Harry Truman (1884-1972) a ocupat funcția de președinte al Statelor Unite o dată cu încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. S-a născut la 8 mai la Lamar, în statul Missouri.

Provenea dintr-o familie de condiție modestă, tatăl său ocupându-se cu comerțul de catâri, iar mai târziu de arendarea unei ferme. A debutat relativ târziu în politică, ocupând inițial diverse slujbe mărunte: curier, vânzător, funcționar bancar, fermier.

S-a înrolat voluntar în armata S.U.A. în timpul Primului Război Mondial, fără a lupta efectiv pe frontul francez unde a fost detașat. La revenirea din război a fost avansat la gradul de maior.

În 1919 s-a căsătorit cu Elisabeth Wallace, pe care o cunoștea încă din anii liceului. Beneficiind de sprijinul liderului Partidului Democrat din Missouri, Tom Pendergast, Truman a fost ales în 1922 judecător districtual în Kansas City, iar în 1926 a obținut postul de judecător-șef al districtului Jackson, post pe care l-a deținut până în 1934.

În același an a fost ales senator, din partea democraților, afirmându-se, în general, că un susținător al politicii New Deal promovată de președintele Franklin Delano Roosevelt.

Reales senator în 1940, a activat în cadrul Comitetului senatorial pentru controlul asupra cheltuielilor militare, fapt care i-a adus un prestigiu de necontestat. În momentul depunerii candidaturii lui Roosevelt pentru cel de-al patrulea mandat ca președinte al S.U.A., Partidul Democrat l-a desemnat pe Truman pentru postul de vicepreședinte.

În condițiile stingerii din viața a lui F.D. Roosevelt la 12 aprilie 1945, Truman a ajuns automat președinte al Statelor Unite. Lui i-a revenit sarcina de a conduce S.U.A. în ultima perioadă a celui de-al Doilea Război Mondial, pentru înfrângerea Japoniei.

În prezența sa, la 26 iunie 1945, în cadrul Conferinței internaționale de la San Francisco, era semnată Carta Națiunilor Unite, document care stă la baza formării Organizației Națiunilor Unite. A participat personal la ultima conferință interaliată din perioada războiului (Postdam, iulie-august 1945) unde s-au discutat probleme legate de reorganizarea Europei postbelice și înfrângerea Japoniei.

În timpul participării la Conferință, Truman a luat una dintre cele mai controversate decizii din perioada exercitării mandatului său prezidențial: utilizarea bombei atomice împotriva orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki (la 6 si, respectiv, 9 august 1945) cu scopul de a grăbi capitularea Japoniei și deci încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.

Se deschidea însă era șantajului atomic, care avea să devină caracteristic pentru perioada postbelică a războiului rece. După război, Harry Truman a impus pe plan intern un set de reforme care vizau refacerea economiei americane și prevenirea inflației, inspirat parțial din programul economic al predecesorului sau, F.D. Roosevelt.

Planul președintelui Truman se numea Fair Deal. Pe plan extern, o dată cu lăsarea cortinei de fier (expresie utilizata de W. Churchill la Fulton, în 1946, pentru a desemna bariera dintre statele democratice și cele cu regimuri politice comuniste) administrația americană a elaborat doctrina numită Containement policy, de stăvilire a extinderii comunismului.

Aceasta a fost dublată de sporirea cheltuielilor militare americane, de lansarea Planului Marshall prin care erau ajutate economic democrațiile occidentale distruse de război și de Doctrina Truman care avea în vedere apărarea intereselor americane în Mediterana orientală (Grecia și Turcia) în fața eventualei expansiuni a influenței sovietice.

Totodată, au fost luate măsuri pentru refacerea rapidă a Japoniei, mai ales în condițiile transformării Chinei în stat comunist. În 1950, în momentul izbucnirii războiului din Peninsula Coreea, a decis implicarea directă a armatei americane de partea Coreei de Sud (război încheiat în 1953), atacată de trupele nord-coreene comuniste sprijinite de China și U.R.S.S.

Atitudinea net anticomunistă adoptata de Harry Truman în politica externă s-a reflectat și pe plan intern în controversatele acțiuni de anihilare a rețelelor comuniste de pe teritoriul S.U.A. determinate de aplicarea legii pentru securitatea internă (1947) - The Loyalty Order.

Anchetele, procesele și condamnările legate de această politică au rămas în istoriografia americană sub denumirea de vânătoarea de vrăjitoare. După expirarea celui de-al doilea mandat prezidențial, în 1953, Truman a scris volumele de memorii Year of Decisions și Years of Trial and Hope.

A murit la 26 decembrie 1972, fiind înmormântat în fața bibliotecii din Washington, ce în prezent îi poarta numele.