În cadrul studiului, șoarecii de laborator care au respirat aerul puternic poluat din Beijing au luat rapid în greutate și au început să aibă probleme cardio-respiratorii și disfuncții metabolice, după numai câteva săptămâni de expunere.
Femelele șoarecilor de laborator gestante și puii de șoareci de laborator au fost puși în două camere. În una dintre ele au fost expuși la aerul poluat din Beijing, iar în cealaltă au beneficiat de filtre care au înlăturat particulele poluante. După doar 19 zile, plămânii și ficatul femelelor gestante expuse la poluare erau mai grele și arătau semne vizibile de inflamație.
În același timp, acestea aveau un nivel crescut de colesterol LDL, trigliceride crescute cu 46 de procente, iar colesterolul total crescut cu 97%. Și rezistența la insulină, o condiție pentru apariția diabetului de tip 2, era mai crescută decât în cazul șoarecilor care nu au fost expuși la poluare. Toate aceste rezultate indică faptul că expunerea la poluare determină disfuncții emtabolice care pot duce la obezitate.
După opt săptămâni de expunere, rezultatele au fost și mai pronunțate, fapt care îi face pe cercetători să creadă că expunerea de lungă durată la poluare aduce cu sine efecte inflamatorii și schimbări de metabolism. După opt săptămâni, șoarecii de laborator expuși la poluare erau cu 10 procente (femelele), respectiv 18 procente (masculii) mai grei decât cei care respiraseră aer curat.
Explicația cercetătorilor este că poluarea aerului declanșează stresul oxidativ și inflamația la nivelul organelor și al sistemului circulator. Chiar dacă studiul s-a desfășurat pe șoareci de laborator, efectele poluării asupra organismului uman sunt la fel de nocive.