Andreas Baader si Ulrike Meinhof (1943-1977) şi (1934-1976) corespunzator. Conducători revoluţionari germani.

Fondatorii Fracţiunii Armata Roşie, numită „Banda lui Baader"
Şi-au început acţiunea politică pe baze contestatare apoi au trecut la terorism. Destinul lui Andreas Baader este indisociabil legat de cel al lui Ulrike Meinhof, teoreticiana grupului numit „Fracţiunea Armata Roşie".

Totuşi, nu s-au întîlnit cu adevărat decît tîrziu; Ulrike Meinhof, directoare a unei reviste de stingă, Konkret, cu un tiraj foarte mare, urmărise evoluţia grupurilor studenţeşti contestatare celor mai radicale de la mijlocul anilor '60, între care şi aceea a grupului lui Andreas Baader.

De la jurnalism la terorism
Ulrike Meinhof a fost formată în plan politic de agenţii Germaniei de Est, care au ajutat-o să fondeze comitete destinate să întîrzie implantarea bazelor americane de lansare a rachetelor nucleare. Din 1958, diversele publicaţii la care a colaborat au participat la o viguroasă mişcare de protest, care a slobozit rădăcini adinei în mijlocul populaţiei germane, în afara cercurilor intelectuale unde se declanşase.

Ulrike Meinhof avea o notorietate atît de mare, datorită revistei Konkret, încît era sistematic invitată la televiziune în calitate de reprezentantă a „noii grupări de stînga".

Cu un caracter mai curînd informativ şi liberal, propăvăduind revoluţia comportamentelor, feminismul şi lupta împotriva stalinismului, ideologia din Konkret s-a răspîndit foarte mult în rîndurile tineretului german din anii '60. Apoi, Meinhof a trecut la acţiune participînd la eliberarea lui Andreas Baader, prin violenţă (s-a înregistrat un rănit), întregul grup rupe legăturile cu opoziţia legală pentru a intra în clandestinitate.

Baader, adept al distrugerilor simbolice, a aruncat în aer mari magazine, comisariate şi chiar o clădire a statului major american în Germania, în patru ani banda a rănit cincizeci de persoane şi a omorît cinci în cadrul unei gherile urbane aprobate masiv de studenţii simpatizînd cu stînga din epocă. Aura lui Baader şi prestigiul lui Meinhof au fost vii multă vreme, chiar şi după ce s-au sinucis în închisoare, la sfîrşitul anilor '70. Brigăzile roşii italiene s-au declarat discipolii lor.

Radicalism
„Vrem totul, imediat", „Distrugeţi ceea ce vă distruge": aceste lozinci ale lui Baader au fost reluate în toată ţara, apoi în lumea întreagă. Contestatarii din toate ţările au încercat să formeze o mişcare de sprijinire a grupului îndată ce Baader a fost închis, Jean-Paul Sartre însuşi a fost în Germania pentru a protesta împotriva „legilor speciale" votate pentru a permite întemniţarea definitivă a întregii bande. Fraza cea mai celebră a lui Meinhof era: „Facem parte din problemă, sau din soluţia ei; între ele nu este nimic".