Formele de măr cultivat pe tot globul sunt unite în specia numită măr cultivat (malus domestica), care cuprinde peste 10 mii soiuri de origine geografică şi genetică. A fost introdus în cultură din timpuri străvechi; la început în China şi India, de unde s-a răspândit apoi şi în celelalte regiuni de pe glob.
Datele ştiinţifice arată că acum 7000-7500 ani cultura mărului era cunoscută de multe popoare. În zilele noastre mărul este mult răspândit în regiunile cu climă temperată, unde ocupă cele mai întinse suprafeţe.
La noi în ţară se cultivă cca 60 soiuri de măr, care ocupă mai mult de 60% din suprafeţele cu pomi fructiferi. După perioada de maturizare, soiurile de măr se clasifică în soiuri de vară, de toamnă şi de iarnă. Numărul mare de soiuri permite un consum raţional şi eşalonat de fructe proaspete aproape pe tot parcursul anului.
Dintre soiurile locale vechi am putea aminti: Domnesc, Nistreţ, Safran de Vară, Ţiganca, Kalvil de zăpadă ş.a. Sunt adaptate la anumite zone climatice soiurile de vară: Papirovka, Melba, Red Melba, Safran de Vară, Safran de Iarnă, Codrene, Fluieraş, Bujor, Ţiganca, Colden delicios, Colden spur, Semirenko, Vagner premiat.
Mărul se înmulţeşte prin altoire. Ca portaltoi servesc puieţii de măr sălbatic. Intră în rod la 5-6 ani după plantare, iar unele soiuri - la 3-4 ani. Rodeşte regulat, intră în perioada de plină rodire pe la 9-10 ani, longevitatea de fructificare durează 15-60 ani, în funcţie de soi.
Mărul nu este pretenţios faţă de sol, preferă solurile lutoase şi argiloase-lutoase şi nu se dezvoltă suficient pe solurile compacte, pe cele cu exces de umiditate şi slab aerisite. Distanţele de plantare variază de la un soi la altul, fiind cuprinse între 5-8 m între rânduri şi 4-8 m între pomi.
O atenţie deosebită se acordă întreţinerii livezii: tăieri, fertilizarea raţională a solului, combaterea buruienilor, protecţia plantelor de dăunători. Până la intrarea pomilor în rod, se recomandă ca tăierile să fie slabe, pentru a încărca pomul cu ramuri de garnisire. Se scurtează numai ramurile de prelungire a axului central şi a şarpantelor.
Recoltarea merelor are loc din luna iunie până în octombrie. Pentru sezonul de iarnă şi primăvară, când se simte o criză de vitamine, aprovizionarea populaţiei cu mere capătă o importanţă foarte mare. Merele se păstrează la temperaturi de 2°C, în încăperi bine aerisite. Merele de iarnă se folosesc mai mult în stare proaspătă, acestea având, în condiţii speciale, o perioadă de păstrare de 140-220 zile. Merele suportă bine depozitarea şi transportarea la distanţe considerabile.
Principalele componente chimice ale soiurilor de mere cultivate la noi în ţară sunt: zaharuri (fructoză, mai puţin glucoză, zaharoză), acizi malic şi citric, substanţe tanante care determină gustul şi durata de păstrare, substanţe pectice care influenţează textura pulpei, proteine, săruri minerale, mai ales fier, vitaminele B, C. Aceste elemente constituie un produs dietetic în alimentarea atât a oamenilor sănătoşi, cât şi a celor bolnavi.
Datorită sărurilor minerale, merele asigură echilibrul acido-alcalin în alimentaţie. Cele curăţate de coajă şi rase au acţiune antidiareică şi sunt recomandate copiilor. Merele cu coajă au o acţiune uşor laxativă şi sedativă, diuretică, elimină acidul uric, uşurează digestia, diminuează cantitatea de colesterol din sânge etc.
Din mere se fabrică numeroase produse de cofetărie: marmeladă, magiun, pastă, suc, compot, dulceaţă, fructe uscate, cidru ş.a. Merele se pot mura împreună cu varza albă.
Din merele de soiuri acre se produce un sirop de valoare, care conţine mult fier şi se recomandă persoanelor care suferă de anemie. Merele proaspete, rase mărunt, sunt recomandate la tratarea enterocolitelor şi a diareei.
Merele coapte în cuptor sunt recomandate copiilor. Coaja de măr este deosebit de valoroasă prin conţinutul ei de vitamine, taninuri, substanţe colorante, ulei volatil şi se foloseşte în ceaiuri, cosmetică şi parfumuri. Decoctul din coajă de măr are proprietăţi sedative, el fluidifică secreţiile bronhiilor şi se recomandă la litiaza renală. Merele coapte sunt tot atât sau chiar mai folositoare decât cele proaspete.
Mărul este foarte decorativ şi un bun melifer.