Bartolomeu de Las Casas, (1474-1566). Predicator dominican si prelat spaniol.
„Protectorul indienilor"
Colonist pocait, acest calugar energic a fost primul care a ridicat in mod public problema genocidului indienilor din America.
Asociata cu fratii lui Cristofor Columb, familia Las Casas il trimite catre „noile pamanturi" pentru a face acolo avere. La fel ca si toti ceilalti colonisti spanioli, el a primit in insula Hispaniola (Haiti) grupul lui de sclavi indieni si un pamant de cultivat. El profita de acest sistem de encomienda si abia dupa doisprezece ani isi da seama de nedreptatea acestui repartimiento instaurat de autoritatile coloniale.
Pe cand Cortes cucerea Mexicul, Las Casas intra in ordinul monastic al dominicanilor, pleaca in Spania si mediteaza timp de zece ani, pana in anul 1531. Acolo dobandeste cunostinte teologice si filozofice necesare luptei sale si incepe o Istoric a Indiilor presarata cu povestiri crude susceptibile sa-i atraga adeziunea cititorilor.
Libertatea naturala
De la intoarcerea lui in America — a fost numit episcop in regiunea Chiapas — Las Casas dezvolta o teorie originala: pretinde ca indienii sint oameni, ca libertatea lor este egala cu cea a spaniolilor si ca Hristos a venit si pentru ei. Scandalul este enorm, dar Las Casas este foarte convingator.
Multi dintre preoti si calugari s-au raliat umanismului sau: scarbiti de comportamentul conchistadorilor si al colonistilor, oamenii bisericii au acceptat ideea umanitatii indienilor, chiar daca acestia erau pagani si idolatri. O mare miscare de opozitie la genocid il face pe insusi regele Spaniei sa dea leyes nueves (legi noi) mai favorabile indienilor. in Spania, marele universitar Francisco de Vitoria incearca sa alcatuiasca o contestatie la colonizarea violenta chemand la respectarea dreptului natural.
Evanghelizarea pasnica
Pentru a demonstra ca era posibil sa-i aduca pe indieni pe calea Domnului in mod pasnic, Las Casas s-a stabilit in Guatemala cu mai multe grupuri de misionari pe care ii castigase de partea sa. Daca n-ar fi fost lacomia colonistilor, poate ca experienta ar fi reusit. Las Casas prefera sa se intoarca in Spania pentru a apara pe linga rege ideea unui protectorat „bland".
Moare in 1566, epuizat de predicile lui interminabile, nu fara sa convinga multi preoti si politicieni.
Controversa de la Valladoiid
Invingator la Barcelona intr-o intrecere oratorica publica cu episcopul Fonseca, Las Casas l-a provocat pe doctorul Sepulvedra, partizan al unei colonizari radicale. Dezbaterea a avut loc cu usile inchise, in prezenta unui emisar al papei.
Las Casas a reusit sa impuna admiterea oficiala a faptului ca indienii erau oameni. Dar, in compensatie, declaratia de la Valladoiid afirma ca spaniolii puteau, pe viitor, sa inlocuiasca sclavii indieni cu sclavii negri adusi din Africa...
Las Casas, care, in tinerete, aparase aceasta idee, a denuntat-o atunci ca pe o grava injustitie, dar in zadar. Sclavia negrilor putea incepe pe scara larga.