În a. 2007 s-a agravat considerabil situaţia epizootologică la rabie, fiind înregistrată faţă de a. 2006 atât o creştere de circa 2 ori a numărului animalelor diagnosticate cu rabie (78 faţă de 41), cât şi a teritoriilor administrative afectate (28 faţă de 18). În procesul epizootic au fost antrenate 4 categorii de animale sălbatice (vulpea, mistreţul, căprioara, dihore) şi 5 categorii de animale domestice (bovine, porcine, caprine, canine, feline). Vulpea continuă a fi sursa principală de infecţie rabică, agentul cauzal fiind depistat la 22 capete.
În cadrul supravegherii epizootologice efectuate de CNŞPMP în a.2007 au fost determinaţi anticorpi specifici faţă de agentul cauzal al tularemiei la micromammaliile colectate în r-nul Ialoveni şi antigenul tularemic în incluviile păsărilor răpitoare colectate în r-le Ialoveni şi Străşeni. Circulaţia agentului cauzal al leptospirozei a fost atestată la rozătoare colectate în r-nele Glodeni, Făleşti, Drochia, iar al borreliozei Lyme – în r-nele Glodeni, Ialoveni, Criuleni şi mun. Chişinău.
Datorită condiţiilor climaterice favorabile pentru a. 2008 este pronosticată o creştere neînsemnată a populaţiilor de rozătoare (surse) şi căpuşe (vectori) ai agenţilor cauzali a unor infecţii care prezintă un grad sporit de pericol pentru sănătatea publică (tularemia, febra Q, malaria, febra hemoragică de Crimea – Kongo, infecţia cu virusul West Nile, encefalita acariană, febre hemoragice cu sindrom renal, borrelioza Lyme).
Situaţia epidemiologică. În a. 2007 morbiditatea prin infecţiile zooantroponoze s-a menţinut la nivelul a. 2006, fiind înregistrate 13 cazuri de leptospiroze (a.2006-14), 38 cazuri de borrelioza Lyme (a.2006-20), 2 cazuri de febra Q (a.2006-4). Nu s-au înregistrat cazuri de îmbolnăvire a oamenilor prin antrax, rabie, bruceloză, tularemie.
Numărul cazurilor de borrelioza Lyme înregistrate (38 cazuri) are o tendinţă generală de creştere atât la noi în republică, cât şi în ţările vecine (Ucraina). Acest fapt este determinat atât de particularităţile de răspândire a agenţilor cauzali, vectorilor şi surselor de agenţi ai acestei maladii cât şi extinderii volumului investigaţiilor de laborator, raportării despre cazurile de boală etc. Totodată, borrelioza Lyme rămâne o infecţie insuficient depistată, iar unele teritorii din ţară, în general, nu înregistrează această nozologie.
În acelaşi timp, circulaţia agenţilor cauzali la vectori (căpuşe) a fost confirmată în mai multe teritorii (r-le Cantemir, Comrat, Criuleni, Ceadîr-Lunga, Glodeni, Drochia, Hînceşti, Ialoveni). Cea mai frecvent înregistrată zooantroponoză cu semnificaţie majoră pentru sănătatea publică (datorată letalităţii relativ înalte) continuă a fi leptospiroza.
Analiza morbidităţii actuale prin leptospiroze permite a evidenţia unele particularităţi, şi anume:
- Majoritatea îmbolnăvirilor (63%) provin din teritorii cu focalitate naturală – r-nele Drochia, Briceni, Glodeni, Făleşti, Donduşeni, de asemenea din mun. Chişinău;
- Sursa principală de infecţie în 88,9% cazuri de boală o constituie rozătoarele (şobolanii), iar L. icterohaemorrhagiae preponderent responsabilă de gravitatea şi sfârşitul letal al bolii a fost identificată ca agent cauzal la 44,4% bolnavi;
- Ca mecanisme de bază în declanşarea îmbolnăvirilor prin leptospiroze servesc: contactul cu leptospirele în timpul scăldatului, pescuitului în bazine deschise de apă, contaminate de animale şi rozătoare; folosirea apei de băut din surse neamenajate şi a produselor alimentare neprotejate; cositul în biotopuri umede şi alte activităţi însoţite de accesul rozătoarelor;
- Deşi morbiditatea prin leptospiroze poartă un caracter accidental, tot mai frecvent în procesul epidemic sunt antrenate astfel de grupuri profesionale ca paznicii bazinelor de apă, pescarii profesionişti, lăcătuşii sistemelor de canalizare;
- Majoritatea îmbolnăvirilor prin leptospiroze (88,9%) se înregistrează în lunile de vară şi toamnă, când procesul epidemic este stimulat intens de activităţi habituale şi profesionale sezoniere;
- În ultimii ani se observă creşterea numărului de cazuri de îmbolnăvire cauzate de L.canicola - leptospiră depistată la bolnavii deţinători ai cănilor de rasă.
Apariţia îmbolnăvirilor de leptospiroză este determinată, în mare măsură, de deficienţe serioase în activităţile de educaţie pentru sănătate a instituţiilor medicale, inclusiv CMP. Nu se asigură informarea largă a populaţiei despre riscul efectuării diferitor activităţi (cositul, pescuitul, scăldatul ş.a.) în teritoriile focarelor naturale, folosirii apei de băut din surse neamenjate, produselor alimentare neprotejate de rozătoare.
Cunoaşterea insuficientă sau necunoaşterea de către populaţie a modalităţilor de molipsire, de manifestare a bolii şi a măsurilor de prevenţie condiţionează adresarea tardivă după asistenţă medicală în caz de boală, ca rezultat - la diagnostic şi tratament întârziat, uneori cu consecinţe fatale.
Astfel, doar 29,6% bolnavi se adresează după asistenţă medicală în primele 3 zile din momentul îmbolnăvirii. Diagnosticul primar de leptospiroze a fost suspectat la 66,7% bolnavi, iar la restul bolnavilor, primar s-au diagnosticat patologii ce nu excludeau leptospiroza – IRVA, hepatite virale, bronşite, pneumonii, pielonefrite, însă examene specifice de laborator acestor pacienţi nu au fost indicate.
Menţionăm că maladia în cauză în 96,3% cazuri a decurs cu forme clinice medii şi grave, deseori cu sfârşit letal. În a.a. 2006-2007 au decedat 4 bolnavi (Chişinău - 2, Drochia - 2). Analiza cauzelor letalităţii înregistrate denotă manifestare clinică gravă - fulminantă a bolii, adresare tardivă (la a 4-7 zi de boală) a pacienţilor după asistenţă medicală, accesul limitat la tratament prin hemodializă.
Anchetarea epidemiologică a focarelor de leptospiroză din momentul primirii informaţiei de urgenţă se efectuează, practic, în primele două zile. Tot odată menţionăm că specialiştii CMP nu efectuează cercetarea deplină şi calitativă a focarelor: nici un CMP nu a asigurat colectarea posibilelor surse de agenţi cauzali – rozătoare, incomplet sunt determinate circumstanţele de molipsire şi factorii de transmitere, la necesitate, nu se identifică persoanele aflate în aceleaşi condiţii de molipsire şi nu se organizează măsuri de supraveghere medicală şi investigare de laborator a acestor persoane. În cazuri de deces a bolnavilor nu se organizează colectarea materialului cadaveric pentru investigarea de laborator (Drochia-a.2007, mun. Chişinău-a.2006).
Lasă de dorit calitatea îndeplinirii copiilor fişelor de anchetă epidemiologică adresate CNŞPMP, îndeosebi a compartimentelor referitoare la forma clinică a bolii, sursa de infecţie, factorii de transmitere, circumstanţele infectării şi concluziile respective (Ceadîr-Lunga, Edineţ, Drochia, Hînceşti, Briceni, Taraclia).
În ultimii ani se atestă o diminuare a prudenţei lucrătorilor medicali privind depistarea bolnavilor cu zooantroponoze, confirmată prin micşorarea continuă a volumului cercetărilor de laborator. Astfel numărul persoanelor investigate la leptospiroză a scăzut aproape de 3 ori. N-au fost indicate investigaţii de laborator la leptospiroze de către specialiştii instituţiilor medicale din r-le Basarabeasca, Criuleni, Leova, Nisporeni, Rezina, Sîngerei, Străşeni, Şoldăneşti, Taraclia, Ungheni, Vulcăneşti.
Migrarea intensă a populaţiei, inclusiv în ţările endemice la bruceloză, înregistrarea cazurilor de boală în ţările limitrofe (Ucraina), activitate de import al animalelor de către serviciul veterinar menţine riscul de apariţie a cazurilor de boală. În cadrul supravegherii epidemiologice a brucelozei, contingentele profesionale (lucrătorii fermelor de ovine, ciobanii turmelor de oi şi capre, indiferent de forma de proprietate) se cer a fi supuse controlului de laborator cu scop profilactic.
Nesatisfăcător sunt folosite metodele de laborator pentru depistarea posibilelor bolnavi cu bruceloză şi tularemie, fiind investigate în acest scop doar 19 şi respectiv 37 persoane. Practic nu se aplică spitalizarea provizorie în diagnosticul acestor maladii.
Deşi cazuri de rabie la persoane nu au fost înregistrate, situaţia epizootologică încordată cere menţinerea la nivel a activităţilor de profilaxie a acestei maladii. Ţinând cont de creşterea riscului de contractare a rabiei se impune necesitatea activizării măsurilor de informare a populaţiei privind prevenirea îmbolnăvirilor la om.
În unele teritorii se atestă devieri esenţiale de la indicatorii medii de bază ai activităţii antirabice, constatând o adresabilitate după asistenţa antirabică de 2-3 ori mai joasă decât indicatorii medii pe ţară (r-le Cantemir, Ocniţa, Sîngerei, Făleşti, Leova). În unele teritorii este înaltă ponderea persoanelor care nu au primit tratamentul prescris (mun. Bălţi -70,2%, r-le Cimişlia - 82,2%, Rezina – 74,4%, Sîngerei – 76,2%, Teleneşti – 62,5%, Taraclia – 57,2%)
Nu se asigură primirea tratamentului prescris, inclusiv cu globulină specifică, îndeosebi în cazul contactului cu animale sălbatice sau cu diagnosticul confirmat de rabie (r-le Cimişlia, Călăraş, Nisporeni, Bălţi ş.a.) ce prezintă un risc major pentru sănătatea pacienţilor în cauză.
Adresarea operativă după asistenţă antirabică în caz de traume provocate de orice categorie de animale continuă să rămână cea mai eficientă măsură de prevenire a rabiei la om.
În scopul eficientizării măsurilor de profilaxie a zooantroponozelor se propune:
- Menţinerea şi aprofundarea relaţiilor de colaborare cu Serviciul sanitar-veterinar teritorial;
- Efectuarea operativă şi calitativă a măsurilor antiepidemice la etapa diagnosticului (suspectării) zooantroponozelor la animale, îndeosebi în cazul îmbolnăvirilor de antrax şi rabie;
- Perfecţionarea cunoştinţelor profesionale a specialiştilor medicinii primare în domeniul diagnosticului zooantroponozelor;
- Utilizarea definiţiilor de caz de către toţi specialiştii care participă la realizarea supravegherii zooantroponozelor pentru standardizarea procesului de colectare a informaţiei despre cazurile de boală cu sporirea calităţii şi eficacităţii supravegherii şi controlului acestor maladii;
- Organizarea controlului de laborator cu scop profilactic la bruceloză (o dată în 2 ani) a lucrătorilor fermelor de ovine, ciobanii turmelor de oi şi capre (indiferent de forma de proprietate);
- Efectuarea la timp şi calitativă a anchetării epidemiologice a focarelor, asigurând, în măsura posibilităţilor, determinarea surselor de infecţie, circumstanţelor de molipsire, de asemenea calitatea îndeplinirii documentelor de rigoare;
- Îndeplinirea strictă a instrucţiunilor de folosire a preparatelor aplicate în imunizarea curativ profilactică contra rabiei;
- Organizarea şi efectuarea măsurilor de propagare în rândul populaţiei a cunoştinţelor de prevenţie a îmbolnăvirilor comune oamenilor şi animalelor. (Centrul National Stiintifico-Practic de Medicina Preventiva RM)