Frunzele sunt mici, compuse, pubescente, verzi-deschise sau închise, lucioase pe partea superioară şi mate pe cea inferioară. Florile sunt de două feluri: aeriene şi subterane; florile aeriene sunt situate la baza frunzelor, au culoarea galbenă sau oranj, iar cele subterane se autopolenizează în muguri închişi.
Fructul este un bob de formă cilindrică, care conţine în interior 2-4 seminţe sferice sau alungite, mici sau mari, cu înveliş subţire, roz sau roşu. Înfloreşte în unile mai-iunie.
Originară din Brazilia şi Peru, arahida era cultivată de indieni cu mult înainte de descoperirea continentului America de către europeni. Săpăturile arheologice au descoperit rămăşiţe de arahide din primul mileniu până la era noastră. În secolul al XVI-lea, arahida a fost adusă din America în Europa şi China. Arahidele aduse din China erau numite nuci chinezeşti. În zilele noastre, cele mai însemnate plantaţii de arahide se găsesc în India, în China şi în mai multe ţări ale Africii şi Americii Latine.
Arahida este o plantă iubitoare de căldură, lumină şi umiditate, vulnerabilă la frig (numai la minus 1°C plantele îngheaţă). În condiţiile ţării noastre, pentru arahide trebuie alese cele mai calde locuri de lângă case, cu sol afânat şi bogat în substanţe hrănitoare; se cultivă mai des pe loturi experimentale.
Solul se pregăteşte în mod special, el trebuie să fie foarte bine îngrăşat şi afânat. Se seamănă seminţe proaspete, din recolta precedentă, când temperatura solului atinge 14-15°C. Fiecare floare se deschide dimineaţa, iar spre seară, în aceeaşi zi, se ofileşte. Cu toate că în jur zboară multe insecte, practic ele nu participă la polenizare.
La arahidă aproape toate florile se autopolenizează. După fecundare, de la baza florii creşte o prelungire, numită ginofor. Primele 5-6 zile ea creşte în sus, pe urmă se îndoaie spre sol şi pătrunde în el la adâncimea de 8-10 cm. Acolo, sub pământ, se dezvoltă mai departe fructul.
Plantele se îngrijesc atent, avându-se în vedere că alunele de pământ cresc aproape de nivelul solului (5-10 cm). Recoltarea arahidelor se aseamănă cu cea a cartofului, făcându-se când frunzele sunt galbene şi seminţele sunt mature. Plantele se sapă şi de pe ele se culeg bobii. În condiţii optime de cultură, o plantă formează 30-50 fructe.
Arahidele sunt bogate în ulei gras (peste 45%), comestibil, cu gust plăcut. În componenţa acestui ulei intră acizi graşi (gliceride ale acizilor linoleic, arahidic, stearic, palmitic, oleic), datorită căror uleiul este solubil.
Arahidele mai conţin vitamine ale complexului B, E, caroten, proteine, zaharuri, celuloză, saponine, acid pangamic, lecitină. După conţinutul de proteine arahida cedează numai soiei. Proteina din arahide, numită arachină, fiind bogată în aminoacizi esenţiali, după proprietăţile nutritive este foarte aproape de proteina animală.
Arahidele sunt foarte nutritive şi energetice. S-a observat că după consumarea lor se stopează dezvoltarea arteriosclerozei. Merită să fie remarcate proprietăţile anticolesterolice ale uleiului de arahide. Uleiul se obţine prin presiune la rece. După calitate el se compară cu unul din cele mai bune uleiuri vegetale - cel de măsline.
Unii cred că el este chiar mai plăcut şi mai aromat decât uleiul din măsline, folosindu-se în industria alimentară, farmaceutică şi cea de cosmetică, în industria de conserve, la fabricarea margarinei, ciocolatei, iar din cel de calitate mai joasă se produce săpun.
Arahidele prăjite sau călite sunt foarte gustoase, din ele se prepară unt de arahide şi alte produse culinare. Din turta de arahide, după extragerea uleiului, se obţine o făină mai nutritivă decât carnea, bună pentru fabricarea unor soiuri de halva, ciocolată, bomboane. Făina din turtă este recomandată bolnavilor de diabet.
Salată din arahide: 100 g arahide, 4 tomate, o ceapă, sare, ardei roşu. Boabele de arahide se mărunţesc, tomatele se curăţă de coajă, pulpa se taie în bucăţi mici, ceapa se taie mărunt. Boabele, tomatele şi ceapa se sărează, se adaugă ardei roşu şi se amestecă.
Iarba plantei, rămăşiţele din seminţe şi turta sunt bune ca furaj. În 100 kg de paie de arahidă sunt până la 3 kg de proteină. Din paie se produce hârtie şi celuloză.