În faimosul „Papirus Ebers”, scriere în care vechii egipteni se referă la numeroase plante cu efecte terapeutice, apare menţionată şi o plantă-condiment, răspândită astăzi şi la noi: mărarul.

Dar nu numai frunzele sunt recunoscute pentru asemenea calităţi, ci şi seminţele, care ştim că sunt puse, uscate, în recipientele cu murături. Cea mai importantă proprietate luată în consideraţie este aceea de întăritor ai aparatului digestiv şi de stimulent al diurezei.

Totodată, seminţele calmează durerile abdominale şi favorizează eliminarea gazelor din intestin, au proprietăţi de reglarea ciclului, dar sunt şi sedative nervoase; combat insomnia; precum şi voma sau sughiţul rebel (sunt antispastice).

Frunzele de mărar se consumă ca adaos la diverse mâncăruri: Din seminţe, se poate prepara infuzia - o linguriţă la cana cu apă, se beau zilnic 2-3 căni - sau decoct - o linguriţă de seminţe fierte într-o cană cu lapte - acest din urmă preparat consumându-se înainte de culcare, seara; pentru combaterea insomniei.