Atestat la 25 iunie 1603. Suprafaţa - 15,2 kmp. Distanţa pînă la or. Orhei -22 km. Biserica Sf. Mare Mucenic Gheorghe (1830). Gospodării - 429. Populaţia (în 1994) - 1.180 de oameni (582 de bărbaţi, 598 de femei), incl. 1.165 de români, 4 ucraineni, 11 ruşi. Apţi de muncă - 505. Sectorul obştesc - 779 ha (arabil - 240 ha, vii - 212 ha, livezi - 51 ha). Sectorul ind. - 191 ha. Fondul locativ - 30 mii mp. Case, ap. 429, cu instalaţie de apă - 50, cu gaz lichefiat - 392. Fîntîni - 92. Drumuri - 17 km (cu îmbrăcăminte dură - 3 km). 2 magazine, un punct medical, o grădiniţă de copii, o şcoală română, o bibliotecă, un stadion.
E cufundat în verdeaţă, pe un hîrtop de pe valea Teleşeu, sub aripa de sud a Codrilor Orheiului, la 6 km vest de Peresecina, s. Camencea are 22 km pînă în c-rul jud. Orhei şi 34 km pînă la or. Chişinău. Se supune administrativ primăriei com. Donici. Sat cu 3 iazuri pitoreşti, bogat în vii şi livezi.
Nomazii din cîmpie, care făceau incursiuni de pradă în satele băştinaşilor secole la rînd, ajunseseră şi prin părţile împădurite ale ţinutului. Ca mărturie este movila de pe locul numit Tuni, de lîngă satul actual.
Nomazii de cîmpie aveau obiceiul de a însemna cu movile de pămînt locurile unde au fost înmormîntaţi tovarăşii de ceată căzuţi în luptă. Ele ne arată unde au hoinărit războinicii asiatici, veniţi după pradă şi străpunşi în luptă cu băştinaşii. Aceste movile, clădite din bucăţi mari de sol tăiate din toloacă, reprezintă un monument al istoriei vechi a Moldovei.
Primul sat s-a format mai înainte, după ce Dacia a fost cucerită de către Imperiul Roman în a. 106 e.n., şi a existat pînă la năvălirea hunilor din a 376 e.n., cînd a fost prădat şi ars. Pe vatra părăsită se mai observă pînă în prezent urmele caselor arse, se găsesc oale de lut şi alte obiecte tipice pentru epoca romană în istoria Moldovei sec. II-IV e.n.
A fost menţionat documentar la 25 iunie 1603 într-o "carte de stăpînire a unor părţi de moşii" împreună cu s. Bezin şi Lopatna, ţinutul Orhei. Cartea a fost dată de Constantin Voievod urmaşilor lui Ionaşcu Băţ. (Arhivele Basarabiei, nr. 2-3. Chişinău, 1936). La 6 apr. 1633 domnitorul Vasile Lupu întăreşte cumpărătura lui Mateiaş a unor părţi din moşia s. Camencea făcută de la nepoţii Armencei Pocşa, Nichifor şi Pavel (Gh. Bezviconi. Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru. Vol. I. Bucureşti, 1940).
In 1772 administraţia militară rusă găseşte în Camencea 20 scutelnici ai boierului Andrei Donici. Iar recensământul din vara a 1774 fixează în "Camincea din ocolul Ichelului 35 toată suma caselor", 17 ţărani rămîn birnici, se făcu scădere unui popă, unui diac, unei femei sărace şi la "15 scutelnici ai pitarului Andrei Donici". Printre birnici erau Ioniţă Butuc, Grigore Ermurache, Petre Hriza, Ion Cocîrlă, Grigoraş Bîtcă, printre scutelnici - Vasile Micu, Stahi sîn Dănilă, Ioniţă Verdeş, Dănilă Pîrlici. (Moldova în epoca feudalismului. Vol. VII. Chişinău, 1975).
Despre Camencea vorbeşte şi Nicolae Iorga în "Studii şi documente cu privire la Istoria Românilor" (Vol. XVI. Bucureşti, 1909). În 1803 Camencea aparţinea Catrinei Donicioae. Ea avea 37 de birnici şi mari păduri de cherestea. Biserica, construită din bîrne în 1800 şi acoperită cu stuf, era bună, dar în 1813 "pe alocuri ploua în ea".
La 26 mai 1821 li se recunoscu drepturile de nobil fraţilor Manoil şi Andrei Donici, care stăpîneau aici pămînt prin moştenire cu 58 de case de săteni şi 8 familii de ţigani. Între anii 1812-1821 poseda o parte de moşie şi boierul Filistache Caplescu. În 1835 apare în documente şi boierul Alexandru Deiu.
Recensămîntul populaţiei din Imperiul Rus, făcut în 1859, a constatat în Camencea 50 de ogrăzi, 191 de bărbaţi şi 201 femei. Dvoreanul Andrei Donici, fiul lui Andrei Donici, stăpânea în 1861 aici şi la Bezin (Stanca) 3.196 des. de pămînt. După un an greu, bîntuit de holeră, în 1873 şi apoi în 1874 vin la cazare şi hrană pe iarnă mulţi soldaţi din regimentele de infanterie rusă 55 Podolsk şi 59 Liublinsk.
În 1875 Camencea era inclusă în volostea Cobîlca şi număra 69 de case, 176 de bărbaţi şi 167 de femei. Nobilul Nicolae Donici împrumutase de la o bancă din Herson 29.000 rub. şi nerambursînd suma la timp a fost nevoit să pună în Vînzare 1.196 des. de pămînt, inclusiv 483 des. de pădure. Astfel, se pricopsi aici cu 205 des. de teren arabil şi 540 des. de pădure comerciantul Teodor Şerban, care avea un fecior în Peresecina. În 1894 se deschise şcoala de alfabetizare, tot atunci preot devine Constantin Condur. In 1900 se născu Ştefan Burduja, numit peste ani primar în Teleşeu, arestat de sovietici şi împuşcat în 1942 la o închisoare din Omsk. Feciorul său, Ion, i-a ridicat acum cîţiva ani un monument la baştină. Începînd cu 29 oct. 1901, Teodor Şerban patrona oficial şcoala parohială din localitate.
Dicţionarul geografic al Basarabiei constată: "Camenca, sat în jud. Orheiu, volosti Cobîlca, are 77 case, cu o populaţie de 902 suflete; o biserică cu hramul Sf. Gheorghe; 2 mori de vînt; 180 vite mari, 84 cai, 200 oi". În 1906 şcoala parohială, avînd 43 de locuri, era frecventată de 53 de elevi. Murise preotul Constantin Condur şi în locul lui fusese numit, după absolvirea Seminarului Teologic din Chişinău, Mina Cemăuţeanu. Ziarul "Drug" ("Prietenul") din 11 noiem. 1908 aduse o veste neplăcută: "Seminaristul Nicolae Şerban în vîrstă de 15 ani l-a ucis pe tatăl său - Ion Şerban din Camencea".
În vara a. 1911 în Camencea treierau snopii 4 batoze, dintre care una aparţinea preotului Mina Ţăruş. Biserica dispunea de 33 des. de pămînt, avea un cor bun. Preotul Mina Ţăruş lucra în sat de peste trei ani, aici veneau să se roage şi 308 credincioşi din Bezin (azi Donici) şi încă 80 din Pocşeşti. în 1915 Camencea avea de acum 680 de locuitori. 97 de familii erau mobilizate la munci de corvoadă la construirea şoselelor.
După unirea Basarabiei cu România, 147 de ţărani nevoiaşi au fost împroprietăriţi cu 344 ha de pămînt. Dicţionarul statistic al Basarabiei, editat în 1923 la Chişinău, ne informează: "Camencea, sat în jud. Orhei. Biserică în piatră din 1830 cu cheltuiala proprietarilor Teodor Şerban şi Andrei Donici. 300 case, 407 bărbaţi şi 423 femei. Coop. agricolă, moară cu motorină, 1 şcoală primară, gospodărie boierească, 5 circiume". Se menţionează şi "anul întemeierii -1600", dar deoarece nu se dau argumente, ne oprim la cel arătat de Constantin Voievod.
Biserica dispunea de 5 cărţi vechi din 1769, editate în limba română. La 25 sept. 1927 locaşul e sfinţit de ÎPS Arhiepiscop Gurie. Se inaugură biblioteca asociaţiei basarabene "Astra". Ziarul "Cuvîntul Moldovenesc" din 14 noiem. 1927 scria că preotul Mina Ţăruş şi primarul Sevastian Ţulea "în fiecare seară se întîlnesc cu sătenii şi caută să-i lumineze". Preotul poseda 6 ha de vie, boiernaşul Grigore Cristi avea 77 ha de pămînt arabil, Grigore Bîtcă deschise în sat o mare băcănie cu mărfuri necesare.
Autorităţile sovietice au înregistrat aici în toamna a. 1940 946 de locuitori, 279 de clădiri. Războiul, chiar şi dintr-o localitate atît de mică, a răpit vieţile a 33 de bărbaţi în floarea Vîrstei. De pe front n-au revenit la vatră:
Damian Buzenco, Grigore G. Buzenco, Grigore P. Buzenco, Lavrentie Buzenco, Samson Buzenco, Vasile Buzenco, Feodosie Cozlov, Mihail Cozlov, Andrei Grădinara, Ion Grădinara, Nicolae Grosu, Vasile Croitoru, Eugeniu Griza, Nistor Griza, Feodor Hangan, Constantin Lupu, Simion Lupu, Vasile Lupu, Ion Miron, Chirii Nem-ţean, Dumitra Nemţean, Constantin Nestor, Fedor Nestor, Gheorghe Nes-tor, Nichifor Nestor, Eflm Panaite, Ilarion Panaite, Sidor Panaite, Andrei Saculţan, Pantelei Sava, Emilian Şarcanian, Trofim Trachi, Ion Ţulea.
In 1971 Camencea avea 1.285 de locuitori, în 1979 - 1.258, în 1989 - 1.176, la 1 ian. 2000 -1.191 în 417 gospodării. La Camencea mulţi ani s-a aflat o brigadă complexă a k-zului din Teleşeu. Fiind împroprietăriţi cu pămînt, 427 de cotaşi s-au asociat în coop. agr. de producţie "Cămincenii", condusă de liderul Gheorghe Miron, 76 de ţărani îşi au gospodării particulare.
Gimnaziul din Camencea a început anul de învăţămînt 2000-2001 cu 193 de elevi şi 20 de pedagogi. Biserica nu şi-a întrerupt nicicînd activitatea, chiar şi în perioada de prigonire comunistă. Ion Buzu, camincean de obîrşie, de acum două scrutine electorale la rînd este ales primar al comunei Donici. (Liviu Belîi Vladimir Nicu, Localitatile Republicii Moldova)