Atestat la 22 dec. 1437. Nota statistica: Suprafaţa - 22,4 kmp. Distanţa până la or.Teleneşti - 8 km. Biserica Adormirea M-cii D-lui (1816). Gospodării - 758. Populaţia - 2.278 de oameni. Sectorul obştesc - 1.677 ha. Fondul locativ - 45,9 mii mp. Case - 758. Fântâni - 138. Drumuri - 12 km. 3 magazine, o casă de prestări servicii, o baie, un punct medical, o grădiniţă de copii, o şc. română, o casă de cultură, o bib-că, un oficiu poştal, un stadion.

Comuna se află la 90 km nord-vest de Chişinău, 8 km nord de or.Teleneşti şi 40 km de s.c.f. Bălţi. Include în componenţa sa şi s.Băneştii Noi. Pe moşia satului se  află 6 movile făcute în vremuri vechi de triburile migratoare venite din stepele asiatice peste băştinaşii sedentari. Movilele însă sugerează şi ideea că băştinaşii nu li se supuneau atât de uşor.

Nu se cunoaşte precis de unde se trage denumirea satului, dar, conform legendei ea ar proveni de la titlul unui boier, care îşi avea aici o moşioară. Nu se exclude originea antroponimică a denumirii localităţii: Băneşti de la Banu, plus sufixul -eşti, formaţia toponimică desemnând "oameni de pe moşia sau din satul lui Banu”.

Cu ocazia unor lucrări agricole în sat s-a găsit o comoară cu bani. Pentru ştiinţă s-au păstrat 7 exemplare emise în Suedia şi alte ţări nordice. Cea mai recentă monedă a fost bătută în Riga în 1669. Probabil, pe atunci a fost ascunsă şi comoara. Potrivit recensământului din 1773 în Băneşti locuiau 12 oameni, în mare parte ţărani ruptaşi. Recensământul de rigoare, cel din 1817, înregistrează aici 87 de gospodării ţărăneşti, situate pe moşia lui Sandu Feodosiu, de vreo 45 de ani, care avea curţi ţărăneşti.

În 1859 în sat erau 135 de familii, care aveau mai multe vite mari cornute. Din cauza bestialităţii vechililor lui Alexandru Feodosiev mulţi băneşteni părăseau satul. Urmaşii lui Feodosiev i-au vândut o parte din moşie - 1.572 des. de pământ arabil - lui Iacob Cacialoglu, apoi din acest pământ ţăranilor li se repartizează loturi cu o suprafaţă totală de 872 des.

La înc. sec. XX a fost pusă în funcţiune moara cu aburi a lui Nichifor Şuparescu, care în 1919 se afla în proprietatea lui F.Saigorodski. În sept.1913 prin sat trece primul automobil, stârnind un mare tămbălău, mai ales, printre copii. Dar şi cei vârstnici au fost băgaţi în toţi sperieţii pentru că inginerul Vasilescu, proprietarul automobilului, din neatenţie şi lipsă de experienţă, a strivit sub roţi o femeie. Revenindu-şi din spaimă, sătenii l-au dat jos pe inginer din maşină şi l-au  năsădit în  bătaie.

În timpul reformei agrare din 1918-1924 în Băneşti au fost împroprietăriţi 138 de locuitori cu 524 ha de pământ. Unul din ţărani mai în vârstă de aici povestea prin 1998 că era nevoie de o asemenea reformă, deoarece marile latifundii ale moşierilor locali, în majoritate ruşi, ca şi kolhozurile de mai târziu, erau nerentabile. În acelaşi timp mulţi ţărani din Băneşti duceau lipsă de locuri de casă şi înainte de căderea Imperiului Rus au fost siliţi să se mute cu locul de trai în Siberia sau în Caucaz. E de menţionat şi faptul că în perioada 1918-1940 în Băneşti a activat o şcoală de 7 ani, de care în jud. Orhei erau numai opt. De asemenea, în sat funcţionau o moară şi o oloiniţă.

Reconstrucţia şi sfinţirea bisericii noi a avut loc în 1932. Satul avea un punct sanitar, un centru agronomic, unul din cele cinci deschise în judeţ în 1937 din iniţiativa prefectului de Orhei Virgil Mironescu, de altfel, un om care a lăsat prin partea locului doar amintiri frumoase. Conform spuselor unor localnici, în 1919 satul ar fi fost vizitat de Mihail Sadoveanu, scriitorul fiind în drum de la Bălţi  spre Teleneşti.

În sat trăiesc 2.540 de locuitori (1 martie 1998), inclusiv 445 de pensionari. (Ion Cernei, Vladimir Nicu, Localităţile Republicii Moldova)