Înfiinţat în 1570. Notă statistică. Suprafaţa - 39 kmp. Distanţa pînă Ia or. Ştefan Vodă - 25 km. Biserica "Acoperămîntul Maicii Domnului" (1903). Gospodării (în 1994) -1.165. Populaţia - 3.146 de oameni (1.517 bărbaţi, 1.629 de femei), incl. 3.124 de români, 17 ruşi, 5 ucraineni. Apţi de muncă -1.280. Sectorul obştesc - 3.164 ha (arabil - 2.230 ha, vii -187 ha, livezi - 431 ha), Sectorul ind. - 420 ha. Fondul locativ 56,8 mii mp. Case, ap. - 1.165, cu instalaţie de apă - 1.020, cu gaz lichefiat -1.150. Fîntâni -80. Drumuri - 20 km (cu îmbrăcăminte dură -15 km), 6 magazine, o cafenea, o casă de prestări servicii, o baie, un spital, un punct medical, o grădiniţă de copii, o şcoală română, o casă de cultură cu instalaţie de cinema, 2 biblioteci, un oficiu poştal, un stadion.

In noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 din r-nul Olăneşti au fost deportate 142 de’ familii, iar din s. Carahasani - 13 familii, după cum urmează: A. N. Boian, D. T. Boian, E. S., Boian, M. G. Boian, M. L. Boian, E. G. Creştin, P. G. Demişcan, L. H., Golban, C. F. Luchin, C. D. Onufriescu, L. G. Roşca, G. L. Ţugui, S. N. Ţugui. Cele două k-zuri în 1952 au fost comasate în unul singur - k-zul "Lenin", nume pe care l-a purtat pînă în 1991. Timp de şase ani în fruntea acestui k-z a fost Simion Lungu, căruia în 1966 (era pe atunci şef al unei brigăzi complexe) i s-a conferit titlul de Erou al Muncii Socialiste. Mult au făcut pentru prosperarea satului foştii preşedinţi de k-z Sava Arnaut, Silvestru Popernoi şi Gheorghe Ciorba.

Alexandru Tăbăcaru (29 aug. 1963 - 30 apr. 1984) din Carahasani în războiul din Afganistan a fost comandant de tun, a participat la cîteva operaţii de luptă, manifestînclu-se ca un specialist bine pregătit. A avut gradul de sergent major. A fost răpus, îndeplinind un ordin de luptă. Ordinul "Steaua Roşie”. E înmormântat la baştină. O stradă din sat îi înveşniceşte numele.

Publicistul Tudor Ţopa în 1988 a editat la Chişinău cartea de proză documentară "Steaua holdelor de aur" despre spiritul gospodăresc al plugarilor din Carahasani. Lui îi aparţine şi amplul material "Siliştea dintre trei iazuri”, publicat în ziarul "Moldova Suverană" din 14 ian. 1997 la rubrica "Vetre strămoşeşti".

K-zul a fost desfiinţat în 1994 şi în baza lui s-a creat coop. agr. "Carahasani", condusă de Vasile Cociu. Ea producea anual în medie pînă la 4 mii tone de cereale, 1.500 tone de lapte, 600 tone de floarea-soarelui, o mie tone de legume ş. a. La creşterea tutunului colaborează cu partenerii din România, la producerea legumelor cu cei din Belarus.

Mult s-a făcut şi se face la Carahasani şi în plan social. Aici s-au construit peste 400 de case confortabile, un frigorifer pentru depozitarea fructelor şi legumelor, un complex zootehnic, o moară de făină şi o oloiniţă, o f-că de vin, o baie, un spital, un cămin cultural cu o sală de festivităţi pentru 450 de locuri, 2 biblioteci, o instituţie preşcolară, o cantină, un oficiu de telecomunicaţii, 6 magazine, 80 de fîntîni, un stadion, s-au asfaltat 15 km de drumuri. Aici activează trei echipe de fotbal, una din acestea, "Flacăra", evoluează în divizia "C’ a campionatului Moldovei.

Numărul locuitorilor din Carahasani a sporit de la 3.146 în 1989 la 3.719 în 1995. Succese remarcabile a înregistrat şi şc. medie din localitate, în anul de studii 1995-1996 ea a fost frecventată de 603 elevi. Dintre cei 43 de profesori 32 aveau o vechime în muncă de 10 şi mai mulţi ani. Aici au căpătat studii medii peste 1.287 de tineri şi tinere. În prosperarea învăţămîntului şi-au adus darnic contribuţia foştii directori: Tatiana Pascal, Mihai Bîrgău, Sergiu Chitic, Tudor Şauga. în anii de la urmă îndeplineşte această grea şi responsabilă funcţie Mihai Roman.

La 4 noiem. 2000 şi-a deschis uşile edificiu] nou al şc. medii, pentru care numai Prefectura jud. Tighina a alocat 1,5 mln lei. Are cu ce se mândri localitatea şi în domeniul ocrotirii sănătăţii, sportului, culturii. Biserica nu s-a lăsat cu uşile zăvorîte nici în cele mai teribile vremuri staliniste, a botezat şi a cununat lume din toate satele fostului r-n Olăneşti.

La 1 ian. 2000 s. Carahasani număra ceva mai puţin de 4.000 de locuitori, 98 la sută din ei fiind români, apţi de muncă - 2.260 de oameni, pensionari şi invalizi - 875. Satul avea 2.736 ha de pămînt arabil. Cea mai vârstnică persoană din sat era Domnica Ursache, născută în 1905.

Ocupaţiile şi interesele carahasanilor sînt dintre cele mai variate şi utile. Pentru că toţi îşi iubesc satul, vor să-l vadă prosper şi toţi vor să-i cunoască istoria. Multe materiale despre trecutul Carahasanilor se colectează la şcoală. Un-absolvent al şcolii, Igor Golban, încă de pe băncile ei s-a împătimit de această ocupaţie. În mapele sale se adună tot mai multe referiri despre istoria satului - de la amintirile bătrânilor pînă la extrasele din documente.

Nicolae Şauga (n. 2 oct. 1939), doctor habilitat în medicină, profesor universitar, este o personalitate bine cunoscută în ştiinţa medicală naţională. După absolvirea In-tului de Stat de Medicină din Chişinău (1963) lucrează ca medic în r-nul Rezina. Din 1965 începe ordinatura clinică de chirurgie pediatrică la catedra condusă de vestita profesoare Natalia Gheorghiu. În 1970 susţine teza de doctor în medicină.

Lucrează asistent la aceeaşi catedră, conferenţiar. I se încredinţează organizarea tratamentului contemporan şi studiul ştiinţific al copiilor cu patologii ale aparatului locomotor. Din 1980 este numit prim-specialist principal traumatolog-ortoped pediatric al Ministerului Ocrotirii Sănătăţii al RM. În 1989, la Moscova, susţine teza de doctor habilitat. Profesor universitar. A publicat peste 120 de lucrări ştiinţifice, e posesorul a 5 brevete de invenţie. Participant la numeroase foruri ştiinţifice republicane şi internaţionale.

Originar din s. Carahasani, colonelul Alexandru Ganenco (n. 5 febr. 1942), îşi face studiile în şc. de 7 ani din satul natal şi şc. medie din s. Slobozia, apoi la Un-tea de Stat, f-tea de istorie. Lucrează director de şcoală în s. Cerlina, Soroca, apoi în şc. nr. 5 din or. Soroca. E ales în organele comsomoliste şi de partid din r-nele Soroca şi Rîşcani. Un timp lucrează în aparatul CC al PCM, apoi timp de două decenii e ofiţer în organele securităţii de stat. Ultimii cinci ani ai sec. XX a fost şef al Direcţiei Serviciului de informaţii şi securitate pentru mun. Chişinău.

Maxim Boian (n. 8 noiem. 1945), doctor în medicină. După absolvirea In-tului de Stat de Medicină din Chişinău (1970) capătă specialiţatea de medic-pediatru. Pe parcursul anilor 1972-1979 lucrează şef de secţie chirurgicală la spitalul r-nal Ceadîr-Lunga şi şef de secţie chirurgie septică a spitalului clinic republican de copii, asistent la Catedra de chirurgie pediatrică a In-tului de Stat de Medicină din Chişinău. Urmează cursuri de reciclare la Leningrad şi Moscova, la In-tul de perfecţionare a medicilor din Kiev. E vicedirector pentru chirurgie al In-tului de cercetări ştiinţifice în domeniul ocrotirii sănătăţii mamei şi copilului. Este autor a 87 de publicaţii, inclusiv 6 brevete de invenţie.

Nicolae Demişcan (n. 11 febr. 1944) absolveşte Institutul de Stat de Medicină din Chişinău, lucrează la catedra Fiziologia omului, îşi perfecţionează cunoştinţele la instituţiile medicale din Moscova, Leningrad, Chişinău, Bucureşti, Odesa. Doctor în biologie cu studii în domeniul reacţiei sistemului nervos. A publicat 32 de lucrări ştiinţifice, obţinînd şi 5 brevete de invenţie. Pe tărîmul pedagogic a elaborat indicaţii metodice la tema "Fiziologia sîngelui şi respiraţiei". A participat la traducerea din limba rusă a manualului pentru studenţi "Fiziologia omului". Activează la catedra de Fiziologie umană şi reabilitare medicală la Uni-tea de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţeanu" în calitate de profesor conferenţiar şi ca medic de categorie superioară în domeniul reabilitării medicale. (Ion Leaşco, Localităţile Republicii Moldova)

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment