În plus, pelinul poate fi utilizat în afecțiunile pancreasului, căilor biliare și în colite. Se mai recomandă pentru recăpătarea poftei de mâncare. Alături de alte plante amare (țintaură, angelică, coada-șoricelului, sunătoare), pelinul stimulează secreția de suc gastric și, implicit, pofta de mâncare. Cel mai frecvent, pelinul se folosește sub formă de infuzie sau tinctură.
Infuzia se pregătește din 2 linguri de frunze de pelin la o cană cu apă fierbinte, se lasă la infuzat 15 minute. Beți câte un sfert de pahar de infuzie de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă. Pentru a pregăti tinctura, puneți 50 g plantă în 500 ml alcool. Lăsați la macerat 3 săptămâni, într-un loc întunecos, agitând din când în când. Strecurați și luați câte 15 - 20 de picături, de 3 ori pe zi, cu 15 - 20 de minute înainte de masă. În cazul colitelor, pelinul se poate amesteca cu frunze de salvie. Din amestecul dat se pregătește un decoct concentrat, din care se ia câte o lingură o dată la două ore.
Uleiul volatil din pelin îmbunătățește activitatea cardiacă și stimulează sistemul nervos central. În medicina populară, pelinul se utilizează în eliminarea paraziților intestinali. Specialiștii recomandă gargara cu infuzie din frunze de pelin pentru înlăturarea mirosului neplăcut al gurii. Atenție însă! În cantități mari, pelinul poate produce grețuri, poate avea efect hepatotoxic.