Bronhiile se strâmtează, se îngustează din cauza bolii. Însă boala trebuie numită BPOC, ca să includă și o altă consecință, la fel de rea precum îngustarea trecerii aerului prin bronhii. Din cauza BPOC, în plămâni are loc și acel păgubos efect de emfizem.
Plămânul este format din apă, dintr-un număr mare de alveole, de săculeți mici, unde are loc transferul de oxigen de la aerul inspirat la sânge. Numărul mare de săculeți miniaturali pun la dispoziția acestui schimb de oxigen o suprafață foarte mare. În bronhopneumopatia obstructivă cronică se mai întâmplă un necaz, săculeții aceștia se sparg, apărând găuri mari în plămâni.
Este rău, deoarece aceste găuri nu mai asigură o suprafață mare de transfer al oxigenului din aer în sânge. Denumirea de BPOC include ambele componente nefavorabile aduse de boală: îngustarea bronhiilor și spargerea alveolelor transformate în găuri mari cu suprafață mică de transfer al oxigenului.
Semnele clinice
Bolnavii de bronhopneumopatie obstructivă cronică sunt chinuiți de tuse. Alt semn clinic dat de boală este expectorația. Bolnavii de BPOC obosesc din ce în ce mai tare, nu mai au suflu și respirația este grea. În faza avansată a bolii, acești bolnavi nu mai ies din casă, deoarece obosesc și când se mișcă prin cameră. Această oboseală dată de bronhopneumopatia obstructivă cronică seamănă un pic cu oboseala la efort, cauzată de inimă.
În urma bronhopneumopatiei obstructive cronice, se reduce grav capacitatea de respirație. Din această cauză, una dintre investigațiile de bază este spirometria. Acel test măsoară capacitatea de respirație și cât a mai rămas din ea. Cea mai mare parte a bolnavilor de bronhopneumopatie obstructivă cronică o reprezintă fumătorii. Din această cauză, prima măsură în aceste boli este abandonarea fumatului.
Mulți bolnavi spun că nu are nici un rost să lase fumatul, când au fumat zeci de ani și boala nu se vindecă. Este adevărat că bronhopneumopatia obstructivă cronică este o boală cronică și nu se vindecă. Dar în orice moment este binevenită renunțarea la fumat, deoarece nu se mai deteriorează respirația.
Tratament
În afară de lăsatul de fumat, în bronhopneumopatia obstructivă cronică se recomandă și medicamente de tipul inhalatoarelor. Administrarea medicamentelor prin inhalare aduce unele avantaje: medicamentele ajung direct unde trebuie, adică în plămâni, iar efectele lor adverse se micșorează. Aceste medicamente sunt în general bronhodilatatoare, adică produc o dilatare a bronhiilor. Se dă și cortizon tot prin inhalare. O altă măsură a tratamentului în BPOC este recuperarea prin exerciții fizice.
Programul de exerciții fizice își propune să mențină tonusul muscular. Bolnavii de bronhopneumopatie obstructivă cronică trebuie învățați să se miște. Boala nu e doar o boală de plămâni, ci și o boală a întregului organism. Procesul de inflamare în plămân se răspândește, consecința fiind atrofierea mușchilor. Bolnavul obosește atât de ușor, încât evită să se mai miște.
Terapia cu oxigen
O altă metodă de a lupta cu bronhopneumopatia obstructivă cronică este oxigenoterapia pe termen lung. Sunt aparate care concentrează oxigen în aer pe care-l suflă în plămânii bolnavului.