Atestat în 1812. Nota statistica (2007). R. Camenca, Prut. Distanţe: pînă la c-rul comunal - 3 km, pînă la c- rul r-nal - 17 km, pînă la Chişinău - 150 km.

Enciclopedia Sovietică Moldovenească prezintă s. Moara Domnească existent din 1812, adică de la prima ocupaţie a Basarabiei de către Rusia. Să fie o aşezare întemeiată de ocupanţi? În acelaşi an al ocupaţiei? E îndoielnică această atestare, dat fiind şi faptul că după ea un secol întreg nu mai avem nici o informaţie despre el. Abia în 1913 A. Leviţki arată că un cătun, Domnesc, volostea Bolotino, se foloseşte de poşta din Ciuciulea, care se află la o distanţă de 8 verste. Adică siliştea exista. De cînd? Deja de un secol? Nu ştim. Dar rămînem, totuşi, la atestarea (îndoielnică) a ESM.

Moara Domnească e situată în partea vestică a raionului Glodeni, la 4 km de r. Prut, de frontiera cu România, adică, între satele Ciuciulea la nord-est, Viişoara la est şi Chetriş la sud-est. Dacă vin domneştenii pe malul Prutului, îşi pot da bineţe şi întreba de sănătate, de treburi cu locuitorii şi cunoscuţii din satul de pe malul celălalt Santa-Mare.

Satul se numea uneori Moara Domnească, uneori, pur şi simplu, Domneasca, alteori, însă, se erona cu Mari-Domneasca, iar locurile de pe aici - Iazul Domnesc, Pădurea Domnească ş. a. Satul pe toate le răbda, deşi se mai întîmpla să arate cu degetul: „Ia, uite, cum ne scriu ăştia!" Nu se punea în poară nici boierul Buznea de la Ciuciulea, care stăpînea şi pămînturile de aici. Ţăranilor nu le ardea de acestea, şi se străduiau măcar cumva să lege tei de curmei în viaţa lor.

Vine, însă, anul eliberării, al Unirii, 1918. „Foaia plugarului", nr. 9 din 1 sept. 1921, scrie, că, cică, se propunea să se construiască pe valea r. Camenca o ramură de cale ferată spre Bălţi, care avea să treacă pe la Moara Domnească. Dar dacă aceasta figura numai cu statut de propunere, apoi exact peste un an, în sept. 1922, în cadrul reformei agrare din Basarabia Instituţia română „Casa Noastră" îi împroprietăreşte pe 21 de locuitori de aici cu 120 ha de pămînt sechestrat din moşia boierului Buznea, fapt, care a şi constituit un pas decisiv spre a alunga sărăcia din casele sărmanilor.

Schimbările sociale, ce au urmat, sînt identice cu cele din celelalte sate mai mari sau mai mici din toată Basarabia: şcoală primară cu limbă pe înţelesul deplin al locuitorilor, magazin etc.

Dar trec anii, liniştea ce se instaurase, este din nou încălcată de vecinii dinspre răsărit - la 28 iunie 1940 ei vin să mai „elibereze" o dată Moara Domnească, o„eliberare" cu tancuri, tunuri şi alte arme. La 10 noiem. 1940 satul întrunea 279 de locuitori, incl. 185 de ucraineni, 69 de români şi încă 2 reprezentanţi ai altor etnii. Dar cu sovieticii vine şi războiul al doilea mondial, care deja bîntuia în Europa.

În zona aceasta acţiona aşa-numita grupare „colonel Oraşanu Dumitru" - regimentul 29 de infanterie şi divizionul 1 din regiumentul 12 de artilerie. Mai departe evenimentele s-au desfăşurat în aceeaşi ordine, cum s-au desfăşurat toate evenimentele războiului. În 1944, cînd armatele sovietice au făcut cale întoarsă spre Prut, în Moara Domnească s-a reinstaurat ordinea socială impusă în 1940. În război au fost mînaţi şi cîţiva domneşteni, unii fără să mai revină la baştină, dar numele lor, se vede, au nimerit în listele localităţilor vecine.

Ani grei, ca niciodată, trec peste Moara Domnească. În 1946 - secetă mare, mor oamenii de subnutriţie, li se ia pînă şi ultimul bob de porumb, iar în primăvara anului 1947 preşedintele sovietului sătesc Incovschi e fotografiat şi înrămat pe „Tabla republicană de cinste". Pentru scoaterea impozitelor „Moldova Socialistă" îl laudă cu cele mai fastuoase cuvinte. Despre foamete, însă, nici un cuvînt. Dar trece şi această cumpănă. Noul regim avea, însă, socotelile lui.

Mai întîi de toate cu gospodarii satelor. În Moara Domnească activiştii stalinişti n-au găsit kulaci. Nici trădători de patrie. Dar, oricum, trebuiau să realizeze colectivizarea. Artelul „Kalinin" a fost sclipuit, dar treburile lui scîrţîiau din toate încheieturile - oamenii nu prea vroiau să intre în kolhoz. Cu toate că ziarele CC al PCM trîmbiţau că totul e cum nu se poate mai bine. „Îs gata de semănat!", „Aşa s-a dobîndit fericirea!" şi alte lozinci identice lansa mereu acelaşi ziar. ,,Sovetskaia Moldavia" era ceva mai reţinută. Dar sub titlul absolut nevinovat „În fosta voloste Glodeni" lansează şi ea aceleaşi lozinci.

Iată ce fixează ultimele recensămînturi ale populaţiei:
1979 - 468 de locuitori (228 de bărbaţi şi 240 de femei);
1989 - 490 de locuitori (239 de bărbaţi şi 251 de femei);
2004 - 506 locuitori (243 de bărbaţi şi 263 de femei).

La evenimentele de la Dubăsari din martie 1992 s-a manifestat activ locotenentul major Dumitru Naconecinîi, de 30 de ani, originar din Moara Domnească. A adunat o echipă de 11 oameni şi a venit pe linia fierbinte să apere integritatea şi independenţa RM. (Victor Ladaniuc, Localităţile Republicii Moldova)