Studiile începătoare le face la Teşcureni. Şcoala medie a absolvit-o la Corneşti, vestită localitate codreană, ca apoi să ia cu succes admiterea la Institutul de Stat de Medicină din Chişinău. Sprijinul şi sacrificiul părinţilor pentru a-l vedea medic adevărat nu are preţ, căci în nici un fel nu poate fi supus estimărilor. De aceea Domnia sa a închinat multe versuri, ba chiar şi cărţi anume acestor oameni scumpi inimii sale.A absolvit cu menţiune facultatea în anul 1961, fiind repartizat ca medic generalist, concomitent şi medic-şef al spitalului de circumscripţie din satul Selişte, raionul Nisporeni. Spitalul avea în raza sa şase sate, peste 10 mii de cetăţeni. Experienţa acumulată în cei doi ani de activitate intensă la Selişte i-au fost de real folos pe făgaşul vieţii de mai departe.
In anul 1963 Ministerul Sănătăţii face un apel către absolvenţii ultimelor promoţii, care au absolvit cu menţiune facultatea, cu rugămintea ca aceştia să-şi aprofundeze studiile la doctorantura, urmărindu-se astfel scopul de a pregăti cadre necesare pentru noile facultăţi care se deschideau la Alma Mater. Printre cei chemaţi de destin să completeze detaşamentul cercetătorilor şi al cadrelor didactice din domeniu a fost şi Constantin Andriuţă. „Incercaţi, domnule medic-şef, la doctorantura, noi vă vom susţine. Iar dacă nu veţi reuşi, ţara vă va primi îndărăt cu braţele deschise!" - i-au spus la Minister.
A reuşit. Cu osârdie de plugar a arat tot noi brazde pe ogorul medicinei. Examenele de admitere la doctorantura le-a susţinut la catedra Boli Infecţioase, condusă de ilustrul savant şi pedagog Isaak Drobinski. In cei trei ani de doctorantura a însuşit intens specialitatea şi a studiat în profunzime unele probleme ştiinţifice.
In răstimpul fixat pentru doctorantura a reuşit să adune cu discernământ materialul necesar, să tragă concluziile de rigoare. In anul 1967 şi-a susţinut cu succes prima teză ştiinţifică pe tema „Caracteristica clinică şi de laborator a formelor atipice de hepatite virale." Paralel cu munca depusă la efectuarea experienţelor şi acumularea materialelor, a reuşit să plece ca medic de detaşament studenţesc în timpul verii pe pământurile de ţelină şi pârloagă din Kazahstan.
Mai fusese de două ori în studenţie în atare misiune, aşa că la urmă s-a ales, pentru merite în muncă, cu o medalie din partea Sovietului Suprem al republicii respective. Sunt anii de tinereţe, ani de cutezanţă şi izbânzi. Ataşat la catedra nominalizată, realizează cu multă abnegaţie o muncă continuă curativă, didactică şi ştiinţifică.
Activează în calitate de asistent, apoi conferenţiar şi-n cele din urmă profesor universitar; a păşit cinstit peste toţi fusceii ierarhiei didactice, acumulând pe parcurs o experienţă bogată.
După o muncă asiduă şi încordată, reuşeşte să-şi susţină cu succes şi a doua teză - de doctor habilitat în medicină - având în vizorul cercetării tema actuală „Importanţa clinică şi patogenetică a izoenzimelor în hepatitele virale A şi B." Evenimentul s-a produs la Institutul Central de Epidemiologie din Moscova în anul 1982, peste doi ani Domnia sa, prin concurs unional, obţinând funcţia de şef al catedrei Boli Infecţioase, mai apoi învrednicindu-se şi de titlul „profesor universitar".
Ca specialist redutabil se simte în apele sale, dovedind pe parcurs un incontestabil har pedagogic, păşind îndrăzneţ în domeniul căutărilor; face să se amelioreze evident procesul de instruire la obiectul de referinţă, contribuind la elaborarea şi redactarea unor programe didactice şi indicaţii metodice de certă valoare.
Pentru facilitarea muncii de însuşire a terminologiei medicale în limba română, limba prelegerilor şi practicelor medico-universitare, profesorul Constantin Andriuţă a alcătuit, pentru prima dată în sistemul de învăţământ, un dicţionar rus-român cu termeni ce ţin de domeniul patologiei infecţioase, organizând totodată o slaidotecă cu diapozitive în culori pentru ameliorarea procesului didactic. In ipostază de coordonator ştiinţific şi-a pus umărul la traducerea din limba rusă în cea română a compendiului „Boli infecţioase" (autori - academicianul V. Pokrovski şi profesorul C. Loban).
Sub bagheta Domniei sale, colaboratorii catedrei continuă să exploreze o temă de mare rezonanţă pe teritoriul Republicii Moldova şi nu numai - cea a hepatitelor virale, maladie ce se implică evident în morbiditatea populaţiei, conducând deseori la consecinţe grave, unele chiar cu sfârşit tragic.
Este specialistul şi savantul care în premieră a studiat foarte detaliat particularităţile clinice, epidemiologice şi de laborator ale formelor atipice (fruste, anicterice, subclinice şi inaparente de hepatite virale A şi B; importanţa clinică şi patogenetică a izofermenţilor în hepatitele virale A şi B). Pentru prima dată, împreună cu colaboratorii săi, a cercetat aspectele imunologice în hepatitele virale obişnuite şi mixte, în diverse forme de hepatită virală delta şi în hepatita virală B acută Ag HBs-negativă. Elaborările mai valoroase sunt probate şi implementate în practica serviciilor acordate în clinica de Boli Infecţioase, în alte unităţi spitaliceşti şi sanitare din republică, de asemenea, ele sunt „utilizate" şi în procesul didactic pentru studenţi, rezidenţi infecţionişti şi internişti.
Faptul că îi place să rimeze 1-a condus la un gând îndrăzneţ: pentru prima dată printre semeni a publicat în limba română, în versuri, bolile infecţioase, tropicale şi parazitare. Profesorul C. Andriuţă, ca redactor ştiinţific principal, a participat la editarea şi îngrijirea materialelor conferinţelor ştiinţifico-praetice ale Societăţii infecţioniştilor din Republica Moldova pentru anii 1991, 1996, 2001 şi 2006.
Este angajat în multiple colaborări cu colegii de breaslă, când cercetează aspectele clinico-epidemiologice ale diverselor infecţii, cum ar fi febra tifoidă, dizenteria, salmonelozele, yersinioza, rickettsiozele, toxoplasmoza, malaria, botulismul, trichinoza, holera, difteria, febra Q, infecţia HIV/SIDA etc, care se mai înregistrează sau sunt pe cale de apariţie în Republica Moldova.
Dumnealui a participat nemijlocit la descifrarea, localizarea şi lichidarea focarelor epidemice de febră tifoidă, dizenterie, toxiinfecţii alimentare, holeră, hepatită virală A, antrax, botulism, difterie, infecţie meningococică, gripă, leptospiroză etc.
Activând pe parcursul a 27 de ani (1979-2006) în calitate de infecţionist principal netitular al Ministerului Sănătăţii, dl profesor Constantin Andriuţă a urmărit permanent cu atenţie sporirea calificării profesionale a detaşamentului de medici infecţionişti din republică, având grijă de orientarea acestora şi de analiza activităţii lor în lichidarea diverselor izbucniri epidemice ale maladiilor infecţioase pe teren.
Impreună cu conducerea spitalului „Toma Ciorbă" şi cu colaboratorii catedrei pe care o dirijează a inaugurat Centrul Republican de Toxoplasmoza, secţiile de terapie intensivă, baroterapie, de examinare ultrasonografică şi cabinetul de dispanserizare a persoanelor care au suportat hepatite virale.
In cei 44 ani de activitate intensă la catedră, dl profesor a publicat circa 470 lucrări ştiinţifico-didactice, inclusiv articole - 102, teze şi materiale ştiinţifice - 279, indicaţii sau elaborări (recomandări) metodice - 40, inovaţii - 30, invenţii - 2, ghiduri practice - 4, manuale - 1, monografii - 3, cărţi de versuri - 9. Brevetul de invenţie „ Produs cu acţiune antivirală de origine vegetală", obţinut de profesorii C. Spânu, C. Andriuţă şi coautorii, a fost apreciat cu Medalia de Aur la Salonul internaţional de expoziţie a necesităţilor tehnice de la Bucureşti, 1999.
CURRICULUM VITAE
1937, 25 ianuarie - Născut în s.Măgurele, Ungheni.
1944 - 1948 - Studiile în şcoala primară din s.Măgurele.
1949 - 1952 - Studiile în şcoala de 7 ani din s.Teşcureni.
1952 - 1955 - Studiile în şcoala medie din orăşelul Corneşti.
1955 - 1961 - Studiile în Institutul de Stat de Medicină din Chişinău.
1957 - Medalia „Pentru însuşirea pământului înţelenit".
1961 - 1963 - Medic generalist, ulterior medic-şef al spitalului de circumscripţie din s.Selişte, raionul Nisporeni.
1963 - 1966 - Studiile în doctorantura la catedra Boli Infecţioase a Institutului de Stat de Medicină din Chişinău.
1966 - 1970 - Asistent la catedra Boli Infecţioase a Institutului de Stat de Medicină din Chişinău.
1967 - Doctor în medicină, specialitatea Boli Infecţioase.
1968 - Membru al Consiliilor facultăţii Medicină Preventivă, ulterior Medicină Generală ale USMF „N.Testemiţanu".
1970 - 1987 - Conferenţiar la catedra Boli Infecţioase a Institutului de Stat de Medicină din Chişinău.
1979 - 2006 - Infecţionist principal netitular în Boli Infecţioase la adulţi al MS şi PS al Republicii Moldova.
1983 - Doctor habilitat în medicină.
1983 - Membru al Consiliului Societăţii Ştiinţifico-Practice a Infecţioniştilor din Republica Moldova.
1984 - Şef catedră Boli Infecţioase a Institutului de Stat de Medicină din Chişinău.
1985 - 1986 - Membru al Consiliului de Experţi al MS al RSSM.
1985 - Membru al Comisiei de problemă în domeniul Patologiei Infecţioase al MS şi PS al Repulicii Moldova.
1985 - Membru al Comisiei în problema HIV/SIDA a MS şi PS al Republicii Moldova.
1985 - Membru al Consiliului Clinic al Spitalului Clinic de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă".
1986 - 1987 - Preşedintele Comisiei de concurs pentru alegerea în posturi a Corpului profesoral al Institutului de Stat de Medicină din Chişinău.
1986 - 2002 - Membru al Consiliului Ştiinţific al USMF „N.Testemiţanu".
1986 - 2006 - Membru al Senatului USMF „N.Testemiţanu".
1987 - Profesor universitar.
1988 - Medalia „Veteran al muncii".
1991 - 2006 - Preşedinte al Societăţii Ştiinţifico-Practice a Infecţioniştilor din Republica Moldova.
1991 - Membru al Comisiei Extraordinare Antiepidemice pe lângă Guvernul Republicii Moldova.
1991 - Preşedinte al Comisiei Republicane de atestare a medicilor infecţionişti pe lângă MS al Republicii Moldova.
1993 - 1998 - Vicepreşedinte al Consiliului Ştiinţific Specializat pe lângă USMF „N.Testemiţanu" pentru susţinerea tezelor de doctor şi doctor habilitat în medicină.
1995 - 1996 - Preşedinte al comisiei de Concurs pentru alegerea în posturi a Corpului profesoral al USMF „N.Testemiţanu".
1995 - Membru al Colegiului de redacţie al revistelor „Ocrotirea Sănătăţii", ulterior „Curierul medical", „Sănătate Publică, Economie şi Management în Medicina" şi „Info-med".
1995 - Medalia „ Nicolae Testemiţanu".
1995 - Om Emerit al Republicii Moldova.
1996 - Membru al Consiliului Sanitaro-Epidemiologic al MS şi PS al Republicii Moldova. 1996 - Ordinul „Gloria Muncii".
1996 - Preşedintele Comisiei Metodice în Patologia Infecţioasă a USMF „N.Testemiţanu".
1996 - Membru al Consiliului Metodic Central al USMF „N.Testemiţanu".
1999 - Preşedinte al Consiliului Ştiinţific Specializat pe lângă USMF „N.Testemiţanu" pentru susţinerea tezelor de doctor şi doctor habilitat în medicină.
2000 - Membru al Comisiei Republicane a MS şi PS al Republicii Moldova pentru atestarea medicilor epidemiologi.
2005 - Medalia Prezidiului Academiei Europene de Ştiinţe Naturale „Robert Cohl", pentru performanţe în ştiinţă, medicină şi ftiziatrie".
2006 - Preşedinte de Onoare al Societăţii Ştiinţifico-Practice a Infecţioniştilor din Republica Moldova.