August - imparatul Romei, (63 i. Hr.-14d. Hr.). Prim imparat al Romei, din anul 27 i. Hr. pana la sfarsitul vietii.
Monarhie prin consimtamant mutual
Implacabil comandant militar in tinerete, el s-a bazat apoi pe moderatie pentru a crea un consens universal. Aceasta putere absoluta, fondata pe pacea si prosperitatea colectiva, a creat o lume noua.
Octavian (Caius Iulius Caesar Octavianus) intelesese cu siguranta lectia esecului tatalui sau adoptiv Iulius Cezar: nici o autoritate, la Roma, nu putea dura fara cea mai larga aprobare, cea a aristocratilor reprezentati in senat, cea a negustorilor care manipulau, la concurenta cu senatorii, masele populare taranesti si orasenesti, si cea a armatei care, inca din timpul lui Marius, juca rolul de arbitru inarmat.
O monarhie militara
Cum, la Roma, puterea nu putea fi garantata decat pe teama unei interventii a trupelor inarmate, Octavian a avut intelepciunea de a asocia puterii sale statul-major al 25 de legiuni de soldati profesionisti care alcatuiau aceasta armata.
In afara de acesti 200 000 de barbati raspanditi in provincii si devotati cauzei sale, Octavian si-a organizat o garda personala alcatuita din 9000 de oameni: 6000 dintre ei isi aveau tabara in afara orasului, iar 3000 circulau pe strazile orasului. Aceasta garda pretoriana alcatuita din soldati devotati, caliti de ani intregi de razboi civil, ii accepta in randurile ei pe toti tinerii cetateni doritori sa-1 serveasca pe „imparat". Platita din belsug, scutita de impozit, recompensata cu generozitate prin daruri in terenuri si sclavi, aceasta armata romana care isi adora seful a participat in mod activ la stabilirea autoritatii imperiale.
O monarhie populara
Creat pe ruinele unui razboi civil salbatic, principatul lui Octavian ramane, in ciuda tuturor prevederilor juridice si institutionale concepute in mod subtil, un principat bazat pe un amestec de formalism juridic republican si de putere absoluta. Octavian a facut toate eforturile posibile pentru a nu da impresia ca a cautat sa creeze o monarhie. De fapt, subtilitatea politicii lui Octavian tine de acest faimos consensus universorum, de „adeziunea spontana a tuturor" la o putere in acelasi timp absoluta si personala, dar avand atuurile constitutionale ale vointei populare.
Cel mai adesea, Octavian isi lua un titlu pentru a se preface ca raspunde la o cerere oficiala. Ca sa-i faciliteze sarcina, senatul ii propunea in mod regulat noi imputerniciri pe care el se prefacea ca le respinge pentru a le accepta dupa aceea: ales consul in anul 31, el si-a pastrat aceasta functie. A devenit „primul dintre senatori" (princeps senatus) in 28, a primit in anul 27 titlul de augustus („sacru") rezervat, in mod obisnuit, sanctuarelor. Numit proconsul in anul 23, el si-a insusit in mod definitiv toate coloniile recente cu valoare strategica. Din acel moment, i-a revenit sarcina de a-i numi pe noii senatori. Acestia, redusi la 600 (la cererea poporului, Octavian, devenit Augustus, putea sa-i excluda pe politicienii corupti), au putut pastra un rol de administrare a coloniilor mai vechi. Comisiile populare continuau sa se reuneasca pentru a aproba legi, dar, de fapt, se aprobau masuri demagogice decise la nivel inalt.
Totusi, Octavian-Augustus a continuat sa respecte institutiile republicane si s-a prezentat de treisprezece ori la consulat ca oricare alt cetatean roman; bineinteles, a fost ales, de fiecare data, cu o majoritate zdrobitoare.
O monarhie moralizatoare
Prudenta, generozitatea si viata austera i-au adus respectul poporului, suscitand admiratia batranilor senatori conservatori care i-au atribuit in anul 12 i. Hr. titlul de mare pontif, cel mai inalt titlu religios la Roma. A obtinut, totodata, functia de „prefect al moravurilor" care i-a permis sa inceapa o restaurare de ordin moral intr-o lume atinsa in profunzime de crizele politice si care era inclinata puternic catre moravuri mai putin stricte.
A incercat deci sa le readuca pe femei, considerate prea libere, la rolul lor de femei casnice. Legile iuliene care condamnau brutal celibatul si cuplurile fara copii au agravat pedepsele pentru femeile adultere, obligand si pe proprietarii de sclavi sa-si alunge concubinele, ceea ce a limitat posibilitatile de dezrobire. Scaderea considerabila a ratei natalitatii se datora, de fapt, imbogatirii colective permise de pax romana care fusese marele obiectiv al guvernarii sale. Aceasta „pace romana" a durat pana la sfarsitul primului secol.
O monarhie negustoreasca
Bazata pe 45 de ani de pace civila si de prosperitate, lunga domnie a lui August a fost un mare moment de dezvoltare economica. O data restabilita ordinea, iar provinciile organizate si romanizate incetul cu incetul, August a lansat o politica de mari lucrari publice de asanare, de amenajare a oraselor si de comunicatii. in plus, o inteligenta reforma fiscala a favorizat inflorirea comertului.
Cel mai mare imperiu al istoriei antice a luat fiinta intre Orient si Occident.
Imperiu sau principat?
Este o evidenta faptul ca nu a existat niciodata in latina un cu-vint care sa insemne „imperiu" sau „imparat". Imperium desemna pur si simplu puterea si imperator era un titlu onorific acordat generalilor victoriosi. Octavian August a preferat, din prudenta, sa nu poarte niciodata coroana (acest gest simplu il costase viata pe Cezar) si sa nu se proclame rex („rege").
S-a multumit, deci, pentru a salva aparentele republicane care nu au fost niciodata abolite in mod oficial la Roma, cu titlul de princeps senatus.
Este, deci, mai exact sa vorbesti de „principat" decat de „imperiu", chiar daca istoria europeana a dat titlurilor lui August o bogata posteritate: empereur {imperator) in franceza, kaiser, tar (Caesar) in germana si in rusa.
Brain-trust
August nu avea deplina incredere decat in doua persoane: Mecena si Agrippa. Ambii au indeplinit rolul de consilieri permanenti si au conceput cele mai importante reforme ale lui August. Favorabili romanizarii imperiului, ei s-au aflat la originea politicii mainii intinse desfasurate in provincii; astfel, toti fiii regilor invinsi au fost educati pe gratis la Roma. Administratori eficienti, ei au introdus dreptul roman, au impus acelasi cadastru tuturor coloniilor si au creat numeroase camere de comert. De altfel, Mecena a fost un fervent sustinator al tuturor artelor.