Frunzele sunt persistente, lucitoare, scurt peţiolate, eliptice la bază, acuminate la vârf, de culoare verde. Florile de culoare albă şi cu un parfum de portocală sunt aşezate câte 3-4 în glomerule, care se află la subsuoara frunzelor. Fructul este o bacă roşie, galbenă, neagră, albastră sau chiar alburie, cu două seminţe (uneori numai una). Înfloreşte de mai multe ori, în perioada de vegetaţie.
Arborele de cafea este originar din Africa (mai concret, din Etiopia), unde creşte şi acum spontan, în păduri. La începutul erei noastre etiopienii au adus seminţe de cafea pe Peninsula Arabică şi au început a cultiva arbori de cafea.
Nu demult au apărut plantaţii şi pe teritoriul lemenului, de aceea cafeaua se numeşte arabica. În secolele XV-XVI, turcii au cucerit o parte din teritoriul popoarelor arabe, unde au descoperit gustul fin al cafelei. Prima în lume cafenea a fost deschisă în 1554, la Constantinopol (Istanbulul de azi).
Aproximativ peste un secol asemenea cafenele s-au deschis în Italia şi Franţa. Atunci europenilor nu le-a plăcut prea mult cafeaua, de aceea ea nu a avut o mare răspândire. Şi tocmai în secolul al XVII-lea au început a consuma cafeaua şi în alte ţări europene.
În prezent, sunt plantaţii mari de cafea în Cuba şi în statele Americii de Sud, mai ales în Brazilia. Cafeaua este răspândită acolo unde temperatura medie anuală nu scade mai jos de plus 15°C. La noi în ţară creşte numai în sere, ca plantă decorativă.
Există mai multe specii de cafea, cel mai răspândit este arborele de Arabica. Creşterea unei plantaţii de arbori de cafea este un proces foarte complicat, pentru că ea are nevoie de îngrijire anul întreg. Calitatea boabelor de cafea depinde de o mulţime de factori: condiţii climaterice, soluri, îngrăşăminte, recoltarea şi prelucrarea fructelor.
Plantaţiile de cafea se obţin fie prin însămânţarea directă în sol (vegetativ sau prin puieţi), fie prin altoire pe portaltoi rezistenţi. Arborii încep a da rod la al treilea an de vegetaţie. Trăieşte mult, până la 200 de ani. Recoltarea începe la 8-10 luni de la înflorire şi se face pe măsura coacerii fructelor, practic tot anul. În Brazilia, de exemplu, cea mai bună recoltă se culege în cursul lunilor martie-aprilie, însă mai există şi 2-3 recolte secundare, din florile apărute mai târziu.
Pentru a obţine boabe de cafea, fructele recoltate trebuie eliberate de cojiţă şi pulpă. Sunt două metode de prelucrare: prin curăţare uscată şi prin curăţare udă. La curăţarea uscată fructele se usucă sub soarele tropical timp de 2 săptămâni, apoi se scoate cojiţa uscată, trecând boabele printr-o maşină specială, iar la cea udă - fructele se lasă să fermenteze, apoi se spală cu un jet puternic de apă.
Seminţele curăţate de coajă se usucă, se trec prin valţuri speciale pentru a avea luciu, apoi se împachetează în saci, care se păstrează în încăperi bine aerisite până la câţiva ani. S-a constatat că uneori e mai bine ca boabele să fie păstrate până la 9-12 ani, astfel calitatea lor îmbunătăţindu-se. De exemplu, soiul mocco se comercializează numai după 3 ani de păstrare, iar alte soiuri de cafea din Brazilia - numai peste 10-12 ani.
În bobul crud de cafea există zaharuri, acizi organici, ulei gras, proteine, aminoacizi, tanin, celuloză, săruri minerale şi alcaloide, dintre care primul loc sub aspectul calităţii îl ocupă cofeina.
Dar bobul crud de cafea nu se foloseşte, pentru că îi lipseşte aroma şi băutura din el este neplăcută (amară şi astringentă). Gustul plăcut şi aroma specifică de cafea apare numai după prăjirea boabelor, în urma căreia unele substanţe se descompun, iar altele se sintetizează.
Aroma şi gustul boabelor se datorează cofeolului, care se sintetizează la oxidarea incompletă a substanţelor volatile. În boabe se reduce conţinutul de apă, zaharuri şi tanin, iar conţinutul de proteine şi ulei gras creşte. Zahărul se caramelizează şi se formează caramelina, care dă produsului o culoare maro închis, specifică cafelei.
Boabele prăjite conţin mai puţină cofeină, acid acetic, substanţe fenolice etc. Mai conţin vitamina PP, care este în stare liberă şi trece uşor în băutura de cafea. într-o porţie de 50 g de cafea conţinutul de vitamina PP ajunge la 1/3 din doza necesară unui om matur într-o zi.
Boabele de cafea se păstrează în cutii bine închise, se macină numai înainte de a fi consumate, deoarece măcinate îşi pierd uşor aroma şi gustul. În reţelele comerciale există cafea în boabe, cafea măcinată şi cafea solubilă, care nu se deosebeşte de cafeaua măcinată prin aromă şi gust, deoarece conţine cofeină.
Cofeina şi substanţele aromatice se dizolvă uşor în apă şi trec în băutură, dar totuşi pentru a pregăti o cafea de calitate este nevoie de talent. Există mai multe metode de preparare a cafelei, însă principalul este că ea nu se lasă să fiarbă. Chiar în primele clipe de fierbere, când apare spuma, se pierde aroma.
Acţiunea fiziologică a cafelei asupra organismului se explică prin conţinutul de cofeină, care la prăjirea boabelor nu se descompune. Cofeina stimulează sistemul nervos central, mărind capacitatea de muncă intelectuală şi fizică, îndepărtează senzaţia de oboseală şi somn. Este un analeptic folosit pentru combaterea migrenelor în amestec cu analgezice. Este de asemenea un stimulator cardiac, fapt pentru care este folosit în medicină.
Mai are un efect uşor diuretic, stimulează secreţia sucului gastric, măreşte tensiunea arterială, tinzând s-o aducă la valorile normale, acţionează direct asupra musculaturii netede a vaselor sangvine, dilată capilarele creierului, cordului şi rinichilor. Cofeina este indicată în cazurile de intoxicaţii.
După spălarea stomacului, se recomandă 1-2 porţii de cafea, substanţele tanante ale căreia influenţează pozitiv asupra mucoasei stomacului şi intestinelor, leagă substanţele toxice şi le depune. În acest caz cofeina acţionează pozitiv asupra miocardului. În cazuri de diaree şi alte afecţiuni ale tractului gastrointestinal, substanţele tanante din cafea opresc procesul.
Pentru utilizarea cafelei ca tratament este necesar avizul medicului. Consumul excesiv de cafea este dăunător, pentru că scade pofta de mâncare, ceea ce poate duce la caşexie, de aceea cafeaua este folositoare mai ales persoanelor cu greutatea mărită. Cafeaua ca băutură poate fi preparată cu lămâie sau cu lapte, frişcă, îngheţată. Uneori în cafea se adaugă cicoare. Băuturile răcoritoare cu cafea şi cu creme pentru desert sunt foarte plăcute. Dar totuşi, o cafea preparată corect nu are nevoie de adaosuri.
În doze mari, cafeaua are efecte excitante cerebrale, care se manifestă prin confuzii de idei, tulburări senzoriale, urmate de agitaţie.
Frunzele de cafea se folosesc pentru ceai. Iar reziduurile de cafea sunt bogate în numeroase minerale, mai ales calciu şi fosfor, de aceea se folosesc ca îngrăşăminte.