Cunoscutul economist norvegian Trugve Haavelmo s-a născut în anul 1911, în oraşul Schedemo (Norvegia). După. terminarea învăţământului mediu, Haavelmo s-a înscris, la Universitatea din Oslo, pe care a absolvit-o cu succes în anul 1933.

Evidenţiindu-se printr-o erudiţie de excepţie în domeniul economiei, matematicii şi al ştiinţelor sociale, Haavelmo a fost solicitat să ţină prelegeri la Universitatea din Oslo, apoi s-a dedicat completamente activităţii ştiinţifice în domeniul economiei şi matematicii.

Din cauza lipsei de date biografice despre Haavelmo, ne vom limita doar la cele relatate mai sus şi. vom trece la elucidarea fondului de idei novatoare, elaborate de economistul-econometrist norvegian.

Despre fondul de idei ale lui T. Haavelmo se poate relata că s-a axat în jurul analizei structurilor pur economice ale economiei de piaţă, efectuată prin prisma econometriei, bazată pe teoria probabilităţilor. El a tins să păşească mai bine şi mai departe de J.M. Keynes.

Şi aici e necesar să ne amintim că, deoarece unele idei şi concepţii de-ale lui Keynes, cum ar fi “înclinaţia” şi “imboldul”, au fost construite pe baza psihologiei colective, dar nu pe baza psihologiei individuale, apoi ele nici nu puteau fi palpate şi deci evidenţiate.

Conform conceptului lui Haavelmo, diverse grupuri sociale manifestă şi diverse înclinaţii spre consum sau un imbold contradictoriu spre economii. înclinaţia spre consum, la diferite grupuri de populaţie este diversă, după cum e şi normal. Cea a impiegaţilor industriali e incompatibilă cu cea a întreprinzătorilor, a orăşenilor - cu cea a ţăranilor (ultimii, de obicei, cheltuiesc mai puţin decât orăşenii).

Oamenii profesiilor libere economisesc, de obicei, o parte mică din venitul total al lor. Iar cei ce primesc regulat salariul - şi mai puţin. El a constatat, în bază de date statistice, că “înclinaţia marginală spre consum” derivă în funcţie de obiectul de consum (de marfa).

E de menţionat că Haavelmo a fost printre acei savanţi-economişti care, printre primii, au ajuns nu numai la delimitarea teoriei statice de teoria dinamică, dar a impulsionat crearea bazelor modelelor econometrice, susţinute de statistica aplicată. Aceasta i-a permis lui Haavelmo să prevadă, cu o bună doză de probabilitate, faptul cert că mutaţiile din interiorul unei ramuri economice pot influenţa alte ramuri. Astfel, el a elaborat teoria statisticii probabile, exprimată în termeni economici, şi care permite de a vorbi despre o previziune-pronosticare economică, ca despre o ramură ştiinţifico-economică aplicată. Modelele economico-statistice (matematice) ale lui Haavelmo prognozează probabilitatea dezvoltării economiilor naţionale şi permit să fie formulată cu mai multă precizie politica economică statală.

Esenţa teoriei dinamicii economice se reduce la următoarele. De obicei nimeni nu are dubii faţă de faptul că realitatea presupune mişcarea de la salt spre declin. Dar niciodată nimeni nu a palpat tendinţa aproape imperceptibilă de mişcare spre stabilitate şi echilibru. Acestea din urmă sunt estimate, preconizate şi, numai după aceea, oamenii elaborează programe de dezvoltare durabilă a economiei şi de obţinere a unui echilibru economic cu mari cheltuielii.

Haavelmo a observat acest lucru, invizibil pentru un om de rând, şi a dovedit că metoda statistică presupune (cu condiţia evidenţei precise a influenţei factorilor transformatori: oscilaţia preţurilor, schimbarea conjuncturii pieţei etc.) o limitare controlată a situaţiei economice la rezultate finite calculate. Acestea se întrevăd ca o stare de amorţire (de scurtă durată) sau ca o stare de echilibru genera- sumă a unor echilibre parţiale, deoarece echilibrul general integru-organic e aproape imposibil de căpătat.

În acelaşi timp, metoda dinamică de analiză şi pronosticare a evoluţiei economice presupune deja nu rezultate finite, deoarece în acest caz cu ele nu se termină “jocul” combinării şi activităţii factorilor economici.

Aici e necesară o determinare a provenienţei acestor factori. Ba mai mult decât atât, se cere analizată acţiunea lor dinamică în timp şi spaţiu. Acţiunea lor poate avea o amplitudă diferită (neomogenă) în diferite perioade de timp şi scara acţiunii poate depinde de reacţia-rezistenţă a altor unităţi economice concurenţiale. Astfel, de exemplu, majorarea preţului unei mărfi nu întotdeauna poate fi însoţită de o majorare a preţurilor la mărfurile concurenţiale, iar creşterea economică într-un sector de producţie nu contribuie la o creştere similară în alte sectoare de producţie. Elucidând aceste probleme, Haavelmo a ajuns la concluzia că sarcina economistului constă în faptul de a prevedea (prezice) probabilitatea apariţiei unor dezechilibre şi a presimţi momentul declanşării acţiunii reglatoare a mecanismului de echilibrare economică.

Teoria dinamică şi metodele ei de analiză economică permit de a analiza factorii economici nu numai conform deteriorării sau restabilirii echilibrului economic dintre ei, dar presupun analiza amplă şi deplină pe tot parcursul funcţionării lor.

Opera lui Trugve Haavelmo a fost apreciată de către Fondul Nobel şi Comitetul Nobel, decernându-i-se prestigiosul Premiu Nobel în domeniul economiei pe anul 1989, pentru elaborarea bazelor teoriei probabilităţilor în econometrie şi studierea teoriei dezvoltării economice.

Aportul lui Haavelmo e esenţial şi are o importanţă dublă şi pentru economie, şi pentru matematică. Pentru economie - prin modelele sale econometrice, iar pentru matematică - prin noua metodă de aplicare a teoriei probabilităţilor la analiza proceselor şi fenomenelor economice ale economiei aplicate.

Aici e momentul de menţionat că în prelegerea intitulată “Econometria şi statul bunăstării totale”, ţinută în timpul ceremoniei înmânării Premiului Nobel, Haavelmo a spus că, în viziunea lui, econometria nu este o teorie seacă, ci din contra - ea este un instrument foarte important. Utilizarea eficientă a ei se confruntă cu mai multe dileme, dintre care cea mai periculoasă este fenomenul corelaţiei false - duşman neîmpăcat al economiştilor analitici, care, de multe ori, nu permite de a obţine o informaţie justă, referitoare la relaţiile economice ca rezultat al procesului analitic.

În alocuţiunea sa, rostită în cadrul prezentării laureatului, academicianul Academiei Regale de Ştiinţe a Suediei B.C. Iskander a atenţionat opinia publică economică la următoarele merite ale lui Haavelmo: “Dacă economistul englez Richard Stone a argumentat noua politică economică, dezvoltând şi sistematizând datele statistice sub forma conturilor naţionale, apoi Trugve Haavelmo, aproximativ în acelaşi timp, a creat bazele econometriei, sprijinindu-se pe teoria probabilităţii, şi a aplicat, în economia empirică, modelele şi teoriile elaborate şi clasificate de d-lui. El a creat “firul Ariadnei” (firul de orientare) pentru dezvoltarea metodologică a econometriei”. Cele spuse sunt confirmate de utilizarea modelelor economico-matematice ale lui Haavelmo în întreaga lume.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment