Fondat în 1937. Nota statistica. Suprafaţa - 11,7 kmp. Distanţa până la or.Cahul - 15 km. Gospodării - 233. Populaţia - 763 de oameni (327 de bărbaţi, 436 de femei), incl. 531 de români, 82 de ucr., 78 de bulgari, 56 de ruşi, 16 găgăuzi. Apţi de muncă - 280. Un magazin, o cafenea, o baie, o grădiniţă de copii, o şc. mixtă, o casă de cultură, o instalaţie de cinema, o bib-că, un oficiu poştal, un stadion.

Satul este situat în valea râului Salcia Mare, în stânga şoselei    Cahul-Taraclia. Teritoriul localităţii se învecinează cu moşiile satelor: Luceşti, Tătăreşti, Tartaul de Salcie, Trifeştii Noi. Iată şi câteva repere topografice din preajma localităţii: Băcăianu, Dealul Tartaulului, Izvorul Cazacului, Jidauca, Râpa Cazacliei, Salcia Mare, Valea Luceştilor.

Prin aceste locuri se mai păstrează urme de vechi vetre omeneşti, ca cele din valea Cazacliei, ruinele locuinţelor de altădată, movile mari şi mici care tăinuiesc evenimente, fapte şi întâmplări din trecutul nostru îndepărtat.

După cum constată arheologii până la formarea satului actual pe aceste locuri a fost câmp gol, toloacă pe care păşteau în voie turme de animale sălbatice. Din când în când apăreau pe aici cete de nomazi războinici, venite din stepele asiatice după pradă. După incursiunile de pradă aici războinicii se opreau probabil, pentru a da hrană şi odihnă cailor, pentru a împărţi prada şi pentru a-şi înmormânta ortacii răpuşi în luptele cu populaţia băştinaşă.

Aceasta este importanţa istorică a movilei ce s-a păstrat până în zilele noastre pe moşia satului Bucuria. Gospodăria agricolă Măcăruş, cu cele câteva căsuţe din jur, în care locuiau lucrătorii câmpului, şi-a revenit abia după aproape un deceniu de la terminarea războiului.

Demnitarii de atunci, cuprinşi de nu se ştie ce bucurie, i-au dat localităţii în devenire denumirea, şi astăzi stranie şi curioasă - Bucuria. Bucuria îi ziceau cei de prin raion şi de prin capitală, dar pentru cei de pe loc tot Măcăruş a rămas să se numească.

Dar nu denumirea ci omul, totuşi, sfinţeşte locul. Oamenii au făcut, prin muncă, prin străduinţă şi hărnicie, ca sătucul lor să crească şi să se întărească. Iată şi câteva menţiuni documentare întru confirmarea celor spuse cu referire îndeosebi la numărul şi componenţa populaţiei: anul 1937 - conacul "Macarov", gospodărie boierească,  depozite, băcănii, 180 de locuitori; anul 1959 - 485 de locuitori, 241 de bărbaţi şi 244 de femei; anul 1970 - 526 de locuitori, 252 de bărbaţi şi 274 de femei; anul 1979 - 483 de locuitori; anul 1989 - 525 de locuitori; anul 1994 - 763 de locuitori, în marea lor majoritate români.

Centru de viticultură şi vinificaţie, producător de vinuri de marcă, ambulatoriu, şcoală secundară, grădiniţă de copii, casă de cultură, bib-că, oficiu de telecomunicaţii, unităţi economice pentru prestări de servicii, magazine, cantină - acest complex de instituţii şi întreprinderi alcătuiesc patrimoniul de astăzi al localităţii, cu cele aproximativ 256 de gospodării individuale şi cca 820 de locuitori. (Anatol Eremia, Localităţile Republicii Moldova)