri lângă un şipot murmurând într-o vâlcea, sub sprânceana codrului. Drumeţii descălecară, îşi împrospătară fetele cu câte un căuş de apă rece, apoi unul dintre ei dezlegă de la oblânc un vas de lut cu gura îngustă şi fundul ascuţit, bun de înfipt în pământ, sorbi din el câteva înghiţituri de vin, aşa cum o făceau şi soldaţii romani după marşuri lungi şi istovitoare, ştiind că vreo câteva picături de vin îţi pot lua oboseala ca şi cu mâna, apoi îl oferi prietenului de alături. Amfora trecu pe rând din mână în mână şi tocmai când revenise la stăpânul său, acesta o scăpă. Lovindu-se de o piatră, se făcu cioburi...

S-a întâmplat aceasta în anul... De fapt, anul nu se ştie cu exactitate. Nici nu se ştie, dacă s-a întâmplat una ca asta. Dar dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. Nu s-ar povesti în filele cărţii pământului nostru, "răsfoit" cu migală de arheologi. "Citindu-le", ei ne spun: "Pe un muncel dintre Valea Pârlipca şi Valea Căpriţei de lângă satul Alexandru cel Bun, au fost descoperite vestigii ale culturii tripoliene, ceramică zugrăvită, două vârfuri de săgeţi din cremene, răzuitoare..." în Valea Pârlipca ei au descoperit, sub straturi de sol, cioburi de amfore romanice...

La 1,2 kilometri de sat, spre Racovăţ, pe panta din stânga văii, în vie, au fost găsite urmele unei vechi aşezări omeneşti. Avem la îndemână şi alte surse ştiinţifice, care confirmă ideea că viaţa omenească pe aceste văi şi dealuri, în parte împădurite şi astăzi, a existat din cele mai vechi timpuri. În preajma satului au existat două vetre de sat din sec.II-IV e.n., unde la fel sunt urme de locuinţe, obiecte de uz casnic, specifice pentru epoca romană târzie din spaţiul Carpato-Nistrean.

Documentele vechi atestă, în acest areal nistrean, un şir de localităţi cu nume coborâtoare din legende, stăpânite cândva de mari cărturari şi oşteni ai Moldovei feudale. Alături de aşezările care îşi ţes pânza vieţii lor de pe timpul primilor muşatini sau chiar de dincolo de primul descălecat al Moldovei, satul Alexandru cel Bun, ce întâmpină şi petrece torentul de autovehicole, grăbindu-se dinspre Chişinău spre Soroca sau în sens opus, având casele risipite pe o pantă dulce, iţi apare ca o fiinţă care îşi mai leagănă speranţele copilăriei.

Numele satului este atestat în documentele de la înc. sec. XX. Satul Alexandru cel Bun, sat frumos, cu oameni harnici, întemeiat în 1924, ne aminteşte de ţăranii de prin alte aşezări omeneşti, sosiţi încoace în urma împroprietăririi în cadrul reformei agrare din România din anii 1919-1924. Atunci s-au stabilit cu traiul între dealurile ocrotitoare de vânturi năpraznice, lângă un firicel de apă şerpuind prin otavă, pe fundul văii, ca să trăiască viaţă lungă, să-şi crească urmaşii şi să se bucure de destinul lor.

În 1925 s. Alexandru cel Bun, alături de Racovăţ, Trifăuţi şi Vasilcău, se afla în comuna Vasilcău din judeţul Soroca. În 1929, conform datelor din 'Anuarul României pentru comerţ, industrie,meserii si agricultură” ; la Alexandru cel Bun erau 270 case, un grădinar vestit pe nume Sidor Ivanschi.

În timpul războiului la Alexandru cel Bun nu şi-a întrerupt activitatea şcoala primară. Ce-i drept, conform datelor de arhivă, aici muncea un singur învăţător. Bărbaţii satului au luptat pe "scenele" războiului. În anii postbelici satul a cunoscut aceleaşi evenimente ca şi celelalte localităţi rurale din Moldova: secetă, foamete, viaţă colectivă...

În 1994 satul avea 204 gospodării, o populaţie de 657 de oameni, 206 case, 70 - fântâni, un magazin, un punct felceroobstetrical. Deşi e mic, satul a dat ţării oameni de o deosebită prestanţă intelectuală, zeci de specialişti în diverse domenii ale culturii şi economiei naţionale. Printre numele notorii este cel al regretatului Emilian Coţaga, fost medic-şef al Spitalului Republican pentru Copii, instituţie care îi poartă azi numele. (Vasile Trofăilă, Localităţile Republicii Moldova)